1,334 matches
-
creație. Ceea ce n-ar știrbi însă nimic din netezimea verdictului expediat de Răzvan Petrescu. Fascinat de hazardul pe care orice jurizare îl impune, comentatorul din paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie, în interval, o imensă scenă ritualică. Ca toate dansurile de societate, Foxtrot-ul acesta e, în ultimă instanță, o lecție de pedagogie a bunului gust. Predată la cald de un prozator important pe care - totuși - asemenea acte de caritate estetică nu-l absolvă de misiunea lui
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
capetelor tuturor, tot din nimic, din două elemente, regizorul definește puterea. Dintr-un joagăr circular acoperit cu o mantie, Nekrosius desenează silueta Tatălui și o suspendă deasupra scenei. Mai mult decît atît. Tatăl devine Însoțitorul lui Hamlet. Îi spală picioarele, ritualic, ca unui Crist, știind că patimile există, ca și crucea, ca și moartea. Va fi mereu cu el, lîngă el, îi va anula neputința, îl va ajuta să ducă pînă la capăt ce are de dus. Va transforma imposibilul în
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
fiecare scriitor nu numai că acceptă să intre în labirint, dar o face încredințat de onestitatea rolului pe care urmează să-l joace. El aderă total și spontan la logica cîmpului literar - adeziune semănînd cu devoțiunea religioasă față de un cadru ritualic -, fără să bănuiască că fidelitatea și buna sa credință sunt dezmințite de amănuntul cinic că un cîmp literar (mediul profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le datorează existența: politica și banul. Autonomia breslei literare e un deziderat
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
începe să se clatine este fundalul ideatic. Un poem superb, de felul celebrului Jertfirea mielului se construiește emoțional, astăzi, în alt fel decât la data primei apariții, în 1973. Chiar contextualizată calendaristic, trama își leapădă o parte din aura ei ritualică: "Praznic împărătesc, pe uliță-mpietrită/ Din drumul meu din nou m-am abătut/ În fața casei noastre, unde mielul/ Pentru jertfă a fost crescut.// Și nu am cum să mă îndepărtez De sângele ce curge în tot felul,/ Căci fug pe
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
predat de mult, / dar realitatea nu știe, scrie despre asta, nu scriu, / altfel realitatea va afla că m-am predat și nu ar fi bine, / realitatea e încîntată să aibă probleme". Nu mai puțin poezia e un soi de mimetism ritualic al vieții și al morții, lipsit de patetism formal, fin ironic la prima vedere, însă în fapt intens participativ, esențializat printr-o disciplinare a emoției. Versurile sugerează un gen de cimitir al unor făpturi și voci iubite, acum greu perceptibile
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
dramatice redusă ca și în experimentul romanesc al lui Joyce la nivelul unei zile, una mai lungă decît veacul cum ar spune Ginghiz Aitmatov. În cele din urmă, moartea soției pare să clarifice situația într-un fel, familia se reunește ritualic în cadrul participativ al comunității, moarta este pregătită pentru ultimul drum, cei apropiați își iau rămas bun de la ea. Regizorul nu rămîne la această soluție și-și pune spectatorul credincios sau ateu la o ultimă încercare semnificativă. Iubita lui Johan o
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al inventării de teorii și de simboluri și de structuri ritualice", ce îi apare "arbitrar" în extinderea sa peste limitele acceptabile: "Ambiția scientistă în domeniul umanist provine dintr-o confuzie și dintr-o spărtură foarte nocivă, dar care s-a produs anume, ideea că există două zone etanș separate, zona spiritului
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
s-au mai păstrat în zilele noastre, tradiția sărbătorilor de iarnă pentru fiecare comunitate etnică evoluând în favoarea globalizării încă din anii 1920. Directorul Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Tulcea, Steluța Pârâu, a declarat, pentru Agerpres, că descolindatul, gest ritualic contrar colindatului care se concretiza în aruncatul porții pe câmp sau stricatul acoperișului, se practica în Ajunul Crăciunului, atunci când gazdele nu primeau cetele de colindători, versurile de la descolindat fiind contrare celor de bun-augur de la colindat. Aprinderea unui butuc din lemn
Traditii de Crăciun, pierdute încă din anii 1920 () [Corola-journal/Journalistic/70885_a_72210]
-
și tineri, fete de măritat și băieți de însurat. "Orice fapt se modernizează. Dacă societatea ar fi fost închistată, nu am mai fi ajuns în secolul al XXI-lea, dar ea este dinamică și ca atare și obiceiurile și gesturile ritualice și vestimentația sunt supuse schimbării. Cercetările efectuate la Murighiol, de exemplu, sat multicultural, cu populație de români, ucraineni, tătari, relevă că încă din anii 1920 flăcăii turci și tătari mergeau la nunțile românești. Sau în obiceiurile de înmormântare nu exista
Traditii de Crăciun, pierdute încă din anii 1920 () [Corola-journal/Journalistic/70885_a_72210]
-
de altădată? Ce mai face cîinele dvs., Roky? - Cuvînt de origine turcească, tabietul indică un mod de viață oriental, tihnit, dedat deliciilor confortului. Or, eu nu am parte de așa ceva, scrisul însuși fiind o ocupație stresantă. Neobișnuit cu delectantele preocupări ritualice ale vieții cotidiene, am nevoie în schimb de scurte pauze ale muncii mele, care nu se întrerupe nici măcar în zilele de mare sărbătoare ale anului. De momente în care părăsesc cu oarecare violență atmosfera citit-scrisului, pentru a face plimbări de
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
Exotismul lui vine nu doar din zelul de misionar cu care a propovăduit superioritatea spiritualității românești, dar și din ciudățeniile comportamentului său cotidian: fiind profesor de filozofie la Universitatea din Cluj, obișnuia să-și înceapă cursurile printr-un scurt preambul ritualic: îngenunchea în fața studenților și rostea cu glas tare "Tatăl nostru", după care, reintrînd în pielea dascălului, își vedea liniștit de perorațiile abstracte ale discursului speculativ. Viața lui are ceva din tensiunea picarescă pe care numai biografiile din prima jumătate a secolului
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste jumătate de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul său deconstructor parodic să scrie o carte întreagă, extrem de laudativă, despre el... Revenind la momentul 1934 (în care tânărul și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța descoperită ca virtute
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
cu Neanderthalienii. Analizele au arătat că trupurile multora dintre ei prezentau tăieturi post-mortem, ceea ce indică anumite tratamente de canibalism, cu diferența că în cazul lor nu avem de-a face cu o opțiune legată de dietă, ci cu un canibalism ritualic, asociat tradițiilor funerare. Printre artefactele excavate în aceste situri arheologice se numără mărgeluțe din colț de mamut, o platoșă de fildeș gravată și 35 de cochilii perforate.
Rămăşiţele primilor oameni moderni au fost descoperite în România () [Corola-journal/Journalistic/69557_a_70882]
-
a fi posibil. Un mod activ de a propune și păstra conexiunile cu mainstream-ul epocii a fost realizat prin contactele permanente pe care pictorii coloniei le aveau cu Germania și ulterior cu Franța, în deplasările lor anuale care deveniseră aproape ritualice. Experimentele artistice erau apoi împărtășite în fiecare vară aici, iar rezultatul palpabil al acestor periple individuale a fost că, într-un timp relativ scurt, Baia Mare a devenit dintr-o „terra incognita” un adevărat tărâm al făgăduinței. Miza acestui proiect pe
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
transcrie, în felul său, o stare de criză insuportabila. Reală, ipocrita, spontană, provocată, n-are importantă. Astfel că un comentariu care intenționează să devină o investigație emoțională e pură tautologie. Lucrul e știut și nu se cuvine repetat în mod ritualic. Criticul nu are a fi nici duhovnic, nici psiholog, nici, cu atat mai mult, impresar. Nu pledez numaidecât pentru o resurecție a formalismului, dar nici nu cred că pretinsul organicism al discursului e o soluție. Mai terestru, într-adevăr, acesta
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Râdem, glumim Presa din ultima săptămână s-a arătat scandalizată, și pe bună dreptate, de rezultatele foarte slabe obținute anul acesta la examenul de bacalaureat. Numai că majoritatea comentariilor care depășesc registrul strict informativ găsesc de cuviință să citeze deja ritualicele „perle”, unele reluate, de altfel, din anii trecuți, iar altele pasibile de-a fi fost fabricate prin redacții, în pauza de glume. Departe de intențiile Cronicarului să înfiereze exercitarea liberă a umorului în presa românească, dar avalanșa de ironii - oricât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
să recunoaștem că suntem tâmpiți... Sacerdotul creștin nu e mistagog, el nu interpretează misterele. Mistagog e păgânul, care interpretează falsa lectură a vieții și universului — și asta se cheamă mitologie. Preotul creștin nu tălmăcește misterele, ci le comunică, fiind învăluit ritualic de ele, ca și credincioșii. Dogma euharistiei, dogma Trinității... ce, e de nasul unui popă să le comenteze, comportă asta comentarii? Mistica nu e altceva decât vehicularea misterului. MÂNTUIRE A ști, la scară umană, poate fi folositor — dar în nici un
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acum la mântuirea lor?— Simplu. Ducându-se la biserică. Și folosind știința ca peria de dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. La români prostia e o infracțiune, căci vorba ceea: „Poți umbla două ore în galop prin București și să nu dai de un prost.“ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român, mă mut cu arme și bagaje cu speranța în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă susținând că scriitura lui Katherine Mansfield este
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dezvoltată și indusă de sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel că Platon a putut afirma că muzica este "vecinicie în mișcare". Și fiind melodioasă, o poezie induce sentimentul eternității și, prin aceasta, este orfică. Incantația cantabilitatea unită cu caracterul ritualic de instituire a logicii interne a poemului pregătesc absorbția transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut de poezie orfică este eminesciana Peste vârfuri. Melodicitatea poeziei, trăsătură fundamentală a liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiului românesc, împlinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiului românesc, împlinește rolul amintit mai sus, de a induce sentimentul mișcării fără sfârșit, "eternitatea în mișcare", proprie muzicii, de care vorbește autorul Dialogurilor. În poezia Peste vârfuri, incantația ritualică este efectuată de mișcările din natură alunecarea lunii pe cer și bătaia frunzelor codrului, mișcări continuate de sunetul cornului, deci mișcarea muzicală ca atare, care transferă și amplifică ritualul mișcării indefinite a veșniciei, pregătind în modul acesta inițierea în negrăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de nume cea mai înaltă voluptate !" Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie du soir Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cel care ne determină ziua de azi a noastră". Și Schopenhauer și Eminescu au relevat că geniul este un străin în lume. La Nietzsche totul este seducție: ideile rostite și purtând in apex intellectu, noutatea deschiderilor sufletești și spirituale, stilul ritualic înaripat răsunând în templul universului devenit un infinit sanctuar mistic un univers pur omenesc, omul fiind propria sa divinitate, cu excluderea oricărei dependențe. Pentru Nietzsche, problema valorilor este mai fundamentală decât a certitudinii. Unul din criteriile ce duc spre certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tu ești profunzimea tuturor crestelor. De Spinoza îl apropie cuvântul primordial al acestuia: Deus sive Natura panteismul în sensul confundării lui Dumnezeu cu întreaga Fire și excluderea transcendentului; totul se află aici, totul este imanență; de asemenea, analoage sunt tonul ritualic și profetic al Ethicei spinoziste. Iată un fragment din poemul Lui Spinoza: Înclinat către " Totul în Unul", Amor dei, fericit prin rațiune Scoateți-vă sandalele ! Pământul este de trei ori sfânt ! Solitarule, Te-am recunoscut ? Nietzsche s-a recunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un spor semnificativ de detalii, tinzînd la epuizarea temelor. Evident, se păstrează atmosfera tipică a pieselor lui Gârbea, în care replica declanșează mici resorturi hermeneutice parodiind citatele celebre sau situațiile standard din literatură & viață socială. Regramaticalizarea limbajului de lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte ce induc și bucuria lecturii, și tentația reprezentării, piesele lui Horia Gârbea împlinesc paradoxul unei didascalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]