331 matches
-
lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc. Rostise cuvintele cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apropie mai mult văzu că Nenea făcuse o păpușă din baionetă care o îmbrăcase cu boneta sa militărească, iar acum o înfășa sârguincios cu o moletieră. Fetița, deși cu fața arsă de soarele necruțător, încerca să zâmbească, deși cu un rictus dureros al buzelor crăpate. Doar ochii, numai ochii, acei ochi adânci și negri, pieziș trași spre tâmple, râdeau. Se înstăpânise un fel de vrajă pe care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu-și slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care Luana i le oferise cu mult timp în urmă. Mătușa Vanda, grijulie față de suferința nepoatei abandonate într-un astfel de moment, filozofa, cu un rictus în colțul gurii. Vezi, Ema, nu trebuie să te afli, musai, nemăritată, ca să fii singură! Petrecerea se termină la cinci dimineața, spre ușurarea doamnei Escu. Se închise în camera ei, jurând că nu-l va ierta pe Ștefan. El bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
publicațiile „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”, lucrând apoi la „Săptămâna” și „Momentul”. C. este autorul volumelor Cuvinte și tăceri (1989) și Istoria geloasă (1990), în care, ca un cavaler al melancoliei, își construiește, cu o sinceritate jucată, o mască satanică, marcată de rictusul amar-ironic al negativismului nonșalant. SCRIERI: Cuvinte și tăceri, Chișinău, 1989; Istoria geloasă, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Vasile Gârneț, Metafore și ziaristică, LA, 1991, 10; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 241, 245. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286270_a_287599]
-
fost un motiv să-i cercetăm de aproape; există câteva fizionomii frumoase printre ei; ar fi și mai multe, dacă deprinderea șireteniei și a lăcomiei nu le-ar brăzda frunțile cu riduri timpurii și nu i-ar imprima gurii acest rictus de neșters specific rasei. La femei acest semn e imperceptibil; frumusețea tipului lor oriental nu e alterată de el; ea se dezvoltă sub influența unei bunăstări, a unei protecții, a unei libertăți chiar, atât de rare pentru evrei în Orient
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca în trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată în numele unei proiecții ideale a poetului, în evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surâs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să confirm că semănau cu el; cu domnul acela micuț, puțin rotofei, cu figură de clovn cum s-a spus de atâtea ori, încât el însuși ajunsese, poate, s-o creadă -, cu pleoapele grele, cu gura mereu chinuită de un rictus, mergând cu pași mici și ușori, cu zâmbetul rar, dar încântător". Revizitându-și cărțile, ale sale, dar și ale unor confrați de renume, Gelu Ionescu dă la iveală același rarissim talent antihagiografic de a radiografia memorabil și fără milă, disociind între
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mi-ai dat o garanție... dragostea ta pentru poezie... între poezie și rugăciune e continuitate, când nu e identitate. Pot deci să te iau drept martor, sunt convins că ești sincer cu mine, cu tine, adăugă cu un fel de rictus dureros. Aș vrea să sufăr pentru El înmiit. - Cum, răspunde Vladimir, tu suferi pentru cineva care poate nici nu a existat; sau poate a fost, de mult, o victimă printre mii de victime, un fel de guerillero, un rezistent la
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să nu repudiezi sentimentul, să nu dai la o parte metafizica, să
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
bolborosite. Cu atît mai "amuzant", cu cît românii au jucat rolul de sperietoare pentru englezi, care, scrupuloși, au așteptat îngrijorați năvălirile barbare aducătoare de molime (SIDA, TBC etc.) chiar din prima zi a integrării României în Uniunea Europeană. Deslușesc aici un rictus ironic al regizorului, plasînd umanitatea tocmai acolo unde este invocată barbaria și maternitatea, acolo unde ea este privită ca o posibilă amenințare. Regizorul nu face din Kee - nu este ea the key, un fel de al cincilea element? - un personaj
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau pe furiș rictusul de mânie, poate chiar cu satisfacție, protejate de îndeletnicirea croșetatului. După ce prietenele plecaseră, după- masa târziu, luă hotărârea. Se îmbrăcă încet în dormitorul care aparținuse părinților ei. „Dumnezeule, suspinase adânc, uitându-se în oglindă. Trebuie să împiedic nunta asta rușinoasă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
în ultimul moment. Familia se precipită pe scenă încercînd zadarnic să salveze situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu miturile ei urbane, genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de aici ca și în American Beauty a lui Sam Mendes. Există și momente similare gag-urilor din comediile
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
asemenea surpriză? Surpriză am zis? Doamne-ferește de funie în casele TVR 1-ului și Antenei 1, fiindcă marelui Valeriu Lazarov se pare că i se pregătește ,surpriza surprizelor" de către fisc, cu șansa ca râsul Andreei Marin să se transforme în rictus, blândețea Ralucăi Moianu în nervozitate, iar ,Din dragostea" lui Mircea Radu să se aleagă praful până când Valeriu Lazarov va deschide ușa la emisiunea Ralucăi Moianu și-i va suspina un ,Iartă-mă" lui Sebastian Bodu... Ce toamnă faină, cu reportaje
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
ieșirii feciorelnice a premierului pentru a-și cere scuze - doar atât cât să-i proptească mai bine în scaune pe oamenii cu bulanul ce-i urmează ordinele fără crâcnire - în timp ce slugile din parlament asudă vârtos pentru a da formă legală rictusului prim-ministerial o fi ținând în jungla africană, dar nu la porțile Europei. Aici, vorba faimoasei propoziții, boșii trebuie s-o ia mai ușor, pentru că altfel nu va mai rămâne în țară decât șleahta neamurilor plantate în consilii de administrație
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
pana eminenței cenușii a instituției, un oarecare Titi Dincă (fiu de nădejde al Partidului, căruia i se pregătește o carieră diplomatică de mare importanță), că nu există spațiu de emisie pentru așa ceva. Bine că există pentru zâmbrele lui Năstase și rictusurile bolșevice ale lui Ion Ilici Iliescu! Situația e cu atât mai sugestivă cu cât consiliul de administrație al televiziunii își dăduse acordul, iar directorul-general Nicolau promisese tot spijinul. Dar se vede că adevăratele ierarhii ale televiziunii publice sunt altele decât
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
lăsase aproape mort pe betonul din sala de gimnastică. Oficial, reconstituirea era condusă de judecătorul de instrucție, un omuleț uscat și auster, îmbrăcat cu un pantalon de lînă și un pulovăr de culoare închisă, cu fața permanent strîmbată de un rictus plictisit; dar cel care s-a impus rapid ca adevăratul maestru de ceremonii a fost căpitanul Chaumont. Vioi și bine dispus, îi întîmpina pe participanți, îi adresa fiecăruia o vorbă de bun venit, îl conducea la locul lui: părea foarte
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
feste, viața politică ne oferă un redutabil argument pentru ceea ce înseamnă rezistența în cadre mentale excelent surprinse de seria produsă de Mungiu - cât o recontextualizare a "epocii de aur" ca specie a absurdului menit să completeze o veselă apocalipsă fără rictusuri kafkiene, una de transcripție balcanică, adică o culminare a derizoriului cu o gravitate tremolată de operetă. În perimetrul trasat de "legendele" urbane se configurează profilul indelebil al unei epoci în care unii se mai plasează încă nostalgici, și pe care
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
prima parte a peliculei avem doar perspectiva lui Jean-Do, limitativă, claustrofobă, disperată; prin fața camerei, la propriu o camera-eye, personajele apar difuz, fragmentat sau în gros-planuri deformate parcă de o lentilă convexă, așa cum îi apare reflectată hilar propria sa imagine cu rictusul paretic într-o oglindă strîmbă. Comentariile sale ironic-disperate contrastează cu mesajele voit liniștitoare ale unui personal profesionist, devotat din care se disting pe parcurs medicul logoped, Henriette Durand (Marie-Josée Croze) și ulterior cea care-i "transcrie" romanul, Marie Lopez (Olatz
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
lui Bauby este loc pentru regret, dar nu și pentru coșmar, imaginea scafandrului în apa tulbure nu creează anxietatea scontată, ci apare mai degrabă cu rolul unui refren, mai alerte sunt focalizările globului ocular revulsat, cu ceva terifiat, căre alături de rictusul paretic schimonosește pînă la strîmbătura clownească chipul lui Bauby. Excelent construită în film este relația dintre tată, Papinou Bauby, și fiu, care, grație unui mare actor, Max von Sydow, se transformă într-un moment antologic pentru filmul de artă. Fiul
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
acolo indicații prețioase tuturor, de la președintele Bush la președintele Iliescu și de la Consiliul de Securitate al ONU la guvernul taliban. Am nimerit prima oară întîmplător la OTV, în tragica zi de 11 septembrie, tocmai cînd Ion Cristoiu blama cu un rictus disprețuitor... CNN-ul, preluat în chiar minutele acelea de majoritatea televiziunilor lumii și urmărit cu sufletul la gură de miliarde de oameni. Încă sub șoc, nu mă interesa decît să înțeleg ce se întîmplă, așa că m-am întors urgent la
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
lor favorite. Cu ajutorul lor poți da oricând o altă versiune istoriei și privit prin comparație cu un film recent, Valkyrie (2009) al lui Bryan Singer relatând povestea atentatului eșuat al lui Claus von Stauffenberg jucat de un Tom Cruise cu rictusul lipit de față, realizezi diferența enormă față de filmul lui Tarantino care se joacă cum vrea el cu istoria. De fapt, rețeaua "intertextuală" de aluzii și trimiteri precise creează acest spațiu ludic unde fiecare își face numărul favorit. Fără aceaste rapeluri
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
chiar orbitor, făcându-le pe numeroasele cârtițe ale literaturii să clipească dușmănos. Pentru ca acum Mircea Cărtărescu să adreseze, involuntar, mediocrilor o nouă provocare, publicând un Jurnal care este așa, de-a dreptul, fără strădania disperată de a părea astfel, fără rictusul desfigurator al neputinței ambițioase, jurnalul unui mare scriitor. Autorul jurnalului nu-și pierde timpul cu consemnarea unor mondenități, nu povestește ce s-a discutat în diverse comitete și comiții (printre altele, și pentru că nu face parte din așa ceva!), nu se
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]