1,892 matches
-
terapeutic, sub motiv că puterea obișnuinței și rezistența la schimbare sînt cusururi de găsit nu doar la bolnavi, ci și la medici. În fine, e o bucurie să vezi că mai sînt medici, precum Oliver Sacks, care vorbesc fără să roșească despre suflet.
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
cu mult mai urât decât el. — Ești foarte frumoasă. Dar sigur știai asta. Nu te-am mai văzut de mult. E drept că și eu am fost tot plecat. Am treburi în Germania destul de des. Cu mașinile. — Mulțumesc, am zis roșind din cap până în picioare și am zbughit-o în casă. Am rămas visând la țări străine. Știam că nu am să le văd niciodată. Oare cum e Germania și ce poți face acolo? Am adormit cu globul pământesc în brațe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
el, galant. Se-ntoarse spre Cerboaică: Unde v-ați ascuns, să nu mai... De-atâta timp! Extraordinar! Puteam jura că sunteți în celălalt capăt de țară. De ce nu m-ați căutat? Ce să fac, ce să facem, se corectă Cerboaica, roșind. Te deranjează destulă lume, spuse ea repede cu privirile în altă parte. Nu mai voiam să vă inoportunăm și noi... Lăsați-mi adresa. Când îl întâlnesc, îi comunic eu să vă caute. Dar cum ați aflat de petrecerea de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă", adaugă Victor Durnea. Ilustru exponent al boemei artistice interbelice, îmbarcat, alături de prietenii tinereții (Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu) pe "Corabia cu ratați", amestecat în tot felul de povești amoroase, cum remarcă roși de invidie nu puțini contemporani, purtând în sine dam-narea emigrantului (mama, Aglae Franceschi sau Francisc, e de origine corsicană) și sângele albastru al unui nobil maramureșean (tatăl, Theodor Botha sau Botta, e descendent al unor aristocrați din Nord), Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua piersicile cele mai frumoase și-i mulțumea, numai că el Îi și furase un sărut fără să-i spună un cuvânt. S-au privit fugitiv apoi au coborât privirile În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în fața oglinzii. Aceeași stare de beție a gândurilor dau năvală și nu se poate observa reflectată în oglindă. Imaginea celor doi trandafiri o impresionează prin asemănare, dar și prin mica deosebire a miezului lor, unul ca o cireașa sângerată, celalalt roșea mai ofilit. Deși erau la fel se deosebeau în esența lor interioară. Unul avea viață, celalălt avea moartea, unul viu, altul ofilit. La fel se simțea și ea aceeași pe exterior în imaginea ei pedant organizată, dar atât de diferită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem noi - îmi zic, pregătindu-mi «spada criticăă - în ce «complicațieă a intrat și cum a descâlcit-o pînă la urmă «pudicul scriitoră P.H.L., astfel încât să nu o facă să roșească pe «duduca de la Vasluiă, cititoarea-martor invocată în cenaclul Junimea de la Iași (tocmai pe la 1870!) în momentul când se audia vreo pagină cu expresii ceva mai libere. Și citeau acolo Eminescu, Creangă, nume față de care P.H.L., ca toți românii basarabeni, are
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în hohote și alintându-se cu numele din primii ani de căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat” curând. Și nu a așteptat prea mult. Șefia ziarului îi surâdea, până ce într-o zi i-a râs în hohote. La vreo săptămână după ce a trecut pe la „Partid”, ca să-și ridice banii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tu ai crezut în geniul meu, Mira, și o trăgea spre sine. Da, un geniu atât de bun, atât de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este fals? Și ce? Nu suntem noi înșine falși? Și-i dădu un sărut. Treizeci de ani, Fulge, treizeci de ani! Treizeci de ani, Mira! și o îmbrățișă, adăugând: îți amintești? Mai departe nu a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cea mai mare populație de pe glob... M. Dinescu redă atmosfera Drumului mătăsii: „Copil cu aripi roșii de mătase prin lucruri ca-ntr-o iarbă mă jucam jar diavolesc femeilor frumoase privesc în sânge ca prin geam...”. „Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap”. (Garabet Ibraileanu) Ajutorul Legea a venit în sprijunul cetățeanului fără venituri-Legea nr.416/2001. Munca pentru colectivitate,la dispoziția primăriei locale a fost răsplătită. Comercianții din orașe,de la magazinele mici au fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sunt curvă. — Tu nu, i-am zis. Tu ai fost doar chelneriță în alte vieți. Eu sunt curva. Am fost curvă în mai toate vie țile anterioare, de-aia zona mea cea mai erogenă sunt sfârcurile. Am văzut-o că roșește. Sibylle e iubita prietenului meu absent, Jan, un ticălos de trader din Antwerpen care nu o merită, fiind tot timpul plecat, enervant de încrezător. — în celelalte vieți, îi spun, am fost dansator pe sârmă. în tinerețe eram așa flexibil, că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și să pleci, ca nu cumva să mai și rămâi peste noapte. Se întuneca și nu aveam altceva de făcut decât să golim câteva sticle de vin la terasa hotelului. — De ce n-ai vrut nimic de la mine? a șoptit brusc. Roșise și își examina mâinile lungi, depuse plat pe masă, dar mă întrebase direct. A doua zi trebuia să ne întoarcem din timp la Taș kent pentru a prinde avionul săptămânal de Moscova, un avion din alea de mucava, cu elice
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spuse de domnul Friederich, știrile fură primite cu aplauze și se stabili pe loc "un plan de măsuri" pentru primirea domnilor din Austria. La ieșire, Petre și Ana merseră o vreme împreună cu Carmen, care, când se uită la Petre, se roși toată, sub privirile mirate ale Anei. Unde te duci? La o mătușă care-mi face cozonaci. Dar ce sărbătoriți? Nunta mea. Mă mărit! Și când e nunta? Săptămâna viitoare. Ești bucuroasă? Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar se pare că, în esență, nu se deosebește cu nimic de animale. Mamă, mă gândeam la ceva. N-ai să înțelegi, probabil. Numai omul este înzestrat cu darul de a avea secrete. Înțelegi ce vreau să spun? Mama a roșit puțin și mi-a zâmbit fermecător. — Dacă secretele tale dau roade bogate, eu nici nu mai vreau altceva. În fiecare dimineață îl implor pe tatăl tău să vegheze, de acolo de Sus, asupra ta și să-ți aducă fericire. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mână foarte albă, delicată, fără palmă. Venus pe piedestal. Exprima atâta rușine, de parcă înceta să mai respire. Expresia de pe chipul ei sugera momentul în care a fost văzută de un bărbat în deplina ei goliciune. Când s-a răsucit, a roșit toată de plăcerea șocului, de rușinea și tragedia goliciunii ei. Din nefericire, a fost singurul bibelou pe care funcționarul l-a evaluat la cincizeci de yeni. Obiecte. O hartă mare a suburbiilor Parisului. Un titirez din celuloid cu diametrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
chitanță. Adunătura „cea aleasă“ continua să răcnească: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac, fără să înceteze nici măcar în timpul discuției. — Ce mai face Naoji? o întrebă patroana pe Chie, serioasă. Am încremenit. — De unde să știu? Nu sunt păzitoarea lui, răspunse Chie, încurcată, roșind puțin. — Mă întreb dacă nu s-o fi întâmplat ceva între el și domnul Uehara în ultima vreme. Erau mereu împreună până acum. Am auzit că s-a apucat de dans. Are probabil vreo iubită dansatoare. — Naoji nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ești frumoasă și deșteaptă. (Am fost întotdeauna mândru de mama și de sora mea.Ă N-am de ce să-mi fac griji din pricina ta. Îmi lipsește până și calitatea de a mă îngrijora. Bine că măcar sunt capabil să mai roșesc. Ca un hoț care-și compătimește victima! Sunt sigur că te vei căsători, că vei avea copii și că vei reuși să supraviețuiești datorită soțului tău. Kazuko, Am un secret. Îl ascund de foarte multă vreme. Când am fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și ruda noastră îndepărtată, profesorul Sigmund Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliză, Tălmăcirii viselor și Psihopatologiei vieții de toate zilele, trei cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură. Covârșit de emoție, mă bâlbâi și roșesc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant, distins și poartă barbișon. Foarte amabil. Când, însă, înfrângân-du-mi sfiala, încep să turui și pomenesc în treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de brici. A dispărut orice toleranță și
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
ar fi fost, de pildă, să povestim toată năzbâtia de mai sus aruncând în ring doar o jumătate de semnătură? Doar prima parte a numelui întreg cu care domnul Borza semnează? Cunosc măcar trei Cosmini bine educați care-ar fi roșit nițel...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
altul o cioată și îți strică soba? Ce te faci? nu l-a slăbit Pâcu. Nu te teme matale! Am eu grijă să umplu bine bine soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în vârful urechilor. Brava,băiete! Așa gospodar zic și eu - l-a aprobat în cele din urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spre Étienne, care nu mai speră prea multe de la Lionel. — Propunerea dumneavoastră? — Ne gândeam să vă cumpărăm memoriile, cu promisiunea fermă să le publicăm numai după moartea dumneavoastră. — Ce vă face să credeți c-am avut o viață interesantă? Étienne roșește ca o fetiță și mărturisește: — Pentru noi ar fi suficient să aveți o moarte interesantă. Lui Lionel propunerea i se pare tentantă. În orice caz, demnă de un intelectual. În măsura în care inginerii pot fi considerați intelectuali. Una e să scrii și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]