15,122 matches
-
știe... Așadar, ea îi văzuse pe cei doi monștri sosind pe lume unul după altul, zvârcolindu-se, bătându-se între ei, să câștige, să supraviețuiască celuilalt, răpindu-i până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
oricum ți-o refuză, nu dau nici o ceapă degerată pe gândirea neocomuniștilor care continuă să nenorocească țara. Oricâți jurnaliști din tânăra generație vor racola, oricâte cozi de topor dintre intelectuali se vor alia cu împilatorii țării, șansele acestora de a rezista într-o lume competitivă sunt egale cu zero. Tocmai din acest motiv, plecare lor imediată de la putere reprezintă un act patriotic. Altminteri, în câțiva ani, riscă să fie pensionari, dar în țări ce vor purta cu totul alte nume decât
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
citit cu plăcere. Este ambiția criticului de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală, citați mereu și aproape niciodată citiți cu plăcere: Văcăreștii
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ori mi-aș fi pironit ochii, precum un șarpe flămînd asupra unei prăzi sigure, pe albul imaculat al unor rochii de mireasă de pe sub faldurile cărora niște gagici spectrale își somează în direct prietenii să le ia de neveste. Dar am rezistat eroic și, în loc să mă uit la televizor, am dat o raită cu privirea prin fereastra deschisă a istoriei noastre recente. Și am văzut dintr-o dată, și poate că sînt chiar singurul care a văzut un lucru atît de neobișnuit, că
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
19), autorul plusează cu o concluzie care încarcă scena cu o doză excesivă de machism fapt ce conduce spre cea mai pură vulgararitate: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată..." ( p. 19) Chiar dacă este foarte dură, scena de amor rezistă din punct de vedere estetic. Concluzia devine insuportabilă, nu atît prin folosirea cuvîntului tare, cît prin utilizarea sa inadecvată. Șocant este nu cuvîntul în sine ( el deranjează prea puțin atunci cînd este utilizat în înjurături, în calificarea peiorativă a unor
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate și coroziune", un paradox care arată, prin modul imprevizibil al înlănțuirii ideilor, o nouă față a lucrurilor (Greguerías, 1918, Flor de greguerías, 1933). A scris o serie de romane fragmentare și inovatoare (Văduva albă și văduva neagră
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
îngălbenească și să se dezlipească pe la colțuri. Pleacă ambasadorul, rechemat la Bagdad, dar mai rămîn vreo două persoane, - mă rog, irakieni, n-a fost închisă ambasada. Se dezlipește poza lui Saddam și ajunge să atîrne numai într-un colț, dar rezistă. Ajung americanii lîngă Bagdad și în aceeași zi se dezlipește poza: ajunge la parterul gazetei de stradă. În ziua în care americanii au intrat în Bagdad și cînd ambasadorul irakian la ONU a declarat că "Jocul s-a sfîrșit" au
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
iar paginile sale dobîndesc tensiune și frumusețe: „Urmează orele albe ale dimineții, toamna-vară de afară continuă în aceeași splendoare, lumina străzii, ceva mai răcoroasă ca ieri, te cheamă discret. Spaima de a nu te depărta de telefon însă rămîne; Pavel rezistă tentanției. Nu pleacă nici să-și cumpere pîine, are în frigider roșii, salată, piersici, toate merg fără pîine. Cine spune că orele trec greu în așteptare? Dacă aștepți un telefon care nu mai vine, orele zboară". Mulți dintre cei care
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
În JURNALUL NAȚIONAL nr. 3015, Ion Cristoiu își pune întrebarea " Cine a ordonat ca apărătorii Bagdadului s-o șteargă peste noapte?". Directorul de la Realitatea TV, care s-a văzut contrazis în ipotezele sale formulate la televizor, că regimul Saddam va rezista mult și bine în fața americanilor și că rezistența lui va coaliza lumea arabă, încearcă o ieșire onorabilă (?) din aceste erori de prognoză. După părerea sa faptul că americanii au intrat în Bagdad fără să întîmpine rezistență e rezultatul unui ordin
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
spiritualitate ortodoxă pusă în practică, savantul fiind suspectat că ar fi fost dispus să facă compromisuri atât cu legionarii, cât și cu comuniștii. E greu de spus dacă Cezar Pricop are o agendă politică sau dacă, pur și simplu, nu rezistă tentației de a așterne pe hârtie orice produs al imaginației sale. Oricare ar fi motivația scriitorului, cel care are de suferit este cititorul, pus în fața unei povești foarte asemănătoare cu scenariile fanteziste pe care le debitează pensionarii amatori de politică
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
care au intrat în circuitul și conștiința festivalului. Fiecare dintre ei a dus povestea mai departe. Fiecare a știut să-și atragă fonduri, sponsori, politicieni, fani fără de care, probabil, această instituție nu ar fi avut cum să existe și să reziste. Fiecare a fost un constructor. De lumi și de vise. Orașul are un festival sau festivalul are un oraș? L-AM CUNOSCUT PE BROOK La începutul anilor '90, Peter Brook a sosit în România. Imaginea mea cu el? O siluetă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Existenței, de gen feminin, mai totdeauna, asemeni iubitei eroului tuns de orice vigoare... Slăbiciunile personale te devitalizează. Fie că ești romancier sau jucător de fotbal. Cu alte cuvinte: orice ai face, orice ți s-ar întâmpla, orice înfrângere ai suferi, rezistă ispitei de a da vina pe altceva sau pe altcineva, decât pe tine însuți, pe propria ta moliciune generatoare de iluzii, de insuccese, așa cum lipsa de luciditate, somnul rațiunii... naște monștri. Nu vreau să spun că aceștia, monștrii, dacă nu
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui nici numele poporului și nici al orașului din care se trage, nici dacă e sclav ori dacă e liber, ci la toate întrebările răspundea în limba
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 527) „Că n-au luptat pentru adevăr așa de mântuială, ci au rezistat silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca scăpând de niște judecători atât de silnici, care, slujind trupului, ambiționați să conduceți și sufletele, care dacă nu sunteți cinstiți mai mult
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a comunicat oficial acest lucru. Iar Testviteanul nu se mai întreabă ce și cum, ci sloboade un trăsnet cu trei focoase direct spre clădirea Cotroceniului undeeee... Aproape înlemniți, stăm amândouă familiile în sufragerie uimindu-ne că Megavijănu' nu numai că rezistă calamității, dar reușește să țină în poziție cât de cât verticală pe cele trei fantome cărora abia li se deslușesc fețele... -Auzi, bădițule, ăștia nu cumva-s Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean ?, mă întreabă Haralampy ștergându-și sudoarea
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
vină", María, Jaime și Marcos sunt protagoniștii unei povești de iubire în care sexul, arta și dragostea își dispută rolul principal. Un miracol irepetabil, la fel ca tinerețea invincibilă care îl face posibil. Un castel de carton, prea șubred ca să reziste asaltului realității, geloziei și ambiției. Romanul Castele de carton, din care publicăm un fragment, este în curs de apariție la Editura Humanitas, în "Raftul Denisei", colecție coordonată de Denisa Comănescu. Trei e un număr aparte. Lunea aceea a început ca
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
încheierea Campionatului Mondial din Germania și am pe retină multe imagini ale unor faze de mare frumusețe, care arată că marii jucători, ca Totti, Vieira, Klose, Figo, Ronaldo, oricât ar fi de preocupați de latura financiară a fotbalului, nu pot rezista tentației ludice și transformă fotbalul în artă. Ca multe alte jocuri sportive de echipă, fotbalul are ca personaj central o minge. Acest obiect sferic și elastic are un comportament duplicitar; pe de o parte, îți dă impresia că faci cu
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
acum încolo, va fi, pur și simplu, realitatea, una trăită de amândoi pe locomotiva lui, avându-mă la bord ca fochist doi, admis, după multe probe, - dacă văd bine, dacă aud cum trebuie, să nu mi se facă rău, dacă rezist la efort, la căldură, să nu beau, pe ascuns, să nu chiulesc, să nu casc gura... Era prin 1963. Și eram reporter; cu ăștia... ăștia, care scrie, trebuie să fii atent, atent, să nu-ți facă figura, pă trenu' tău
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
I. Negoițescu nu-i place memorialistica din O viață de om sau din Oameni cari au fost, pentru că portretele nu au vivacitate și consideră, concluziv, că "din atâta putere expresivă, din atâta operă istorică și publicistică, probabil că, literar, va rezista cel mai bine, ca un corpus solid închegat și organic, teatrul lui Iorga, în marginile încăpătoare a vreo cincisprezece drame (ceea ce e considerabil). Restul imens, oricâte parțiale ecouri prelungi ar avea, nu constituie decât eșafodajul impresionant al acestui corpus dramaturgic
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
poetic. Preluînd aberantele teorii urmanoviene, Diana Geacăr scrie în textul din antologia Colocviului tinerilor scriitori despre limbajul simplificat, de apropierea de cititor, de sensibilizarea lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul este una din caracteristicile limbajului violent, iar tînăra poetă rezistă cu greu unui exhibiționism care cînd nu e fumat, e cam ridicol, vulgar sau de-a dreptul gratuit. Poate că sînt eu un cititor defect de nu m-a sensibilizat ejacularea lașă și egoistă pe burta însinguratei poete și nici
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
mai mare economie a lumii, pentru că, S.U.A., din punct de vedere economic, financiar și politic, a dat aproape totul peste cap în lume, sau în mare parte a scăpat lucrurile de sub controlul de polițist mondial. Propaganda cu democrația nu mai rezistă mult În America s-a făcut democrație și cu munca chinezilor, care trăiesc ca vai de ei și cu petrolul scos din Irak, după ce le-a „injectat” irakienilor doza de democrație forțată. China este astăzi fabricantul șef al lumii, datorită
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
vesticilor și americanilor care și-au mutat tehnologia la ei, în ograda Fluviului Yangtze sau Chang Jiang. Oricine poate observa cu ușurință avansul de civilizație, de educație industrială și modernitate al Asiei față de Occident. Propaganda cu democrația nu va mai rezista mult nici în America. Sistemul scoate fum negru pe țeava de eșapament, are scurgeri mari de ulei și are nevoie de reparații capitale. Într-o economie falsă, susținută de tiparnițele de dolari, S.U.A. nu prea mai produc mare lucru, tocmai
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
-se cu adevărat între ei. Îi auzeam și atunci, dar cheful îmi trecuse demult din cauza curelei care îmi lăsa, de fiecare dată, urme când, câte-un cărămidar venea beat în țigănie. Și-am luat atâta bătaie, dar niciodată n-am rezistat să nu fiu lângă actorii aceia, care-și jucau, de fiecare dată, rolurile cu perseverență și dragoste... Gh. Frangulea/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]