236 matches
-
briciul, și nici Eumolpus nu întrerupsese această comedie a sinuciderii" (Satyricon, XCIV). Petronius nu-și îngăduie prea multe inovații în schema romanului de aventuri, pe fundal idilic, o păstrează, dar hotărăște că tocmai această schematizare, ajunsă la apogeu, trebuie supusă ridiculizării. Encolpius și Giton se despart, apoi se regăsesc pentru a se transforma în acuzați. Într-o parodie de proces care li se intentează pe mare, în timpul unei călătorii. Acuzațiile aduse sunt, cum am mai amintit, întemeiate; în schimb, deznodământul procesului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că, începând din Antichitate și, culminând în Renaștere, parodia ar fi esențialmente literară, ea captând interesul altor domenii artistice peste timp, după ce operele parodice în proză sau în versuri vor fi dat deja tonul. Pentru că parodicul, alături de celelalte forme ale ridiculizării practicate pe scară largă, a luat naștere în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți. "Toate aceste parodii ale genurilor și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea genurilor. Acest univers este foarte bogat, mult mai bogat decât se crede în mod obișnuit (...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"193. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse, oficiale, urmate de desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea coordonate la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism, dacă ne referim numai la parodierea extremă a actului educativ în sine, din capitolele XIII-XV. Cu autoritatea paternă evident subminată de ridiculizare, Grandgousier, ne înfățișează, prin silogisme luând în derâdere scolastica, maniera în care trebuie deprins tânărul învățăcel Gargantua cu "toaleta" zilnică: "Mai întâi de toate, n-ai nevoie să te ștergi dacă nu ești murdar. Iar murdar nu poți să fii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poemele eroice ale Franței medievale, caracterul național neputând să fie neglijat. Parodiștii renascentiști sunt mai ales creatori, și nu imitatori, cum deseori au fost acuzați. O dată cu opera lui Cervantes, obsesii ale literaturii curtenești franceze intră, parodic, în literatura Spaniei, alături de ridiculizarea subiectului expus de Ariosto în poemul său eoi-comic. Prin urmare, nimic mai pe placul negației decât demonetizatul cavalerism, rămas, pentru cea mai mare parte a publicului, doar o convenție pură. De fapt, erudiții preiau tendința parodică din literatura populară, colportată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care parodia și-a făcut apariția în lumea post-renascentistă, fie cu scopul de a distruge universurile ficționale la care atentează dintre care literatura curtenească și codul cavaleresc se detașează de departe prin numărul mare al operelor care le supun ridiculizării -, fie, paradoxal, reușind să le reabiliteze ca sursă inspiratorie pentru romancierii ce vor veni, cu precădere cei de secol XX. Căci, dacă în perioada pe care am discutat-o până acum, "efectul parodic rezulta din punerea in praesentia"285 a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut și prezent. Cum se îmbină, practic, cele trei aspecte discutate mai sus și cum ajung ele transparent la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
subiecților prin nedezvăluirea numelui real sau a unor informații culese online care ar putea conduce la identificarea identității lor reale, chiar dacă aceștia nu și-au dezvăluit-o în cadrul comunității. Nerespectarea acestui principiu poate expune subiecții la riscuri (Hughey, 2008), de la ridiculizare sau hărțuire online până la furtul de date private sau de identitate în scopul folosirii ilegale. Chiar și citarea ad litteram a unor mesaje alături de numele sau adresa web a comunității poate duce la deconspirarea identității autorului, ceea ce reprezintă o încălcare
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
influențare pozitivă sau eventuală dezinformare. Acțiuni concertate pentru înlăturarea sa de la conducerea cultului la alegerile din toamnă.” * Adresă, 14.03.1984, IJ Bihor „[...] în vederea anihilării activității anarhice a numitului P.P. [...] [pastor baptist -n.a.], am acționat în direcția discreditării și ridiculizării lui față de colaboratorii săi mai apropiați și față de masa de credincioși. Astfel, cunoscând faptul că este un tip orgolios, avid după funcții de conducere în cult, precum și avantaje bănești, prin mijloace ale muncii am adus la cunoștința unor baptiști aspecte
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
probleme apărute; - folosirea incorectă a limbajului - cu consecințe directe asupra înțelegerii unui mesaj sau a unei situații noi. • bariere ale mediului social: - homeostazia - adică tendința sistemelor, inclusiv a celor sociale, de a menține echilibrul existent; - blocarea ideilor noi prin ignorare, ridiculizare sau analiză excesivă (acestea fiind interpretate ca amenințări pentru indivizi, grupuri sau organizații); - neacceptarea criticii și susținerea fanatică a propriilor concepții (chiar și de către persoanele care generează noile idei și care nu acceptă și alte opinii constructive); - fenomene de tipul
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
puțin pe termen scurt, maximizează performanța. Asemenea oricărui șoc, înțepăturile verbale neașteptate trebuie să difere în intensitate și calitate de limbajul obișnuit care compune mesajul managerului. Limbajul piperat este suprasaturat cu formule care comunică lipsa de respect („Nu fi idiot!”), ridiculizarea („Vezi dacă nu cumva diploma de MBA te-o fi învățat ceva”), amenințarea („Nu mă fă să-i informez pe șefi”), sau insulta grosolană („Du-te dracu’ cu scuzele tale: mai bine fă ce e de făcut!”). În afară de o zdruncinătură
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști pentru că acestea sunt profitabile; ei pot fi și servili la nevoie față de mai marii zilei pentru că oricum aceștia pot fi atunci sau după aceea "coborâți" prin ridiculizare; ei sunt cei care nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum cinicii antici, pentru abuzurile ei; ei sunt, în genere, indivizi mediu sau superior educați care au conștientizat relativismul și inconsistența valorică din societate, dar care, găsesc că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o astfel de fată, a avea în preajmă cât mai mulți băieți este o plăcere, dar a avea o relație cu unul anume este imposibil. Din arsenalul umilitor pe care o fată îl poate folosi în detrimentul unui băiat fac parte: ridiculizarea de față cu alți băieți, mai ales în privința performanțelor; castrarea simbolică, prin expresii precum: „Vai, ce mică o ai!“ sau: „N-o să poți niciodată!“ capriciozitatea extremă, menită să-i ceară partenerului un efort sisific. Poziții umilitoare Majoritatea fetelor cu viață
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
feudală introducând instituțiile liberalo-burgheze. La noi, dimpotrivă, burghezia, puterea și cultura ei sunt creațiuni ale instituțiunilor. Cultura modernă burgheză se confruntă cu o cultură inferioară cu tendința de a o distruge. O pleiadă de tineri introduc forme sociale moderne. Neajunsurile, ridiculizarea, satirizarea anomaliilor speciale țării noastre sunt pretexte în comediile lui Caragiale, căruia i se recunoaște calitatea de mare talent satiric. Odată expusă această digresiune, Gherea trece la analiza comediilor. Conul Leonida față cu reacțiunea este considerată de către critic un germen
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a asupritorilor poporului, un mijloc de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul“, 1952, n. 5, 1 februarie, p. 3. Sică Alexandrescu înlătură orice prezumție potrivit căreia comicul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un fel de salvare ("scrisul m-a salvat"). Cafard, adică o stare de down nedescris, care întrece cu mult înțelepciunea, la Cioran ridicându-se deasupra vieții și-a morții, acolo unde are loc "nivelarea a tot ceea ce-ai văzut, ridiculizarea diversității". Cafard este starea de inerție absolută, în care nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întrebare însă nu pot fi acordate mai mult de trei puncte, iar dacă valoarea răspunsurilor este negativă, elevul obține 0 puncte. Un punct dacă este indicat comportamentul si încă două puncte dacă este dată explicația. Exemplu de comportament ar fi ridiculizarea unei părți, încercarea de a găsi o soluție pentru părți etc. Câte un punct pentru fiecare regulă indicată corect. Varianta corectă este b, a, d, e, f, c. Se acordă trei puncte pentru răspunsul corect. Câte jumătate de punct pentru
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3133]
-
postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați cu necesitatea revizuirii răspunsului la întrebarea: "ce este sau ce se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
După cum afirmă și Andreas Huyssen 194, indiferent cât de discutabilă este transformarea culturală despre care teoretizează postmodernismul, ea există și în acest context, atât susținătorii, cât și detractorii postmodernismului trebuie să cunoască trăsăturile și strategiile noului fenomen, astfel încât elogierea și ridiculizarea postmodernismului în ansamblu nu mai reprezintă opțiuni valabile. Ca o consecință a criticii reificării postmodernismului se impune și considerarea conceptelor specifice lui drept constructe teoretice, care sunt utilizate pentru a oferi anumite interpretări. În acest sens, ele nu sunt neutre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instructor pe lângă secția Organizatorică”. Probabil acești doi indivizi se „căliseră” mai întâi printr-o „școală de cadre”, înainte de a fi „ridicați”. Obsesia lipsei de disponibilitate a social democraților vasluieni de a colabora cu „progresiștii”, este iar scoasă în relief, prin ridiculizarea acestei organizații (ca număr de membri), dar și printr-un amănunt care ne-a reținut atenția în mod deosebit: „... până în prezent nu s’a constituit un comitet de F.U.M. (frontul unic muncitoresc, n.n.), deoarece în oraș sunt puțini tineri socialiști
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
aceea, autorul preferă să vorbească despre societatea civilă în termeni economiști. Societatea civilă este văzută ca un tip de ordine socială în care "economia este separată de politic" și în care "economia este nu doar independentă, ci și dominantă". În legătură cu ridiculizarea liberalismului "burghez" de către marxiști, Gellner răspunde la modul liberal-zeflemitor: "Marxismul a ridiculizat statul burghez ca fiind doar un fel de comitet executiv al burgheziei; faptul că acest lucru a devenit posibil este, poate, cea mai mare realizare socială pe care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
normele grupului; în acest caz, normele sunt acelea care conferă coerență și eficiență grupului, motiv pentru care aceia care nu le respectă sau le ignoră devin ținta unor manifestări agresive, care cuprind un registru larg și nuanțat, de la ironii, "maimuțărire", ridiculizare și râsete, trecând prin amenințări și până la alungarea din grup; în acest sens, Konrad Lorenz, notează: "Cum orice abatere de la formele de conviețuire caracteristice pentru grupul respectiv provoacă agresivitate, membrii acestui grup sunt siliți să respecte cu strictețe aceste norme
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să li se spună că sunt imorali, răi sau criminali. "De exemplu, oamenilor care poartă haine murdare le spunem că sunt neîngrijiți, nu păcătoși, iar pe cei care întârzie la întâlniri îi apreciem că sunt neglijenți, nu răi. Bârfa și ridiculizarea sunt principalele mecanisme pe care le folosim pentru consolidarea și respectarea cutumelor"102. Moravurile sunt, ca și cutumele, reguli informale nescrise, dar încălcarea lor poate conduce la pedepse foarte dure sau la sancțiuni îndreptate împotriva indivizilor care le nesocotesc, precum
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
era de obicei comparată cu un joc de șah cerebral în care ambele tabere cunoșteau regulile. Era un concurs guvernat de logică; jucătorii vorbeau în stilul avocaților, nu al preoților. În anii maturității mele, liderii occidentali câștigau capital politic prin ridiculizarea "comunismului fără Dumnezeu"; în afară de aceasta, nu îmi amintesc ca vreun diplomat american important (nici măcar creștinul renăscut Jimmy Carter) să fi analizat în profunzime rolul religiei în modelarea lumii. Religia nu ținea cont de granițele naționale; ea era deasupra și dincolo de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai cultura știe pe unde să scoată întunericul din noi . O creație devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei. Marii creatori debutează sub semnul dinamitei. Arta se maturizează când ajunge la stratul de ambiguitate. Unele popoare au rămas în artă. Chiar dacă au dispărut de pe hartă. Criticul iscusit știe să picure în laude și puțină cucută. Ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]