120 matches
-
se frânge sub sublimul unei demonstrații de o clipă? 31. Demobilizare și defetism evident. Deloc recomandabile. Dilemă atroce, într-adevăr. Ea poate fi și a și fost ! în mod diferit înțeleasă. Căci o astfel de soluție poate fi diferit interpretată: rigorism sau cedare tactică, curaj sau lașitate, rezistență sau capitulare etc.? Folosind din plin toate resursele eufemismelor posibile, chiar și Gabriel Liiceanu recunoște că: Noica avea un pragmatism care era departe de etică. Atunci când mai spunea: în fond, calitatea de membru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fără o puternică pătură mijlocie citadină toate mesajele civico-morale cad încă, din nefericire, în gol. Când întreaga clasă politică românească va înțelege acest lucru elementar, ea va fi făcut, abia atunci, un mare pas înainte. Nu contestăm nici pe departe rigorismul și absolutismul moral ca principii ideale de program. Dar omul politic este chemat și preocupat să-l pună și în practică în condiții date. Nu pledăm, câtuși de puțin, o cauză personală. Nu invocăm nici indulgență pentru intelectualii mai mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din acele otrăvuri subtile care acționează cu mare întârziere: de aceea, mai ales după decizia exilului (1973), mi-a fost... din ce în ce mai frică să mă recitesc 23. Se produce, în astfel de situații, un conflict interior între conștiința morală, imperativul categoric, rigorismul etic de tip fundamentalist, sau cum vrem să-i spunem, și necesitatea obiectivă imediată, inexorabilă. Ceva între fatalitate, damnare și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exhibiție într-adevăr insolită pe atunci în universitate pare să fi sedus definitiv pe unii studenți, preocupați și amuzați doar de spectacol, deveniți azi buni comentatori literari, însă total indiferenți la criteriile exigente amintite. Un exemplu, în același sens, de rigorism când deviat, când ocultat, este și cel al... colaboratorilor. Logic ar fi ca întâi să fie condamnat, judecat, înfierat etc. sistemul, care a produs specia informatorilor și doar apoi instrumentele sale. Deci, întâi cauza și apoi efectele. Ei, bine, obsesia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intenționat sfârșește compromis de-o mână de terchea-berchea, și mai ales că reacțiile sociale disponibile se reduc în principal la trecere cu vederea, așteptare, resemnare și alte asemenea artificii defetiste specifice epocii. − De acord, dar totuși nu văd rostul unui rigorism punitiv. Azi, răul social are inițiativa; victimele lui sunt silite să se rezume la răspunsuri, ca elevii scoși la lecție de el. Soluția însă nu cred să fie nici într-o preîntâmpinare ofensivă a lui. − Are inițiativa pentru că i s-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Larousse, dictionnaire encyclopédique, publié sous la direction de Claude Ange, Paris, 1933, p. 1397). 64 "Puritani" sectă presbiteriană din Anglia ce pretinde atașarea mai fidelă decît a altora la Cartea Sfîntă (Biblia). Constanta lor tensiune morală va degenera într-un rigorism cumplit. Revoluția din 1648 a fost aproape în totalitate opera puritanilor, care se confundă în timpul acțiunii cu parlamentarii. Persecuțiile Stuarților au obligat un mare număr de partizani ai puritanismului să emigreze, în special în America. 65 Termenul "papism" este folosit
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din generația sa, este prinsă în menghina a două morale contradictorii. Pentru că încearcă să traverseze, șovăitoare, această "punte nesigură între puritanismul străbunilor noștri și începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul profund pentru sex și pentru trup al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care trebuie să tindă omenirea, stabilește un sistem de principii, după care se va îndruma influența intenționată a educatorului asupra celui educat.” Educația morală, ca și componentă autonomă a educației, este tratată în spirit kantian, pedagogul român militând pentru un rigorism deontologic de comportament paideutic, bazat pe morala imperativului categoric al datoriei. Educația estetică, realizată ca ,,frumos pentru frumos” sau ca ,,finalitate fără scop”, trebuie să fie o componentă prealabilă sau premergătoare educației morale. Acest aspect era justificat, în opinia lui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
practică în acei ani o critică de metodă, sedusă oarecum de structuralism, cu dese izbucniri de umoare impresioniste, ceea ce-l făcea foarte frapant în ochii tinerilor pe care, de altminteri, îi cultivă cu o franchețe nu lipsită de un anume rigorism. Ne-am văzut de multe ori, fie la București, unde discutăm de predilecție probleme de teorie a criticii pe marginea colecției foarte apreciate de traduceri apărute în acei ani, în serie, la Editura Univers, fie în țară, cu ocazia diverselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pasiunilor" (1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului spiritual"? Pentru a răspunde la această întrebare Foerster analizează două tipuri de educație care se confruntau în primii ani ai acestui secol: a) educația autoritară caracterizată prin constrîngere, rigorism, eteronomie și b) educația liberă, care nega orice autoritate și acorda deplina libertate de manifestare a instinctelor. Dacă primul tip de educație era propriu după opinia lui Foerster "prusacismului", cel de-al doilea tip era caracteristic "americanismului". În opera sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chemau, se solicitau, se trăgeau de mânecă unii pe alții la ma rele ospăț al vieții. Dificil și absurd complex de inferioritate, În care o origine modestă și o infirmitate fizică sunt Întrecute de talentul scriitorului și de personalitatea omului. Rigorisme și abstinențe afișate sau practicate; senzualități și erotisme ocolite sau disimulate; conflicte cu sine Însuși, panici și resemnări abia suportate. Unde este mintea cu darurile ei, firea cu mândria ei, gluma cu tot hazul ei? [...] Vir pilosus, vel fortis, vel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiindcă nimeni nu auzise sau văzuse la ei vreun cuvânt sau vreun gest de intimitate Între soți, numindu-se totdeauna Între ei cu numele lor Întreg de botez, fără diminutivele obișnuite În toate căsniciile, și evitând tutuiala În lume. Acest rigorism interior se complăcea la Bucuța cu unul exterior: totdeauna În haine negre, cu o pălărie neagră cumpărată de nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păstrate acum pentru Înmor mântarea mea. De aia, se vede, nici cerul gurii nu-mi este negru, ca la unii câini. Contrast, orișicum, ciu dat și izbitor la Emanoil Bucuța Între această morgă a lui exterioară, ilustrație parcă a unui rigorism prea afectat, și strălucita lui vervă spirituală, luxuriantă și colorată, excelând În aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și necesarele lui relații cu lumea, atrăgându-și, după cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne répond pas”. Odinioară, cînd intransigența mea urca pînă la intoleranță, aveam și eu gustul despărțirilor definitive. O atitudine de felul celei a lui R. de M. - severă, aristocratică - mi se părea nu numai potrivită, dar și necesară. Între timp, rigorismul meu s-a mai atenuat, ba, în două-trei situații, am simțit chiar o ușurare că pot să răspund la salut unor inși cu care întrerupsesem orice relație. De fiecare dată, am fost surprins eu însumi de așa ceva. De ce-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
The Faun's House - La Maison du faune - Haus des Faunus. 40 de poeți contemporani, îngr. Lucian Alexiu, Timișoara, 1995 (în colaborare); Octavian Doclin, Climă temperat continentală - Temperate Continental Climate, postfață Lucian Alexiu, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Ionel Bota, Între rigorismul și „fantezia” „noii critici”, „Timpul” (Reșița), 1992, 225; Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, „Radu Stanca - dramaturgul”, „Renașterea bănățeană”, 1992, 813; Al. Piru, Teatrul poetic, „Dimineața”, 1993, 28; Cornel Ungureanu, Corina Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
din epocă a marilor negustori și comercianți față de ideile și preceptele lui Calvin. Iată ce spune: ,,Marii patroni, aristocrați ai comerțului din Olanda protestantă erau ca și arminienii din perspectivă religioasă, adepți specifici ai politicii realiste și adversari principali ai rigorismului etic calvinist. Scepticismul sau indiferența este și a fost pretutindeni o atitudine larg răspândită față de religiozitate a marilor negustori și a cercurilor de mari creditori". Sociologia religiei, Editura Teora, București, 1998, p. 101. 130 Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cetățeanul hegelian ar trebui să fie surprins că credința sa în ce privește natura organică a Absolutului nu-l ajută în a decide cum să voteze?” Thomas Davidson a învățat o filozofie numită „apeiroteism”, o „formă de idealism pluralist... cuplată cu un rigorism etic sever”, pe care l-a definit ca „o teorie a Dumnezeilor infiniți în număr”. Teoria este datoare pluralismului lui Aristotel și conceptelor sale asupra Sufletului, aspectul viu și rațional al substanței vii care nu poate exista în afara corpului deoarece
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
întregului centru al spațiului de expunere, circuitul obligat al parcursului interior prin fața simezelor, puzderia de "ochi", imaginată de artist aidoma unei constelații a veghei divine, transpune în bronz aceleași forme ovoidale! Inteligența plastică a artistului, bazată pe exersarea îndelungată a rigorismului elementelor primare, se manifestă într-o construcție ce se dorește a fi proiecția monumentală a austerității primordiale, cea de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
multă pietate decât știință, mai multă iubire între oameni prin participarea laicilor la operele de binefacere și o mai bună cunoaștere a Bibliei, care trebuie să devină o lectură de fiecare zi. Unele exagerări ale unor grupări pietiste, îndreptate spre rigorism moral și de comportament, au discreditat parțial mișcarea pietistă, dar nu au împiedicat răspândirea ei în Germania, Anglia și America, unde a dat naștere Metodismului, caracterizat prin îndemnul "„mânuiește-ți sufletul și încă chiar acum, în ceasul acesta“", punând un
Pietism () [Corola-website/Science/323026_a_324355]
-
pot" "fi întâlniți astfel de oameni, decât dacă vreunul, în supunerea sa față de" "forma spirituală, o sacrifică pe aceea trupească." Ibn Bajja este de părere că retragerea din lume reprezintă singura ieșire din această luptă, sugerând astfel un protest față de rigorismul malekit, acesta fiind, în opinia sa, o piedică împotriva gândirii ("libere"): Fericiții (din cetățile păcătoase) nu pot avea decât fericire prin izolare; indiferent că însinguratul e unul singur sau sunt mai mulți, de vreme ce națiunea sau cetatea nu împărtășește punctul lor
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]