1,913 matches
-
legendele, dar n-a văzut-o nimeni. Ce-i drept, nu mă pot abține să dau glas unei părți mai puțin modeste din mine. Elanurile mele ridicole nu demonstrează, oare, că aveam, totuși, unele afinități cu Don Quijote? Aveam oroare de ridicol în public, dar în intimitate nu ezitam să mă lansez în reverii caraghioase. Întrucât am meditat, vă asigur, cu multă aplicare la ideea de a reface drumul lui Don Quijote! Aproape mă înduioșează gândul că m-am putut lua în serios
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
cu realitatea, nefiind dotat pentru o comunicare spontană și activă cu lumea din jur, și vanitatea de a semăna cuiva, deja, celebru. Azi, consimt că am cochetat excesiv cu ideea "donquijotismului". N-am făcut prea multe progrese în privința groazei de ridicol. Și azi mă crispează teama că mă pot face de râs, deși bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu lancea
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Sau urmuz. Sau proust. Sau kafka. Și alții, și alții. Ei, capabili să nască din mintea lor plăsmuiri șlefuite până la perfecțiune, nemuritoare, când vine vorba despre propriile lor existențe, se dovedesc neiscusiți, cu totul neajutorați, lamentabili și se-neacă în ridicol, în marasm, în fără-de-lege uneori, în ratare mai totdeauna. De ce? Există o explicație, o legătură logică? Nu vreau să încerc vreun răspuns. Doar înregistrez faptul cu melancolie și atât. Vieți mici din care izvorăsc opere mari!: Ce preț, ce compensare
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
pretențiile ei destabilizaseră scenariul, așa că se purtau în continuare tratative pentru a i se satisface doleanțele. Ursula era de părere că fuseseră îndemnați unii să se supună straniului experiment, nu ca să capete faimă peste veacuri, ci să se umple de ridicol: nimănui nu-i era îngăduit să aspire la o condiție nemeritată. Ea însăși își permisese să interpreteze legile lumii, bănuite, dar nescrise, să întoarcă vremelnic spatele Domnului, iar, acum, venea plata și pentru ea. În această situație, câștigător părea a
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
organe formolizate. Sau cu castraveți murați, buni însoțitori gastronomici pentru tradiționalul meniu amintit, pus în pericol pentru că Jacques nu-și găsește pe cineva pe măsura acestei complicate sarcini. Cea cu tradiția. Tompa conservă bine umorul negru și debordant al textului, ridicolul dialogului, al relațiilor dintre personaje, absente de fapt, unele în raport real cu celelalte, dimensionează bine atmosfera irealului spre care duc toate născocirile limbajului. Nu abordează aproape deloc, după părerea mea, filonul erotic al tatonărilor senzuale, inițiatice dintre Jacques și
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
n-are idee cine traduce filmele de pe Discovery sau Animal Planet. Dar a remarcat că traducerile sînt adesea aproximative ori chiar greșite, calchiind primitiv expresii englezești (care au echivalente consacrate în românește), ceea ce le face să pară fără sens. Culmea ridicolului l-a atins traducerea numelui unei faimoase nave germane de război. Traducătorul (sau traducătoarea) n-auzise, vădit, de Otto von Bismark și s-a simțit obligat să ne dea o versiune românească. Acum, nu mă întrebați de ce tocmai: Oxigen. * Evenimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
cam toți realizatorii, ne-au dopat cu emisiuni de pe litoral cu tot felul de anostități, cu personaje semi sau idioate, cu reportaje buimăcite din cauza căldurii, cu reporterași de duzină etc. În majoritatea cazurilor, nu se făcea pasul de la sublim la ridicol, ci de la penibil la batjocorirea telespectatorilor, totul într-o veselie - ca să-l parafrazez puțin pe Ion Cristoiu... Or, H.-R. Patapievici, cu mintea care îl duce la lucruri esențiale și de bun simț, a părăsit tiparul-platou-studio și, împreună cu un specialist
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
o tensiune permanentă între tendințele limbii (ușurința cu care în română se formează diminutive), universaliile comunicării (nevoia vorbitorilor de a-și exprima afectivitatea) și atitudinile culturale (diminutivele condamnate ca „decadență limbistică”, „forme de copii nevîrstnici”, „efeminare”, „spirit de miniatură”, „manie”, „ridicol” etc.). Inevitabile în „limbajul copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere respinse de registrul înalt și în bună măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre registre pare să le fie
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
cu iubirea, cu lașitățile, neputințele și vinovățiile noastre. Care se pot întîmpla oriunde. Parcă sînt mai perverse, însă, cînd sînt făptuite de intelectuali fini, citadini, care își complică infinit trivialitățile, vulgaritățile, minciunile, care își contorsionează viețile și forțează prăbușirea în ridicol și derizoriu, în abis. Piesa nu este ușoară, are o tensiune care crește, imprevizibil pînă la un punct, și are un zaț de viață pe care nu-mi închipuiam că un artist tînăr îl poate depista atît de corect pe
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se adună însă într-un portret vitriolant al celui care are obsesia întâietății sau "frenezia preeminenții", considerându-se "șampion irezistibil în toate domeniile activității omenești", cum îl gratulează memorialistul: "înainte de a mi
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
ironică de scriitorul ofensat. Mergând mai departe, Camil Petrescu i-a contestat lui E. Lovinescu "acuitatea psihologică", insistând pe "totala incomprehensiune" datorată carențelor în "facultatea de a intui" (p. 60-61). În fond, exasperat de denigrări și de împingerea sa în ridicol, Camil Petrescu se apără, își protejează imaginea (cum am spune astăzi), arătând că portretistul său e (aproape) un impostor. Accentele pamfletare duc răspunsul lui Camil Petrescu spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând portretul nedrept și inadecvat făcut de critic lui Aurel Vlaicu, Camil Petrescu numește foarte bine tehnica portretelor din Memorii: "ferocitate candidă" (p. 80). Dar miza și frumusețea polemicii (dacă polemică e
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
mișcărilor, reacțiilor, contrastelor de caractere, aleargă disperările Elvirei (Wittinger Gertrůd), zburdălnicia delicioasă a Zerlinei (Hercenik Anna, dulce, dolofănică, senzual candidă în grația cântului), violența unui amor irepresibil pentru ucigașul tatălui ei Donna Anna (Gonzales Monica, mai mult crâncenă decât patetică) , ridicolul întruchipat de Mazetto (Habétler András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește și o răpește vieții (Kovács Kolos), iubirea fără noroc a lui Don Ottavio (Thimothy Bentch), un erou șters, dacă nu ar avea de cîntat
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
se bâlbâie, încearcă să scape de teroarea microfonului vârât sub nas, zic și ei o inepție-două cu speranța să fie lăsați în pace, dar reporterul nu renunță, ci stă cu microfonul apropiat de buzele speriatului în timp ce penibilul evoluează spre un ridicol complet. Dar ce palpitante sunt transmisiile de la fața locului! Din studio suntem anunțați cu un ton frisonabil: -Reporterul nostru știe mai multe despre. Ixule, ești în direct. Iar Ixul nu știe nimic în plus, dar promite că va reveni, iar
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
instituție dacă nu te reformezi mai întâi pe tine însuți. Poți fi, în cel mai bun caz, un dictator, dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Spaima pierderii puterii îl face pe Năstase să nu-și dea seama de ridicol. El ne-a anunțat pe-un ton de papă reformat că, gata, s-a terminat cu suprapunerea de funcții și roluri între partid și stat. Cine conduce partidul nu mai are ce căuta la guvern. Și vițăvercea. Urmărindu-l la
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
Dumitru Hurubă De la începuturile campaniei sale electorale, domnul Mircea Geoană a avut câteva izbucniri vocal-isterice alunecânde spre zona ridicolului. Convertit și uns de domnul președinte al PSD din ministru de externe în candidat de primar general, domnia sa a materializat admirabil zicerea sadoveniană "cea mai potrivită nepotrivire". Văzându-l strofocându-se în fața camerelor de filmat mai ceva decât domnul Theodor Stolojan
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
ale demagogiei. (Ceilalți doi măcar au avut curajul să înfrunte populația "pe viu.") Ajuns la strânsoare, a recurs la aceeași penibilă strategie a mituirii electoratului: a scos din sacul fără fund al cinismului exact cuvintele care l-au umplut de ridicol pe Ceaușescu. Pingelică măcar știa ce vorbește: sunt absolut sigur că el avea în visterie paralele pe care le promitea. Dar Năstase? Cu Năstase, lucrurile sunt mai complicate. Dacă are acești bani, de ce nu i-a dat până acum populației
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
Relu Covalciuc, care tocmai a avut un vis premonitoriu. Aproape două zeci de pagini în care nu te poți dezlipi din citit, deși ai în față poate cea mai banală scenă de viață cotidiană, pătrunsă de o anumită doză de ridicol și caricatural. Romanul aduce în contemporaneitate și tratează în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
în timp ce conducea; dar motocicleta cu mortul înghețat și-a continuat drumul, încă 90 de kilometri... E de prisos să mai spunem că e vorba de "întîmplări adevărate"; lumea și ziarele abundă în asemenea povești, pe muchia fină dintre sublim și ridicol; totul e cine și cum le citește; asta face diferența. Arta regizorală ține, într-un fel, tot de "transformism". Kusturica și opera Întrebat, la Cannes, dacă s-a gîndit vreodată să monteze și operă, Kusturica a răspuns că, întotdeauna, cînd
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
partid și, ca atare, inatacabili", și alta neoficială, "singura la care aspira în secret sau pe față orice intelectual (artist) autentic și cu onorabilitatea intactă", după decembrie prima nu s-a anihilat, așa cum ar fi fost normal. Lipsită de simțul ridicolului, puterea "democratică" nu ezită a se amesteca și ea în promovarea unor pseudovalori, asortîndu-se cu cele anterioare: "Aleșii noștri au veleități nu doar politice, ci și de critici literari, dramatic, plastici, de urbanism și arhitectură, muzicali, chiar coregrafici. Ajunși acolo
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
se afirme, cînd cititorii lor sînd ca și inexistenți. Dar nimeni nu poate explica vivacitatea cu care se trasmite, din generație în generație, această fervoare păguboasă, această perdantă, din punct de vedere al Succesului cu majusculă, opțiune de viață. Iar ridicolul e dublu, dacă ne gîndim că nici succesul nu te poate face mare poet dacă nu ești. De asemenea,nici cititorul avizat, nici criticul cel mai perspicace, nici premiile cele mai rîvnite, nici statuile cele mai desăvîrșite care pot să
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
momentul în care Ana îi declară prințului 2 că preferatul ei e Villon - să fi știut ea de filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1987, intitulat François Villon, poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate încât dau în ridicol: rămas fără argumente în dezbaterea naturalețe socială versus distincție autoimpusă, Bob (nepotul baroanei Frunzetti) îndeamnă oaspeții să strige "ohe" în ceva ce - bănuiesc - se vrea o sfidare a bunelor maniere, și, implicit, a prințului... Dar, încercând să dau de vreun
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului trebuie să păstrezi cât mai puțin din acesta?
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
al Gabrielei Adameșteanu. În ansamblu, acest număr de toamnă al revistei Lettre internationale nu poate decât să le (re)dea (și celor mai pesimiști dintre cititori), speranța că toamna editorială românească va fi una generoasă. Chiar dacă, personal, mă feresc de ridicolul zicalei cu bobocii!)
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]