205 matches
-
André Gîde. Sînt în el, uneori, lucruri aproape imbecile. Ce mi se pare curios și fără scuze e faptul că în Iulie 1914, nu avea niciun presentiment al războiului, al dramei lumii ce stă gata să izbucnească. Preocupările lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Henri Massis scrie rău despre leș Caves du Vatican. La 13 Iulie: ..."ce matin, dčs six heures, j'ai pu remettre en cage mon sansonnet qui a volé vers moi aussitôt qu'il m'a vu venir"... La 14 Iulie, - ridiculul preocupărilor lui, (în contrast mai ales cu preocupările tragice ale Europei întregi) culminează: "secretul tuturor slăbiciunilor mele, stă în această îngrozitoare modestie de care nu parvin să mă vindec". (într-adevăr). "M-au crezut un revoltat (Claudel și Jammes), pentru că
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
astea. Sunt solidar cu agonia lumii europene. E în mine însumi. Nu-i nimic de făcut. Și atîtea revoluții pentru un mai bun destin. "Umanitarismul" care ne părea mediocru și acum, în luminile crepusculare actuale, se arată a fi fost ridicul și sublim; utopie și sublim. Totul, totul de prisos. Brațele recad. Omul îngenunchează. Cerul se-ntunecă. Omul coboară în noapte. Păcălit. De ce au fost cele ce au fost? Răutăcioasă farsă... Mă restrîng, mă ghemuiesc. Merg în țară. ...Abia aștept s-
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de zile să-l văd, să-l aud și să-i vorbesc. Eram în preajma lui, îl vedeam, îl auzeam, dar, deși îmi făcusem odată un fel cuviincios, chiar smerit, de a intra în vorbă cu el, nu eram
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Rodica Grigore "O, spânzurat ridicul, a mea-i durerea-ți toată Simt și-azi cum se înalță, în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
stînga; cînd unul îmi zice da, altul îmi zice ba"... Similare ca mecanism psihic apar dilemele omului de litere, care l-au încercat de mai multe ori în lungul carierei sale. "Pînă acuma - scria Caragiale în 1907 - am arătat partea ridiculă a oligarhiei; să nu schimb cîntecul și perdeaua și să m-apuc, mai cu dinadinsul, a-i arăta partea sinistră?"1 Dar "cîntecul și perdeaua", se cuvine să observăm, mai fuseseră deja schimbate de vreo două-trei ori. Între 1879 și
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
în acele timpuri de înfometare, de injustiție, de cenzură, de imposibilă înflorire a artei și culturii), niciun "mesaj umanist" nu era credibil, nu exista niciun "om nou, înaintat", niciun "vis de aur" nu era posibil sau era chiar o cacealma ridiculă ori tragică, de vreme ce comunismul era declarat a fi "cea mai dreaptă și umană societate". Schematic vorbind, putem afirma că acel context al Simposionului dedicat Centenarului marelui poet din sec. al XIX-lea a fost un pretext pentru "emițător", NC, de
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
nu mai poate servi la realizarea acțiunilor cerute (într-adevăr, un efect de bumerang). Pe de altă parte, pentru cei care scapă realmente de "hipnoză", cum menționam, și gândesc, folosirea numelui lui ME pentru a evoca "socialismul și comunismul" devine ridicul și chiar hilar (nu am fost, evident, în sala "Ateneului", atunci ca să observ mimica pariticipanților, dar este drept că atâtea zeci de ani ai ipocriziei, ai mimării "interesului", puteau face să nu se vadă vreo reacție de "inteligență" (să nu
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
dar are sentimentul că „nu fac ce am de făcut”. Se împarte, frămîntat, între dorința de a scrie și refuzul de a scrie. Mîna care scrie „s-a lenevit”. Scrisoarea destinată unei tinere necunoscute devine de o gratuitate ridicolă, „un ridicul sfîșietor de trist, sinistru”. Ca și ridicolul sinistru al unui text despre romanul secolului XX, scris pentru o întîlnire la Belgrad, unde n-a mai ajuns. E scrisul forțat, gratuit, precum viața gratuită, pe care nu le acceptă deopotrivă. Acestea
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Maiorescu cu o scrisoare datată septembrie 1889 (nuvela a apărut, în Convorbiri literare din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
retoricii, închizînd un cerc vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este exclamativă în amara-i stupoare.
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
ca perfect sinonimă cu locuțiunile la mișto, la vrăjeală etc., avînd deci semnificația "în mod înșelător, fals, neserios": "înspre închisorile comuniste inclină 0,1%, în timp ce comedia romantică întrunește 85% (sunt cifre la oha)" (cinemagia.ro); "nu le pasă cît de ridiculi sînt, că microfoanele chiar îi deranjează în dansurile lor tematice la indigo, în timp ce toată lumea știe că e la oha" (geocities.com); "apoi postul �libertății", în decembrie 1989, a început să-și dea arama pe față și a băgat la oha
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
și postfațator, textele, fără îndoială, poartă "puternicele" amprente ale nepriceperilor d-nei Domnica Theodorescu (alias Mitzura Arghezi), inconfudabilele d-sale amprente antitextologice. Ca și în alte ediții de poezii argheziene "îngrijite" de d-sa, "reputata" d-nă refuză cu o plină de ridicul obstinație să recunoască valabilitatea, autenticitatea versurilor tipărite în ediția Scrieri și în ediția Versuri (2 vol., 1966), preferând întotdeauna să se întoarcă la ediția Versuri (cu o prefață de Mihai Beniuc), apărută în 1959, deși d-sa știe că respectiva
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
-ncepem ține locul de prefață", în Scrieri și în ediția Versuri (din 1966) se citește: "Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Și aș mai putea da și alte exemple ilustrative despre nepriceperile textologice ale dnei Domnica Theodorescu, despre ridicula d-sale obstinație de a nu folosi nici o ediție originală din cele publicate prin colaborarea mea subsidiară cu Tudor Arghezi. Amân pe altă dată neplăcerile unor altor articole pe aceste teme propuse de d-sa. Dar nu mai înainte de a
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
din ziarul Z, la adresa cărților ... fostei tale soții! Ce lume!" (monșer, ce lume...). Actuală chestie, chit că veche de aproape 15 ani. Și la ce, mă rog, v-așteptați? Vorba celuilalt confrate, de ai cumva iluzii ești pierdut, și ești ridicul... Dan C. Mihăilescu scrie, cu toate astea, și despre iluzii. Pierdute și nu de tot, pe cîmpul de bătaie al generației '27. Tineri porniți pe-un drum fără viceversa. Sigur, problema sensului giratoriu, dacă vreți, se pune și-n ce
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
îi mărturisește prietenului său gîndurile-sentimente retrospective ce-l bîntuiau în Parisul anului de revoltă 1968: "m-am gîndit la copilăria noastră la Rășinari, singura epocă din viața mea care îmi apare de o extraordinară plenitudine. Faptul acesta îți poate părea ridicul, dar mă simt mai profund legat de satul nostru decît de această metropolă în care mă aflu! Copilăria rămîne pentru mine culmea vieții mele. Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
Și un asemenea catarg poate să fie unul, dintre sute. Probabil, Shakespeare nu știa de Arcimboldo, cu toate că au fost contemporani. Dar sînt aproape sigură că Prospero e, cu adevărat, omniscient. Omul-carte/cărți pictat de Arcimboldo e la fel de ireal și de ridicul ca și omul-zarzavat, înfățișat de același. Sînt oameni ce provoacă și furtuni și utopii. Poate că de aceea noi nu mai citim, cu toții, cam aceleași cărți, deși din ce în ce mai multe mode îi încurajează pe vegetarieni. Tînăra emigrantă ce de-abia sosește
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
că omul nu e departe.” În materie de pesimism, sunt servit! Pe deasupra, nici nu pot să mă răzbun cârtind despre Îndreptar pătimaș II, pe care tocmai mi l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
rasă mongola, amoonitii arieni, casitii probabil negri... Antropologii care cunosc geometria craniilor, ne-au găsit rude cu armenii (care sînt ariani) mai mult decît cu arabii, asirienii, turcii.. Dar însăși ideea unei rase ariane e contestată... O confuzie de altminteri ridicula între popor și rasă. Nu există o definiție a rasei. Există însă aceea a unui popor... Un popor, adică un conglomerat limitat, poate avea dar aceleași aspirații, aceleași interese, acelasi trecut. Poate avea însă rasă albă sau rasă galbenă sau
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică, vedem cum negrul devine alb, cum golul se convertește în plin: Fără îndoială că frazeologia lui Cațavencu este ridiculă. Din punct de vedere al instrucției, el nu știe lucruri elementare și chestiunea cu faliții care ne lipsesc e lamentabilă. Dar ce delir de "idei"! Pentru întîia dată un român întrevede politica țării filozofic și științific. Că expoziția ideilor este
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
britanică, măritată la 16 ani, cu un lord și înnobilată și care luîndu-se la ceartă cu o altă aristocrată - asta pe bune! - începuse s-o înjure de mama focului folosind limbajul de mahala al prostituatelor de la periferia Londrei. Oricum, este ridicul să vezi doi scriitori atacîndu-se unul pe altul cu înverșunare într-o limbă pe care abea o cunosc... Doi meșteri ai stilului, înfruntîndu-se într-o limbă complet străină! Nu mai țin minte de ce ne certam și ce ne spuneam unul
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
am realizat lărgimea de suprafață pe care se desfășoară viața mea, așa de monotonă cît o știu, așa de redusă cît îmi pare. Pentru prima oară m-am gîndit că tot ce punem într-un roman de 300 pagini este ridicul de neînsemnat față de mulțimea de fapte care e implicată în cel mai obișnuit gest al nostru. Ajunge să pronunț un nume - Cella Seni de exemplu - pentru ca zeci de oameni, zeci de comedii, zeci de aventuri să se pună în mișcare
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
o librărie să nu aibă pasteluri. Ploaia a încetat de tot. La fel de brusc cum a început. Strada se umple de trecători cu hainele uscate, printre care Cristina, cu fusta udă lipită de genunchi și cu gluga pe frunte, se simte ridiculă ca după un act de eroism inutil și deplasat. În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]