26,768 matches
-
Cristian Mungiu le e superior prin cultura filologică translată în cinema, prin complexitatea construcției scenaristice; în schimb, Radu Muntean, mai puțin "autor", le e superior ca "meseriaș"; scriitura lui are, în momentele bune, un tonus, o vibrație, o nervozitate, un ritm de invidiat și la case mai mari. Cu alte cuvinte, dacă un producător american atent cu banii lui ar vedea cele trei filme ca să-și aleagă un regizor, e de presupus că l-ar alege pe Radu Muntean. Pentru că tot
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
și în același timp grația imagistică, și aș adăuga, suavul și enigmaticul unei pagode chinezești. Înaintând în lectura acestor Scrisori din țara cocorilor albi (titlul cărții spune foarte mult), sesizezi un je ne sais quoi, o atmosferă magică, un anumit ritm. Poezia lui Sergiu Adam, în unitatea ei, este ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea identificare a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
care, deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț la pretențiile de obiectivitate, e un fapt pe care îl intuiesc eu ca atare), un ritm prozastic destul de bun, aproape de "calmul narativ" cel de bună faimă. Există în prozele lui Vasile Gogea o relaxare care îmi place și care face bine, umorul calm și obosit al celui care își duce viața provincial, prin trenuri personale, orașe
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
s-ar putea întâmpla să se aprindă lampa aceea stinsă. Mai reparase el în felul acesta un televizor...". Ar fi fost bine dacă povestirea aceasta haioasă a lui Vasile Gogea n-ar fi devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va fi ocupație generală a
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
nu este altceva decât istoria sapei. CE unealtă minunată, sapa, ce bucurie s-o prinzi în palme după ce ai scuipat sau nu în ele, n-are importanță, și s-o înfigi în pământ ritmic, adânc, dar atenție! Mai ales ritmic, ritmul înseamnă ordine, înseamnă disciplină... Monumente mărețe se cuvin sapei și săpătorilor, forța canalizatoare a Terrei!" Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
mai apreciați) sînt cei care asemenea lui Tabucchi ( Se face tot mai, 2001) și Federico Audisio di Somma fac din scris un exercițiu de virtuozitate. Cele patru sute de dense pagini ale romanului acestuia din urmă, care impun o lectură în ritm lent, pentru a nu pierde savoarea verbală, îmbracă o intrigă extrem de firavă. După ce obține succese nesperate prin perfecționarea unor metode tradiționale, Cesare Fenoglio medic chirurg și cercetător, renunță la munca și descoperirile de pînă atunci (se va găsi cine să
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o bună știință a delimitării planurilor, al alternanței ritmurilor dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi. Poate că, dacă Răzvan Mazilu, autor al unei excelente coregrafii autonome, ar fi adecvat-o mai precis la substanța piesei, fluența spectacolului ar fi avut de câștigat. Veselia scrâșnită a unui music-hall
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
despre lungimea unor documentare cu țintă antropologică rămâne o încercare riscantă, în condițiile în care cele mai tipice pentru domeniu sunt tocmai așa-numitele documentare observaționale, care includ mulți timpi reali și cadre nesfârșite, priviri insistente asupra detaliilor și asupra ritmului firesc al personajelor și al mediului. Poate părea bizar, dar nu acestea sunt cele care și-au atras respectivul reproș - ci filmele care nu au justificat materialul filmat printr-o coerență epică ori intențională, dacă nu chiar printr-o mizanscenă
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
rînd, dezinvoltura stilistică, aparenta ușurință a scrisului, privirea mereu trează, inteligentă, cu care își scrutează textul. Spada este o carte care nu pune nici un fel de dificultăți de lectură și care, în plus, prezintă avantajul că poate fi citită în ritmul alert cu care sînt parcurse, dimineața, coloanele de știri ale ziarelor. în literatura ultimilor ani, cartea lui Bogdan Teodorescu are un corespondent în romanul lui Horia Gârbea, Căderea Bastiliei. Acolo însă în spatele măștilor se ascundeau vedete ale lumii literare. întrebarea
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
din "temele" scriitorului pe care-l va vampiriza", interval/05-99; "a respins oripilat ideea de a vampiriza legenda pentru a face transfuzii de capital străin în arterele slăbite ale economiei românești", formula-as.ro/462). Dinamismul ariei lexicale vampirice are ritmuri asemănătoare în multe limbi actuale; sunt similare chiar formele - vampirism, vampiriza - ori tendințele (formare de feminine, de diminutive, de adjective). în Oxford English Dictionary (ediția 1989) sînt înregristrate, pe lîngă cuvîntul de bază vampire, substantivele abstracte vampirism și vampiredom, verbele
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. Ion Dumitriu s-a impus în pictura noastră de astăzi printr-o desăvîrșită continuitate stilistică și printr-o la fel de mare fidelitate față de universul pe care și l-a identificat. Ritmurile ciclurilor, diversitatea formelor, schimbarea perspectivei din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Aparent, el este un pictor al satului și
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
și Stamate de Urmuz, Metamorfoza lui Kafka ori Ingeniosul bine temperat de M. H. Simionescu sînt romane. O lărgire similară a conținutului descoperim în poezie: pînă în jurul lui 1900 poezia era legată de vers și implicit de prozodie (strofă, rimă, ritm și restul). Mai tîrziu prozodia a explodat și noțiunea de poezie a devenit mai cuprinzătoare. Cu o remarcă, totuși: cîștigul acesta a fost în parte contracarat de ieșirea din scena literară a unor specii pe care secolele anterioare le considerau
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
cu comunitatea". Lumea arabă prilejuiește alte definiții-pecete, demonstrând talent și o anume documentare anterioară: "Peisajul sirian era asemeni poeziei de calitate, frumos tocmai prin simplitatea sa". Intr-adevăr, monorima poemelor arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
de ceea ce scriu. Î: De ce scrieți și publicați cărți aproximativ punctual, din doi în doi ani, și uneori după experiențe de viață anumite? Aveți vreun proiect în minte? Ce scrieți în acest moment, sau ce veți scrie? R: Acesta e ritmul meu de creație. Sunt scriitor, și tocmai de aceea am nevoie să-mi trăiesc viața intens, de vreme ce cărțile mele sunt rezultatul experienței proprii. Cât despre proiectul cel mai recent, Unsprezece minute, el a fost încheiat și va apărea simultan în
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă ar face o incursiune la un fast-food, unde mușcând dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni și slugi. Se ascund, se pândesc, se suspectează, desfășoară complicate stratageme pentru a se înșela
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Roppongi, scena goală, rece, austeră, cu o recuzită simplă, împrumutată din realitatea cotidiană și câteva pânze vopsite, folosite ca elemente de costum, transformă ambientul într-o fabrică de iluzii, o cutie cu surprize, o zonă a misterelor. Muzica live, cu ritmuri trepidante de techno și ethno, prin performanțele vocale excepționale ale lui Taiko Matsumoto și cele instrumentale ale lui Kei Wada, fluidizează și tensionează acțiunea, introduce reprezentația într-un circuit enigmatic. Suntem asaltați vizual și auditiv. Sub bagheta regizorală inspirată a
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
un recviem cu trompeta apocalipsei New-Yorkul anului 2000. Istorie care, deși ultrarecentă, ar putea fi uitată îndată ce furia secolului abia încheiat se va domoli. Va fi probabil imposibil de păstrat în memorie lumea sfârtecată de minciuni și crime, clocotind de ritmul afacerilor, de dezmățul consumului, lumea Eriniilor dezlănțuite. "Viitorul se profila ca un cazinou, în care toată lumea își încerca norocul și toți sperau să câștige". Demonii din totdeauna - invidia, ura, egoismul, războiul, răzbunarea, teama, durerea - pavează acest iad din ce în ce mai elastic, pe
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii: ritm tot mai accelerat, cu dezlănțuirile sale politice, sexiste, ucigașe, înnebunind gânduri și dorințe, explodând energii, hărțuind, spulberând. Nu fără ironie sunt radiografiați idolii și demonii acestei lumi (Ellen DeGeneres, Christina Aguilera, D'Angelo... apare chiar și Bill Clinton și povestea
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
sau "marionetizarea"- are loc în extrem (altminteri, tema e foarte veche, să ne amintim de poveștile romantice și simbolul păpușarului în Orient și în Occident). Singurul lucru care poate învinge dezlănțuirea Eriniilor rămâne iubirea. Dar odată comutatorul pus pe asemenea ritm, e tot mai greu să te întorci la felul vechi de a privi lucrurile. Ritmul urgenței, păstrat de narator, dar și amestecul de erudiție și sentimentalism, mesajele și scenariile stratificate, simbolurile, mitologia, "cronica de ziar" alături de mai sus pomenita virtuozitate
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
poveștile romantice și simbolul păpușarului în Orient și în Occident). Singurul lucru care poate învinge dezlănțuirea Eriniilor rămâne iubirea. Dar odată comutatorul pus pe asemenea ritm, e tot mai greu să te întorci la felul vechi de a privi lucrurile. Ritmul urgenței, păstrat de narator, dar și amestecul de erudiție și sentimentalism, mesajele și scenariile stratificate, simbolurile, mitologia, "cronica de ziar" alături de mai sus pomenita virtuozitate lingvistică fac din acest recent roman un recviem pentru secolul XX, în presto și în
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
teleshoping. Tot numai haz, de asemenea involuntar, are art. 3 par. 1, care obligă traducerile să aibă caractere de aceleași dimensiuni cu ale originalului străin. Ca să nu mai citez art. 4 care pretinde textelor vorbite în limbi străine să aibă "ritmul, volumul și intonația rostirii textelor în limba română". Dl Pruteanu se lăuda că posedă cîteva limbi. Să-mi explice și mie cum face să aibă aceeași intonație în română și în italiană ori același volum în română și în germană
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
mînca aceeași cantitate de trei ori mai repede decît ceilalți. Încet-încet el desluși și printre animale pe unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și începu treptat să întrevadă în jurul său două ritmuri diferite de viață, două pulsuri inegale ale sîngelui, ori ale sevei din plantă, două soiuri de făpturi vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată că pînă atunci tată-său înmagazinase atîta dragoste
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]