771 matches
-
atenți la partea goală a paharului. A cumpăra în rate e un "a te vinde în rate": pentru bunul ce-l cumperi vinzi zilnic, sub forma serviciului, bucăți din existența ta. Posesia devine astfel o fărâmițare de sine, urmată de risipirea unei părți însemnate din bucățile existenței proprii. Partea mai proastă e că și a dori fără să poți avea reprezintă o inutilă risipire de sine pe calea dorinței, fără a o putea depăși prin intermediul discretului sentiment de efort inutil pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zilnic, sub forma serviciului, bucăți din existența ta. Posesia devine astfel o fărâmițare de sine, urmată de risipirea unei părți însemnate din bucățile existenței proprii. Partea mai proastă e că și a dori fără să poți avea reprezintă o inutilă risipire de sine pe calea dorinței, fără a o putea depăși prin intermediul discretului sentiment de efort inutil pe ți-l dă firescul posesiei cotidiene. Disperarea care ne cuprinde uneori poate să fie datorată și visurilor prea mari (pentru noi) pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
opresc, după ce băgasem o sută de șilingi, răspund eu prompt. Și aici vroiam să ajung. Asta am făcut și în viață și din cauza asta m-am risipit și am săvârșit toate acțiunile dacă nu nesăbuite în orice caz inutile, "de risipire" de până acum. N-am vrut să câștig neapărat (ori am vrut și asta), în orice caz am vrut să recâștig ce-am pierdut. Nu mă mai puteam opri după ce "investisem", de fapt pierdusem, timp, energie, viață. Așa am pățit
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Simona Vasilache Sigur e că toate utopiile au un sfîrșit. Unele și-l găsesc prin simpla lor împlinire, micșorată mult față de ele, altele prin risipirea "partizanilor". Însă istoria, mare consumatoare de eșecuri, le face unora dintre iluzii favoarea de a le fixa într-un moment de glorie. Cum revistele literare sînt, și ele, niște utopii, în fond, ale convivialității și-ale renunțării la orgolii, situarea
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
vor lăsa locul unei fojgăieli turistice ușor manipulabile de factorii puterii. Din acest motiv, tocmai valorile pe care stînga nu le poate suferi - națiunea, creștinismul, etnia etc. - sunt pîrghiile de construire a viitoarei Europe. Și cum orice tendință centrifugă de risipire este ținută în cumpănă de o contrareacție centripetă de concentrare în jurul unei identități tradiționale, România nu are decît de cîștigat de pe urma intrării în UE. Pusă în regim de concurență acerbă, România își va da seama că singura condiție pentru a
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
E adevărat, am fost tradus în multe limbi străine, am fost publicat de edituri importante, sunt membru al câtorva academii și societăți academice, am fost comparat cu nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit scriitorul umanist un mizantrop? - Mai mult decât mizantrop: disperat. Pur și simplu, disperat. Națiunile se pot salva, pot exista numai prin
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Că trăim tot mai mult într-un mediu de efecte vizuale, creat la propriu în incinta studiourilor de televiziune și în pîrghiile digitalice ale programelor de calculator este ultimul lucru pe care noi, spectatorii de televiziune, trebuie să-l știm. Risipirea mirajului ne-ar provoca o surpriză dureroasă, ba chiar o senzație de supărătoare jenă, una asemănătoare cu disconfortul pe care l-am resimți dacă, uitîndu-ne la televizor, pe ecran ne-am vedea pe noi înșine uitîndu-ne la televizor. Contemplarea propriei
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
al șaptesprezecelea, poate fi citită chiar mai cu folos decât acum douăzeci de ani. Groșan a scris o superbă parabolă a descompunerii lumii comuniste românești, surpată de propria prostie și nemernicie. Finalul cărții e el însuși de-o actualitate șocantă. Risipirea românilor în cele patru vânturi, revenirea și plecarea în numele unei neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a destinului pe care nici nu ni-l asumăm, nici nu-l putem respinge. Compus ca o replică adresată Cetitorului (adică Cenzorului din
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un tot textual. , la Bibliotecă sau pe harta paralelă a cârciumilor (de la "Gambrinus" la "Geana Sterpei" și de la "Expresul" de pe Apolodor la "Caneaua spartă", sub Arsenal), sunt parcurse adevărate trasee inițiatice, proiecții ale unuia singur. Confuzia, treptat, este eliminată, iar risipirea scriitorului sărac și alcoolic, scârbit de "multilaterala dezvoltată" dinainte de '89 și de "tranzitoria curvăsăreală" de după "marea permutare", este întoarsă într-o Carte care, fără s-o justifice, o absolvă. Ioan Lăcustă dă Textului o accepțiune aproape mistică, înțelegându-l nu
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit." (p. 180). Dacă aici avem prea multă dulceață și sfătoșenie pe centimetru pătrat, din panoplia cărturarului umanist, în tiradele altor personaje, semidoctismul, surprins cu maximă
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
întîmpinare nu poate da naștere nici unei informații. Ducînd ideea mai departe și împrumutîndu-i o tentă deprimantă, se poate spune că orice relație umană evoluează spre implacabilă sa eroziune. Totul se destramă și se ofilește, sub apăsarea unei tendințe universale de risipire. Așa se explică de ce actele care tind spre o creștere a dezordinii se petrec cu o mai mare ușurință decît cele în sens invers. E mult mai ușor să spargi o ceașcă decît să o modelezi. E mult mai lesne
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine să crezi că exiști" - un teatru de altă natură), o risipire în anorganicul care guvernează: "rămas în soare deodată riști/ să te usuci floare veche ce ești/ în nisip ascunde-te/ acum el e creierul tău cu gîndurile tale" (ibidem). Tot mai îndepărtat de ceea ce numim viață lăuntrică, poetul se autodevoră
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Giselle, în care dansul este rege, pantomima abia strecurându-se ici-colo în spectacol. După baletul Don Quijote sau, cronologic, înaintea lui, Corsarul este un alt exemplu de inabilă, neinspirată transpunere a unei opere literare într-un spectacol de balet, în sensul risipirii miezului de sensuri cuprins în opera respectivă, în balet păstrându-se doar exotismul ei de suprafață. Corsarul este inspirat de un poem al Lordului Byron, din care s-a conservat numai culoarea locală. Un alt motiv de comparație al baletului
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.126) ș.a.m.d. Captiv În epoca de aur Îl obligă pe Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
s-a despicat pământul, să ne Înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce?! Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și Înduioșător peste Întregul decor al risipirii fără de rost. A doua zi, În jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua În primire cheile de la casă. Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoșilor din mine,/ și din duhori și drojdii și sângiuri
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi ajunge aici. Mă văd rezemat de un pom, dar gândul mă duce spre acea bancă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel mai bun de aplicare a acestui principiu, fără risipirea resurselor limitate ale societății. În țările în tranziție, oamenii încă se bazează puternic pe Stat, ca garant al unui standard de viață de bază. Acești oameni au aversiune față de risc și nu vor sprijini implementarea unor schimbări. Pe acest fond
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai ușor prin apropriere, adică excludere și rivalitate, de îndepărtat pe trișori. Iată de ce afirmarea proprietății private este concomitentă cu emergența econo-miei de piață. Cum indica Henri Lepage (în lucrarea Pourquoi la propriété?, Paris, Pluriel, 1985), soluția la riscul de risipire și de sub-optimalitate indus de comportamentul pasagerului clandestin, trece prin stabilirea drepturilor de proprietate, care împiedică manifestarea indivizibilităților. Iată de ce orientarea actuală este spre tarifarea unui anumit număr de servicii, ca : autostrăzi, lucrări de artă (poduri, tunele), plaje, locuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
situația actuală se caracterizează prin: centralizare excesivă; lipsa unei autonomii reale și efective, în special de natură financiară; fragmentarea resurselor; birocrație ridicată; potențial de dezvoltare regională redus; utilizarea puțin eficientă a factorilor de producție; competențe reduse acordate autorităților locale alese; risipirea resurselor; corupție; mari disparități de dezvoltare și de potențial între actualele județe; eșuarea în obținerea efectului de sinergie scontat. Se poate vorbi despre eșecul actualei politici de dezvoltare regională al actualelor structuri organizatorice și mecanisme instituțion-ale. Instituțiile centrale au urmărit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]