132 matches
-
de celelalte. Lui Petite-Ma nu i-a luat mult timp ca să se hotărască. Avea să se mărite cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el, la rândul lui, avea să merite acea Încredere până la ultima sa suflare. Această soție blondă cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana deasă și albă ca zăpada În locul unei zestre adecvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cazul În care copilăria se putea Încheia vreodată atunci când rămâneai atât de plin de amărăciune. Într-o vreme În care căsătoria fără copii era, dacă nu un semn de boală fără leac, atunci cu siguranță un sacrilegiu, Petite-Ma și Riza Selim Kazanci nu aveau copii. Nu pentru că el ar fi fost prea bătrân, ci pentru că la Început ea era prea tânătă și dezinteresată de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mentă În pahare de cristal și dulciuri din pastă de migdale pe tăvi de argint. Acest duo, descoperise ea, era singurul lucru care putea calma nervii oricărei turcoaice din Încăpere, indiferent În ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gătit cu pantofi strălucitori și rochii de bal din satin, și-a târât soțul la pereceri dansante, a dat petreceri nebunești și nu a a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei era un om liniștit, care avea un mare respect pentru ceilalți și un profund simț al justiției. Totuși, ca mulți alții turnați după același tipar, nu putea fi reparat odată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
același tipar, nu putea fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel, Petite-Ma a aflat care Îi erau limitele. În afara momentelor când se ivea În discuție subiectul fostei soții, viața lor s-a scurs liniștită În anii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor era o sursă de invidie pentru rude, prieteni și vecini. Aceștia se amestecau În viața lor ori de câte ori li se dădea ocazia. Cel mai potrivit subiect de critică era lipsa copiilor din cuplu. Mulți au Încercat să-l convingă pe Riza Selim Kazanci să se Însoare cu altă femeie Înainte de-a fi prea târziu. Deoarece prin noua lege civilă bărbații nu puteau avea decât o singură nevastă, trebuia să divorțeze de nevastă-sa care, bănuia deja toată lumea, era fie stearpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se Însoare cu altă femeie Înainte de-a fi prea târziu. Deoarece prin noua lege civilă bărbații nu puteau avea decât o singură nevastă, trebuia să divorțeze de nevastă-sa care, bănuia deja toată lumea, era fie stearpă, fie anarhistă. Riza Selim Kazanci nu a plecat urechea la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vede la Istanbul, e sfârșitul lui octombrie, proclamarea Republicii Turce moderne. Steaguri. Vede multe steaguri, colorate În roșu și alb, iar pe ele semiluna și steaua, fluturând În vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la scurt timp după aceea, Însă sus nu era nimeni. A bătut la ușa atelierului, sperând că poate era acolo. Nu era un lucru neobișnuit ca unchiul Levon să lucreze până târziu. Însă ușa a fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o și au luat-o În casa lor ca să o vindece; nici când a fost dusă de bandiți la orfelinat; nici când a Încetat să mai fie Shushan Stamboulian și a devenit Shermin 626; nici când, mulți ani mai târziu, Riza Selim Kazanci dăduse din Întâmplare peste ea la orferinat și, aflând că era nepoata fostului său stăpân, Levon, a hotărât s-o ia de soție; nici În ziua următoare, când a devenit Shermin Kazanci; și nici atunci când a aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi făcut dacă ar fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie ca Allah să-mi binecuvânteze fiul cu o viață mai lungă decât a oricărui alt bărbat din familie, a spus Riza Selim Kazanci când moașa i-a pus copilul În brațe. Apoi și-a lipit buzele de urechea dreaptă a copilului și l-a anunțat ce nume avea să poarte de acum Înainte: — O să te cheme Levon. Dorința de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e un nume de familie foarte bun, Într-adevăr, Însă ce fel de nume musulman e Levon? Nu e un nume musulman; totuși a fost numele unui om bun, a răspuns Riza Selim Kazanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lung la Riza Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e un nume de familie foarte bun, Într-adevăr, Însă ce fel de nume musulman e Levon? Nu e un nume musulman; totuși a fost numele unui om bun, a răspuns Riza Selim Kazanci Încordat. — Domnule, ofițerul a ridicat puțin vocea, părând plin de importanță și conștient de acest fapt. Știu ce influentă e familia Kazanci. Un nume ca Levon nu vă va servi la nimic. Dacă scriem numele ăsta, băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
servi la nimic. Dacă scriem numele ăsta, băiatul ăsta ar putea avea probleme În viitor. Toată lumea va presupune că e creștin, deși e sută la sută musulman... Sau greșesc cumva? Nu e musulman? — Sigur că e, l-a corectat imediat Riza Selim Kazanci. Elhamdulillah. Pentru o clipă i-a trecut prin cap să-i destăinuie funcționarului că mama băiatului era o orfană armeană convertită la islamism și că ar fi un gest frumos față de ea să-i pună numele ăsta, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
odată cu fiecare nouă etapă a vieții ei. Născută Shushan Stamboulian, a devenit apoi Shermin 626. După aceea a fost Shermin Kazanci și, după aceea, Shushan Tchakhmakhchian. Cu fiecare nume pe care Îl căpăta ceva se pierdea Înlăuntrul ei pentru totdeauna. Riza Selim Kazanci era un om de afaceri priceput, un cetățean de nădejde și, de asemenea, un soț bun În felul lui. Fusese destul de isteț ca să treacă de la fabricarea cazanelor la fabricarea steagurilor la Începutul erei republicane, chiar În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se declare unguri. De ce nu români, de vreme ce În 1945 nordul Transilvaniei se reîntorsese oficial la România? Pentru că erau romano catolici, și nu greco-catolici sau ortodocși, iar biserica lor nu Încetase o clipă, nici măcar În timpul României Mari, să-i maghia rizeze, apoi pentru că părinții lor fuseseră instruiți deja În maghiară În era dualismului chezaro-crăiesc și deoarece aparțineau unei mentalități apusene, comună pînă la un punct cu a ungurilor. Iar În 1945, cînd a Început deportarea În Uniunea Sovietică a nemților de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea trasă asupra intimităței sufletești a unui artist, mare și mânuită astfel dezamăgise pe Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată! A lui Tuluc! Mă, frumusețe de județ! Ele, de loc. Fugeau. - Dar-ar boala-n ochii tăi! scuipau hăndrălăii. Când se măreau, așteptau lucrătorii în drum, să se înghesuie cu ei, rizând și spunând de ale lor. Mai venea câte una plină de sânge acasă. Ședea ascunsă, să n-o vadă nimeni. Se spăla și se culca furiș, dar de om nu se lăsa. Tații ieșeau după ele și le ocărau. Fiecare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare influență” asupra cabinetului otoman și chiar a celui francez, Aupick neîntreprinzând nimic fără să-l consulte. M. Czajkowski, continua I. Ghica, „mă ajută cu sfaturile sale și mă susține peste tot cu influența sa”; datorită lui obținuse audiența la Riza Pașa, iar dragomanul său, Jean Saik, i-a servit ca interpret pe lângă seraskier (Riza Pașa). După o lună de ședere la Constantinopol Ion Ghica îi comunica lui N. Bălcescu că Michal Czajkowski „ne-a adus serviciile cele mai notabile”. Informații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]