140 matches
-
și morale a secolului trecut (să ne gîndim la Saint-Simon, la Auguste Comte) și prezența obsedantă a temei Complotului alăturarea nu este nici întîmplătoare, nici gratuită. Lăsînd la o parte tema secretului, în ambele cazuri apare imaginea unei Organizații ierarhizate, ritualizate, ce supune unei discipline unice pe toți cei pe care îi adună, solidarizîndu-i în urmărirea aceluiași scop, permițîndu-le să se recunoască în jurul acelorași simboluri, într-o aceeași liturghie. De asemenea, în ambele cazuri, în opoziție cu o societate fărrmițată, dezarticulată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la un limbaj preluate din arsenalul confruntărilor, ceea ce sugerează că, după modelul picăturii chinezești, viața cotidiană se constituie în sursă de declanșare și cale de disipare a tensiunii agresive; foarte multe sporturi și hobby-uri conțin elemente de agresiune/agresivitate ritualizată, dincolo de competiția în sine: gestul de a ținti este la origini unul agresiv și apare ritualizat în jocuri ca: bowling, biliard, tir, tenis, polo, hochei etc. Apare frecvent în parcurile de distracții și în jocurile copiilor; tragem un film, capturăm
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de învățămînt din Brazilia, aflate într-o criză de imagine 31. Nu înseamnă că muzeul aflat într-un context ca acela prezentat mai sus se substituie activităților didactice, dar poate dinamiza activitățile școlare pe care Bourdieu le considera "omogenizate și ritualizate"32. Muzeul devine cadru de inspirație și acumulare, dezvoltare a cunoștințelor, în timp ce școala este spațiul în care pot fi transpuse în mod creativ aceste achiziții. Mulți dintre cei intervievați au precizat că distanța care separă cele două instituții este legată
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
educație critici mai mult sau mai puțin îndreptățite -, acestea punînd în discuție existența unui sistem educațional centrat pe performanțe înscrise în programe, care întrevăd o minimă posibilitate de libertate, de alegere, reamintind în acest context metafora lui Bourdieu: "omogenizate și ritualizate"11. O altă componentă este reprezentată de educația nonformală. Aceasta reunește ansamblul acțiunilor educative care se desfășoară în cadru instituționalizat, în afara sistemului de învățămînt și care are drept scop completarea și întregirea educației formale. Principalele instituții în care se infăptuiește
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a memoriei sociale colective. Memoria se identifică prin nevoia de ritual, refacerea unui spațiu și ne introduce într-o dimensiune temporală reversibilă; în termenii sociologiei lui Goffman, se poate identifica muzeul contemporan ca o succesiune de "aranjamente psihice, morale, vizuale ritualizate" în care vizitatorii își pot manifesta în mod natural, nedisimulat trăirile 2. Noile scenografii muzeale tind să promoveze un spațiu incitativ care reduce dezumanizarea, recunoscîndu-se din ce în ce mai mult rolul publicului ca actor principal, prin remodelarea funcțiilor sale mult timp "încremenite", asemenea
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
zona sud-vestică a țării (Oltenia subcarpatică, Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece funerare, cum ar fi: Ziorile, Cântecul mare, Cântecul bradului, Cântecul de leruit ș.a., toate amintind străvechile obiceiuri și credințe care le-au dat naștere. Puternic ritualizate, cântecele funerare se impun prin arhaicitate și prin valoarea artistică deosebită. Departe de b. propriu-zis rămân versurile la morți, întâlnite în mai multe sate din jumătatea de nord a Moldovei, precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea 145 Călătoriile 146 Scenă la hipodrom 148 Scenă la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea filantropica 152 2.2.2. Scene private sau mimarea bunei-cuviințe 153 Recepțiile 153 Lecturile 156 Domeniul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și intră cu îndrăzneala în sfera publicului. Ea are un comportament ritualizat, dar și circumstanțializat în funcție de dorințe și necesități. Datoria mondenă a femeii este de a "reprezenta": soțul, situația, bunăstarea. Viața mondenă îi cere să "reprezinte", "să se expună"; în Franța (...) femeia este cu atât mai respectată, cu cat "reprezintă" mai bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dramatică. Raportul variabil, pe care Pariziana îl are cu partenerii săi, relevă unele schimbări ale punctului de vedere asupra libertinajului, seducției, căsătoriei, divorțului, schimbări la nivel de societate, ce țin de libertatea individului. 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate Ceea ce contează la Paris este de a fi omniprezent la marile recepții și la micile evenimente 243. Balurile, expozițiile, spectacolele de teatru sau cursele de cai sunt ocazii de defilare publică. Ceremoniile, mult mai numeroase la Paris, decât în altă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.174]. Pariziana, ocupându-se de pregătirea dulcețurilor, brodarea bretelelor, ocupații obișnuite ale provincialelor, este de neimaginat. Stilul de viata francez este extrem de ritualizat, ca o ceremonie socială globală, cu reguli sofisticate. Lecturile, cumpărăturile, publicitatea, piesele de teatru manipulează spiritele, le dictează insidios comportamentul, le atribuie funcții. În totalitatea lor, scenele private rezumă universul cotidian al Parizienei, destul de reglementat, pe care ea încearcă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ani ai noului regim au fost marcați de importul masiv al discursului stalinist de bază, cu o avalanșă de cuvinte noi calchiate strident din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție stalinistă, semn
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
alegeri libere, libertate, drepturile omului, Dumnezeu, parlament, partid politic, stat de drept, societate civilă de parcă aceste concepte, ca și valorile care le întemeiau, ar fi fost familiare tuturor românilor. Niciun dicționar, nicio explicație, ci o nouă limbă de lemn, imediat ritualizată, întemeia astfel un conformism de stil nou care se instala în locul lăsat liber de sfârșitul "odiosului tiran și al sinistrei sale soții". Odată cu libertatea apăreau și soboarele de preoți, cu liturghiile celebrate în cele mai neașteptate decoruri, în stradă sau
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și social. În toate perioadele istorice, gesturile au reflectat deosebirile de gen și de clasă socială, existând prescripții diferite cu privire la comportamentul fizic al femeilor și al bărbaților sau cu privire la gesturile destinate clasei superioare și celei inferioare. Gesturile și posturile corpului ritualizate codificau astfel genul și clasa socială, fiind explicite pentru întreaga societate și considerate un semn de recunoaștere. Clasa socială dornică de înălțare a folosit de mult modalități distinctive de comportare corporală prin care să se separe de cea inferioară. O
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
picioarele. Motivul horei dansatorilor conferă dinamism, strălucire și natură sculpturală întregului tablou. Eleganța naturală a gesturilor o regăsim la pictorul impresionist Edgard Degas în operele ,,Călcătoresele", ,,Ligheanul", ,,Femeia pieptănată de cameristă" (vezi tablourile 69), unde pictorul descoperă mișcările simple și ritualizate ale călcătoreselor și femeilor care se piaptănă sau se spală într-un lighean ca fiind deosebit de armonioase, grandioase și expresive. Degas lărgește cadrul universului feminin redat până atunci în tablouri cu imagini secrete de femei, descoperind și exaltând naturalețea gesturilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și psihiatrie transculturală (M. Eliade, H. Ellenberger, E. Kraepelin, Y. Pelicier, H. Ey, M. Sendrail, A.V.S. De Reuck și R. Porter). Extazul șamanic și transa oraculară au constituit primele manifestări culturale, dar și primele „modele de comportament” ale nebuniei ritualizate și cu o funcție socială bine precizată. În această accepțiune, „nebunia” este „poarta de trecere” într-o „altă lume”. O lume a misterelor, a miracolului sau a terifiantului, al exazului sau al angoasei, pe scurt, o perspectivă deschisă către descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un comportament simbolic care, în plan social, reprezintă forme periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului colectiv, sau aspirații ale Supra-Eului spiritual și moral. Raportate la reprezentările și miturile colective, specifice unei comunități social-umane, comportamentele ritualizate reprezintă modalități de „refugiu” sau de „descărcare”, un catarsis colectiv care completează sau compensează protectiv viața cotidiană cu rigorile ei, cu sistemele și normele sociale, precum și cu tabu-urile socio-culturale și moral-spirituale impuse ca obligativități. Nu vom insista asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care completează sau compensează protectiv viața cotidiană cu rigorile ei, cu sistemele și normele sociale, precum și cu tabu-urile socio-culturale și moral-spirituale impuse ca obligativități. Nu vom insista asupra acestor manifestări, ci ne vom referi la relațiile dintre aceste conduite ritualizate și nebunie. Rolul nebuniei în cazul ritualurilor culturale este de a realiza un catarsis colectiv. În cazul acesta nebunia trebuie înțeleasă ca fiind o formă de „descărcare pulsională colectivă”, desfășurată după anumite norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
direct de condiționare cu utilizarea unui drog psihotrop. În cele de mai sus ne-am referit în primul rând la ritualurile culturale care utilizează drogurile psihotrope, tocmai pentru a sublinia prin aceasta relația care există între nebunie și conduitele culturale ritualizate. Dincolo de aspectele culturale, aceste forme de manifestare colectivă ale „nebuniei”, reprezintă teme de reflecție psihopatologică și psihanalitică în care trebuie să „vedem” și să „înțelegem” natura umanului, așa cum am arătat mai sus. Nevoia sau apelul la droguri nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Către luna a 4-a sau a 8-a de viață se remarcă mișcările obișnuite atunci când sunt luați în brațe. Acțiunile motorii se desfășoară pe un fond de apatie și dezinteres față de ceilalți, tendința de izolare sau refugiul în jocuri ritualizate. Această categorie de copii prezintă un tip particular de comportament față de obiecte și față de oameni. Ei dau impresia că trăiesc într-o lume de obiecte pe care le utilizează într-un fel stereotip. Față de celelalte persoane nu manifestă nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greși, acești indivizi se „încarcă” emoțional și ideativ cu elemente parazitare. Controlează, revin asupra faptelor, gândesc în permanență la acestea. Această preocupare obsedantă îi obosește, dar nu se pot desprinde de ea. Viața începe să capete un aspect de „ordine ritualizată”. Bolnavii se comportă, gândesc, acționează, în așa fel încât să fie permanent în siguranță. Orice abatere de la această „ordine” îi tulbură profund în interiorul lor. Departe de a fi niște persoane ordonate și riguroase, ei sunt sclavii ordinii și rigorilor sterile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modelul de gândire primar sunt organizate și se desfășoară după un plan unic, comun pentru toți membrii grupului respectiv. Sentimentele, emoțiile, ideile, acțiunile, conduitele sunt comune sau se desfășoară după un plan unic, comun tuturor membrilor grupului având un caracter ritualizat. Structura psiho-culturală secundară, are un caracter dobândit. Ea apare ulterior în evoluția umanității, prin interiorizarea de către grupele umane a valorilor cultural-morale și spiritual-religioase. Ea poate fi considerată ca reprezentând Supra-Eul colectiv. Ea este o structură sufletească nouă, dobândită în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modelului socio-cultural. Supra-Eul colectiv are rol regulator și de cenzură asupra tendințelor pulsionale ale inconștientului colectiv, pe care-l controlează. Aceasta asigură „stilul de viață civilizată” al grupului social-uman, prin „valorile” cultural-morale și spiritual-religioase pe care le conține. În locul conduitelor ritualizate specifice modului de manifestare ale inconștientului colectiv, Supra-Eul colectiv, impune grupului conduite învățate impuse prin educație. Se poate deci afirma că Supra-Eul colectiv exercită asupra inconștientului colectiv un rol cenzurant-represiv cu caracter sau cu efect normativ-modelator. În stare de normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele sunt reprezentate prin competițiile sportive, festivalurile muzicale sau de artă tradițională, dans, carnavaluri, chermeze, divertisment etc. Supra-Eul colectiv este produsul factorilor modelului socio-cultural. Spre deosebire de inconștientul colectiv care este constant, Supra-Eul colectiv suferă influențele mediului socio-cultural fiind expresia „modelului valoric
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]