142 matches
-
într-o expresie unică. Această propensiune pare înnăscută, aproape fiziologică : Nu am resimțit vreodată un imbold într-un sens anume fără a încerca imboldul contrar aproape în același timp. Într-atît e de mare la mine grija... de obiectivitate" (p.743), ricanează el. Și atunci, se refugiază în cuvînt. Cuvîntul este, pentru Cioran, locul în care iluzia accesibilității și a dialogului cu celălalt atinge gradul cel mai înalt, pînă la marginea ne-spusului. Căci laconismul aforismelor sau al notațiilor fragmentare îl rătăcește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parte, cred că cei care au fost la premiera de la București și au văzut filmul în sală, George Copos, Ioan Nicolae, mai ales, s-au încărcat negativ, pentru că sala reacționa foarte zgomotos la ce spuneau ei în film. Oamenii râdeau, ricanau. Cred că, dacă ar fi văzut filmul singuri, cu familia, ar fi avut o cu totul altă percepție. Așa, au primit feedback-ul publicului din sală. Care a fost reacția spectatorilor la filmele mai recente? Dar a criticii? E important
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
decît cea a trecutului [...]; că religia nu numai că va domina politicul, ci că politicul va fi în întregul său o instituție religioasă." Nu e cazul să continuăm cu astfel de citate. Există ceva, azi, care să nu fie sacerdoțiu?", ricanează Baudelaire. Mai mult profetică decît curioasă apare această frază pe care Auguste Comte a scris-o într-o perioadă cînd mulți credeau numai în viitorul unui naționalism triumfător: "Omul devine din ce în ce mai religios..." Curios e doar faptul că această căutare, această
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
atît de nedreaptă, în setul de "argumente" al căreia figurau simple nuanțe de apreciere moralistă, tușe de interpretare literară. Există, din păcate, "un antisemitism" iscat practic din nimic, care n-ar putea decît alimenta antisemitismul real.Antisemiții nu pot decît ricana cu satisfacție la intrarea în joc a antisemiților fabricați. Oare pentru a sluji o cauză dreaptă trebuie neapărat să mobilizăm afectele exacerbate, complexele deformatoare, predispuse la exagerări? Oare pentru a sancționa realități terifiante e nevoie ca în marginea lor să
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
antieuropene" ale "mesianismului revoluționar" de extremă stîngă din Uniunea Sovietică și de extremă dreaptă din Italia, fie prin naturala ei îmbătrînire. Spiritul european, adică "spiritul democrat, industrial și libertar", îi pare pe ducă. Cînd Benda vorbește despre "națiunea europeană", Sebastian ricanează pe tonul lui Nae: "European? Ce e aia? Noțiunea e vagă și anemică, cînd continentul acesta a rămas fără forțe directoare. Europa a fost pe rînd o formulă germană, una anglo-saxonă și în ultimul deceniu o formulă franceză. De ce nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
că avem doar prezentări elogioase la toate broșurile și cărticelele?! Mai strecori și-o prefață, și gata, crede lumea c-ai fost coleg cu Eminescu și Slavici...“ „Da, domne, frumoasă manevră! Așa ies geniile pe bandă rulantă la voi...“, a ricanat Mihnea. „Scuză-mă, Mihnea,“, a intervenit Maria, „Ai zis ceva mai devreme... Dacă nu talentul e în cauză aici, atunci ce?“ „Informația. Asta căutăm noi la individul ăsta, ce informație ne transmite, nu cum o ambalează. Floricelele sunt pentru dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din ce în ce mai atent. „Acolo se depun cele mai multe bacterii.“ „Se spală.“, am spus, încercând să minimalizez. „La fel ca microbii. Există niște mijloace de dezinfecție. Până și computerele atacate se spală cu-antiviruși. Nanobacteriile trebuie să dispară, odată ce cureți tastele.“ „Imposibil.“, a ricanat inginerul, extrem de nemulțumit. „Nu e ca la spălatul pe mâini: aici îți dai jos tot sistemul nervos. Fotocaina pătrunde adânc în memorie și se instalează-n celule, neuroni și sinapse. Stă agățată de rețeaua neuronală. Nu poți s-o clătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te-am adus pe tine...“, i-am atras atenția. „Nu-mi amintesc să fi călătorit eu în portbagaj și cu-atât mai puțin să stau de-o oră cu un sac pe cap!“ „Memoria asta e-o chestie păcătoasă...“, a ricanat scriitorul, după care și-a reluat discursul. Vorbea calm, egal, nu punea accente pe cuvinte, ca să obțină vreun efect. „În toată povestea asta, există o hibă. Nu Pătrășcanu, nici Ana Pauker, nici Pacepa. Altcineva, aparent mult mai nesemnificativ: bunicul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceea ce înseamnă să fii Latina în SUA azi. Oficial, The Office of Management and Budget (OMB) folosește termenul latino ca sinonim cu hispanic pentru a defini apartenența culturală mai degrabă decât caracteristici rasiale: o persoană de cultură cubaneză, mexicană, porto- ricană, din America Centrală sau de Sud ... (Grieco și Cassidy). Sensul cuvântului în Latin Grammy Awards, premiile acordate începând cu anul 2000 de The Latin Academy of Recording Arts and Sciences, recompensând cele mai bune producții muzicale de oriunde în lume, a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
am rugat eu”. Pe loc, „ziaristul” Stoian se transformă în om cu aprovizionarea trupelor : „Cartofii, Manule, ce e cu cartofii ?” - „Păi nu vrea șeful gării, cere bon” - „Foarte bine, eliberează- i un bon și semnează-l pe regele Mihai Unu”, ricanează Stoian. Transportul detașamentelor patriotice se va face cu taxiurile și cu birjele orașului, rechiziționate, potrivit ideii tovarășului Stoian. Avem în față imaginea conducătorului comunist atoate știutor, hipercompetent, inventiv, mai eficient în cele câteva secunde în care își îndreaptă atenția asupra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care este mai degrabă consumată decât experimentată, devenită un apendice al unui stil de viață, lipsită de orice dimensiune spirituală”, după cum spune cu o siguranță deconcertantă o reprezentantă a acestui nou val, doamna Cosmina Tănăsoiu, profesoară asociată la Universitatea Ame ricană din Sofia. Un exemplu printre altele posibile. Tot ea constată, cu o nedisi mulată mirare, faptul că în anul ceremoniilor religioase desfășurate „cu mare pompă”, printre care include și pelerinajele, se aud și „conver sații triviale, conversații la telefoane mobile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de adevărat. Și miracolul s-a înfăptuit. Doamna Koley m-a asigurat, cu o voce îngerească răzbătând prin telefonul păcănitor, că un echipaj de intervenție va veni către noi: poate într-o oră, poate în două (poate în cinci, a ricanat italianul omv-ist) și ne va rezolva problema. În clipa de față, colegul ei se află în cu totul altă parte, la o intervenție similară într-un sat aflat la mulți kilometri distanță. Dar el va veni, putem conta pe asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Aventurile submarinului Dox... Iar voi ce citeați? Lucreția Borgia, colecția Femei celebre! Ei, firește, nu tu! Tu citeai Thomas Mann! râde Radu, văzându-i mutra disprețuitoare. Dar și pe tine te văd peste 10 ani un fel de doamnă Isabel, ricanează el. * A lovit în plin. S-a răzbunat pentru felul cum se lasă întoarsă, desfăcută, pătrunsă, cu mintea evident în altă parte. Știe oare când trăiește și când își face documentarea pentru următoarea carte? S-ar putea ca, în egoismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
modești și la locul lor. O liniștesc în privința asta, spunându-i că nici eu, care-i văd zilnic, nu-i prea mai recunosc. Și cred că nici ei înșiși. Cred că au început să-și vorbească lor înșile, cu dumneavoastră, ricanez. Dar de ce oare se întâmplă asta?" Nu știu, zice, după câteva secunde de tăcere, cu acea voce obosită cronic de România. Succesul, prea mult așteptat și venit prea deodată". Da, așa trebuie că stau lucrurile. De-asta produce România tranziției
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ca să scăpăm de complexul națiunii de mâna a doua. Nu-i nimic rău într-o năzuință atât de înaltă (căci distanța între societatea românească și standardul european e într-adevăr imensă). Doar că un drăcușor al contradicției mă face să ricanez ori de câte ori modelul european e invocat obsesiv, în cele mai mărunte pricini, ajungând un fel de reproș masochist, rudă bună cu resemnarea mioritică. „Așa n-o să-i ajungem niciodată din urmă pe europeni! N-o să fim niciodată o țară civilizată, europeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Elisav, cu glasul strangulat, acum, de o emoție perceptibilă cu greu. Ca să adauge numaidecât în cvasi-șoaptă, ca, mai degrabă, într-un aparté: Pe mine, oare, m-ar fi recrutat, în propria-i oaste, cuceritorul Galiei, Caesar? — V-ar fi recrutat, ricană gazda, mai curând dl general Aupick, de la care micul Charles aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e parte din ironia moderniștilor. Ei ricanează permanent. Ce contează un cuplu câteva decenii de fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în zeflemea Ahile, insinuând că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau chicagoul nu reușiseră să pătrundă la vremea lor, odată cu maturizarea swingului și apariția marilor orchestre, odată cu apropierea de revoluția be-bopului, care plutea în aer și avea să deschidă drumul peste ani cool- jazzului și hard-bopului, iată că muzica ame- ricană, în expansiune în toată Europa, ajunge într-un târziu și pe străzile înguste ale Micului Paris. Nu se impune cu forță, ci se alătură celorlalte stiluri consacrate, amestecându-se chiar de multe ori cu acestea, dar anunță deja o schimbare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam „multe”, va ricana un om Înțelept și ironic, cam prea multe și prea dense, prea concentrate, prea „arogante” pentru niște Însemnări despre Sensul vieții, chiar dacă ele poartă sub-titlul, ca o scuză sau justificare, de Memorii. Ei bine, nu, va replica autorul acestor rânduri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
va fi totdeauna un „teren interzis”, „toxic” și, oricât ar părea de „depășit” și „reacționar” ceea ce am să spun, dar necesitatea „turnului de fildeș” se face simțită încă o dată, acea „evaziune estetică”, la care încă, la noi sau aiurea, unii ricanează, contagiați încă de „militantism”, de pulsiuni filantropice sclipind sub variate etichete, ce își arogă sufixul în ism, vrând să joace pe „popa”, dar și pe „conducător”! În acest sens, deși până azi „estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moment, am spus și mai înainte, Arghezi nu-l prea avea la inimă. Doamna Paraschiva a ținut totuși să ne informeze că Ivașcu le era vecin, locuia la trei case mai încolo, intervenție care l-a făcut pe Arghezi să ricaneze: „Da, e vecinul nostru, cum să nu, dar ce mă leagă acum de el este numai trotuarul.“ Oare aceste iuți revărsări de venin verbal (nepreschimbat în miere), la care am asistat în acea oră petrecută la Arghezi, îl defineau ca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din decembrie ’89, dar repede îl dezamăgiseră comportările unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acelui apărător celebru care, pledînd pentru o femeie frumoasă dar de moravuri dubioase, a găsit argumentul suprem În a-i invita pe jurați să contemple ce sîni frumoși avea clienta sa. Însă nu ne putem explica istoria prin nasul Cleopatrei, ricanînd În stilul lui Stendhal care notează undeva cu un umor Îndoielnic că Faust a Încheiat contract cu diavolul pentru a face „ceea ce a făcut fiecare dintre noi la douăzeci de ani, a seduce o modistă”. Așa nu vom explica niciodată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]