283 matches
-
și dă de văzut, lăsându-se inundat de lumină și răspândind lumina. Ceea ce strălucește nu e în ultimă instanță lumina, albele undiri, ci umbra pusă în lumină și - mai mult - însăși trecerea de la una la alta, revelând în negativ, prin ricoșeu sau prin refracție, corpul sensibil al cuvântului în care se devoalează - ca într-o cameră obscură - imaginea transparentă care dă de văzut și de înțeles 6: "Numai valuri de lumină trec în undă și dispar" (Peisagiu)7; "s-a risipit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
frumuseți, care nu răspunde prin el însuși, ci - indirect - în urma luminoasă pe care o imprimă în cele ce sunt: "Oglinzi și ochi întreabă, și toate vor răspunde/ Că domn al frumuseții, pur archetip, tu ești"4. Răspunsul se dă prin ricoșeu; tot ce este frumos în cuprinsul lumii văzute își are frumusețea prin reflectarea frumosului nevăzut. Răspunsul semnifică și se dă vederii, iar ceea ce se vede se arată în zămislirea sa originară, a frumosului întrupat în lumea sensibilă. "Sămânța încă grea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă redusă la (im)posibila stare a emacierii, a imprezentării. Ceea ce ajunge la nevedere se află în întuneric, în contragerea absolută a vizibilului. Luminat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
relativ necontroversiale". (Selznick, 1992: 358) Să vedem însă cum se prezintă unele dintre cele mai consistente maniere de definire a comunității. 2. Definiții și strategii de definire a comunității Există multiple strategii de definire: prin comparație, în manieră directă, prin ricoșeu, centrate pe ceea ce este sau pe ceea ce nu este, prin sublinierea a ceea ce are sau nu are etc. Datorită abundenței și diversității acestora, pentru a nu condamna discursul la o rigiditate artificială, am rezistat tentației organizării tipologice a lor. Ceea ce
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dificil. Totuși, se pare că asistăm la o restrîngere globală a statului social și deci a rolului, sarcinilor și aparatelor guvernelor contemporane în regimurile democratice. Se modifică diverse granițe, mai mobile și mai favorabile societății și economiei. Există riscul ca ricoșeul retragerii guvernului din unele arii să se repercuteze nu numai într-o redefinire a drepturilor sociale ale cetățenilor, și într-o redimensionare a drepturilor lor politice și civile [Zincone 1992]. Pentru că toate datele sugerează că sectoarele mai dezavantajate ale societății
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pe triada tradițională Dumnezeu, patrie, familie care se poate regăsi la baza multor experiențe autoritare, chiar trecînd cu vederea tipul de religie în cauză. Bineînțeles că, la rîndul lor, regimurile totalitare de tip comunist nu numai Uniunea Sovietică și, prin ricoșeu, toate sistemele politice comuniste ale Europei Centrale și de Est (cu puține, chiar dacă semnificative excepții, ca Polonia și Ungaria) dar și China [se recomandă clasicul Schurmann 1972], Coreea de Nord și pentru o perioadă limitată, Vietnamul de Nord au avut la dispoziție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și la „România literară” (1982-1989). După mai mulți ani de insurgență politică și culturală, în 1988 se înscrie în sfera atitudinilor anticomuniste ale scriitorilor români. Susținerea protestelor semnate de Dorin Tudoran, scrisoarea de protest adresată conducerii Uniunii Scriitorilor și - prin ricoșeu - șefului statului, perioada de arest la domiciliu, interviurile acordate în regim de semiclandestinitate gazetei „Libération” în martie 1989 și ziarului „Frankfurter Allgemeine Zeitung” în noiembrie 1989 au fost doar câteva momente în care harul poetului a dublat forța de impact
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
are ca singur scop așteptarea altei suferințe și ca principal orizont amenințarea antisemită. Cel puțin această suferință creează o identitate și un colectiv. Dar acestea, fondate pe ostilitatea Celuilalt față de evreu sau israelian, sunt o identitate și un colectiv prin ricoșeu. Nu-i imposibil să fie o etapă trecătoare. Dar dacă faza aceasta se prelungește, am putea vedea multiplicându-se până la urmă unele comportamente extreme: întoarcerea la ortodoxie, pe de o parte, asimilarea, pe de alta. De fapt, datoria de memorie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei (socială). El a atașat progreselor unei evoluții conceptuale o metodică și o abordare concretă la fel de progresive: publicații, ziare, reviste, rețea locală și apoi națională, apoi internațională, asociații profesioniste, corespondență, călătorii, intervenții. Alegerea mesagerilor, a interlocutorilor și a transmițătorilor, arta ricoșeului și a întreținerii zvonurilor, preferința pentru fotografie și respingerea argumentată a filmului demonstrează un fler mediatic demn de un Voltaire al timpului său. Dar Voltaire avea geniul tactic al trupelor speciale, iar Freud, geniul strategic al unui comandant de oști
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
suporta femeile tinere și frumoase“ R.P. Mi-ați spus, totuși, ceva mai devreme că adeseori vă rugați la Dumnezeu să vă ajute să credeți în Dumnezeu. A.R. Așa este, dar asta mi se pare mai degrabă o concesie cu ricoșeu psihologic. Oricum însă, în toată copilăria mea, părinții mi-au făcut pom de Crăciun, obicei pe care l-a preluat și soțul meu. An de an, de Crăciun scânteiau beculețele și globulețele în casa părintească, dar și în cea conjugală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime ultimii lor semeni. În Liniște și strigăt toate temele ce-l urmăresc pe Jancso Miklos ca niște erinii se strâng într-un mănunchi aproape didactic și demonstrativ. Întreaga parte vorbită a filmului este alcătuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebuit să renunț la Mangalia și sper să-mi petrec „concediul de odihnă“ în satul despre care ți-am vorbit. Vreau cu orice preț să-ți faci o vacanță și, dacă se poate, la mare. Ai primit anul ăsta, prin ricoșeu, atâtea lovituri, încât ai absolută nevoie de odihnă, de apa mării, de înot, de farniente. Și fără cărți, mă rog frumos. Căci dacă eu am mania de a lua cât mai multe bagaje, tu, preaiubita mea, burdușești micul bagaj pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În aceeași zi. Decidenții români au dorit, de fapt, o alianță directă cu Berlinul și, numai În ultimă instanță - dată fiind politica de menajare a Rusiei, promovată de cancelarul von Bismarck - au fost constrânși să se mulțumească cu una „prin ricoșeu” <ref id="7">7 DDR, I, vol. 11, nr. 421, nota 350, Sturdza către Liteanu, București, 5 octombrie 1883. </ref>. Alianța era defensivă și secretă (art. 6), cu o valabilitate de cinci ani, care se prelungea automat pentru Încă trei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
a-l admira. Mă irita dezabuzarea sa, faptul că nu mai era (și nici nu ținea să fie) „la zi”, trăind din excelente înregistrări vechi. Pe de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine. N-avea rîsul unuia cu darul umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată în prezența sa. Ca pregătire, era un romanist integral, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dispozitivul optic funcționează și pe palierul raportului dintre dimensiunea istoriei și cea a politicului. Victoria Română evocă un eveniment istoric care rămâne neclar, fără subiect, iar substanța de contrast este oferită de reme- morarea plebiscitului din 1866, însă cu un ricoșeu caricatu- ral similar celui cu care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
I. Încă nu s-a găsit sâmburele fructului jujubierului scuipat de Isus. Dar lacul Tiberiada l-a văzut pe Mesia trecând acesta e un lucru sigur. Și eu l-aș fixa dacă mi-ar fi posibil și aș înțelege, prin ricoșeu, tot ce avea Isus din solul care l-a văzut născându-se, din apele care l-au legănat. N-aș mai spune, atunci, "am călcat pe urmele lui" ci "privirile ni s-au întâlnit". Ca și cum aceste ondulări ale terenului, reverberând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu le-a semnat și pe care nu le-a pronunțat, poate, niciodată. Neputând pătrunde sub craniul unui zeu (ce ispită diabolică!), m-aș fi putut flata cel puțin, că un nu-știu-ce din ființa lui îmi parvine din afară, prin ricoșeu, de la niște martori solizi și fiabili. Dar asta ar fi însemnat să nu țin cont de campingurile din Galileea de sus, de fast-food-ul din Nazaret, de blocurile de locuințe din vârful muntelui Măslinilor, de difuzoarele asurzitoare de la Emmaus, pe scurt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la niște înalți funcționari doritori să-l "lichideze" pe acest coleg puțin stimat al lor). Presa fascistă, o dată intrată pe făgașul șefului de orchestră directorul biroului de presă de la președinția consiliului nu mai contenea să laude Ungaria și, printr-un ricoșeu revelator al noilor directive ale politicii fasciste antiiugoslavă și antigrecească totodată, să acopere de flori Bulgaria mult înainte de căsătoria regelui Boris cu Giovanna de Savoia. Răul ar fi fost doar parțial dacă în această maculatură România nu ar fi devenit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
regelui Carol, mi-am propus deci să-mi folosesc luna de concediu estival pentru a merge mai întîi la Paris să-i abordez pe guvernanții francezi spre a vorbi despre posibilitatea unei destinderi cu Roma tot atît de utilă, prin ricoșeu, României cît și Franței și Italiei. Șeful guvernului francez era Laval. Prin Tardieu, care făcea parte din minister, am fost introdus, la doi pași de Esplanade des Invalides, la președintele consiliului, pe care nu-l știam decît după fotografiile din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
firesc la Bruxelles unde se fixase, cînd nu era în turnee de conferințe prin Statele Unite, înainte de a încredința tiparului cărțile sale pline de observații originale și documentate despre politica mondială și europeană. Această prezență îl nemulțumea pe Duce și, prin ricoșeu, îl înnebunea pe ambasadorul din Belgia, cu atît mai jenat cu cît regele Italiei, după ce făcuse din Sforza vărul său, acordîndu-i Colanul Bunei Vestiri*, nu-i retrăsese acestuia nici această decorație supremă și nici calitatea de senator numit de el
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a-și etala ura față de Liiceanu. Nu știm încă mare lucru despre cine sunt și ce pot. Dar știm că Liiceanu îi scoate din minți. Sau Patapievici. Sau Pleșu. Își risipesc tinerețile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoșeu, cuprinși de o indispoziție fără evoluție. Greu de conceput îmi apare și psihologia multor forumiști, care așteaptă, excitați, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ți poci numele, de a te invita să mori. Au toți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
administrația americană și guvernul Marii Britanii că Pinocet n-a omorât oameni, numai comuniști, socialiști, social-democrați, opozanți de toate culorile, fapte pentru care ar putea fi luat în brațe de Statuia Libertății. Este greu, dacă nu imposibil, ca SUA și, prin ricoșeu, Marea Britanie să uite că au pierdut războiul în Vietnam, în fața comuniștilor, mâncători de orez. Experții în contabilitatea morții au calculat cu exactitate câți oameni au fost omorâți de regimurile totalitare, tristul record fiind deținut de Stalin, Hitler deja este prezentat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu criza, cu colții ei rânjiți, gata să se înfigă și mai adânc în scheletul economiei românești. Cea mai mare nedumerire și curiozitate vine de acolo că, deși nu avem economie, totuși avem criză; e o criză de import, prin ricoșeu, ieșită dintr-un capitalism cu ștreangul de gât, de gâtul nostru. Când zic că noi nu avem economie, am în vedere aspectele, deloc de neglijat, că ceea ce este identificat ca economie în România, nu ne aparține, nu numai că nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]