170 matches
-
de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: să nu mâncați roade din tot pomul care este în rai?...". Iar femeia a zis către șarpe: Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care stă în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: <Din el să nu mâncați și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!>". Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: să nu mâncați roade din tot pomul care este în rai?...". Iar femeia a zis către șarpe: Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care stă în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: <Din el să nu mâncați și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!>". Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri; dar Dumnezeu știe că-n
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și veți fi ca niște Dumnezei, cunoscând binele și răul". Și femeia a văzut că pomul este bun de mâncat și că plăcut le este ochilor la vedere și că e de dorit spre câștigarea priceperii. Și a luat din roada lui și a mâncat; și i-a dat și bărbatului său care era cu ea, și el a mâncat. Atunci amândurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
furibund și endemic. Fundamentalismele seculare păreau născute dintr-un exces de zel în interpretarea semnelor veacului. După 1945, „era atomică” și „războiul rece” păreau să impună resemnificarea promisiunilor eshatologiei biblice. Lumea întreagă spera că „pacea va fi lucrul dreptății, iar roada dreptății va fi liniștea și nădejdea în veci de veci”. (Is. 32,17) Ignorând biografia ideilor politice ale unui Konrad Adenauer, a doua jumătate a secolului XX european avea, în plan doctrinar, o minimă apreciere față de valorile evanghelice. Clubul gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mare vârtute poartă și împotriva a toată pătimirea putere are. Deci, vreodânăoară cu dânsul a te împreuna de ți să va tâmpla, pre cât vii putea în prieteșugul lui vârtos a te lega silește, că el numai pântecele Biruinței spre roada simențiii neamului tău a deșchide poate"49. Prin urmare, singurul scop al Hameleonului paralizat de iubirea pentru tânăra sa soție, este să îl determine pe Inorog să își atingă cornul de pântecele Biruinței. În acest scop se pune în slujba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin cunoașterea învățăturii "egiptenilor" (probată de capacitatea de a tălmăci zodiacul în fața împărătesei Irina: "Prea mărită Doamnă, [...] în curând se isprăvește cursul acestui an și se arată iară zodia Cumpenei. Deci așezându-se în lume dreptățile și pământul dându-și roada și înțelepții hotărârile, să lăsăm trecutului răutățile, dorind pe viitor pace între noi, ca să poată sta iarăși tare Împărăția la marginea lumii varvarilor." - p. 80), pare să gândească aidoma lui Kesarion Breb. Însă, ca "mărturisitor" ferm al "credinței lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
peste toate, chiar dacă fulgi groși vin dungi în jos pe vînt, însemnările de piatră în priveliște clădirile stației Adjud și vîrtejul de la podul peste Trotuș peste Trotuș și peste închipuire, cădeți, pogorăminte cu har! rînduri trecute, moartea lucrului despărțit de roada sa, sămînța care l-a rodit, lunecarea cîtorva lumini pe șosea, jumătate de kilometru în pîclă albă, tot scenografie, neamul de oameni peste ce trece, peste sinea lui? Spre Tecuci, de la Mărășești, nu mai este zăpadă pe cîmpie. IV. VULPĂȘEȘTI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
logos, personaje secundare dar factori imprevizibili, ridică-ți bărbatul că alunecă, lumea ascultă, volubilă, țigancă și nu prea, mai sînt prin jur, către ei cînd pe țigănește, cînd pe românește, cu acordeonistul răspund ezitant, proverbul incorect formulat, pîinea neagră face roada bună, mă îndreaptă bătrînul agricultor, pămîntul negru face pîinea bună! admite, societate cu parimii! ai vreun copil, fa, cu el? doi! mie mi-e silă de viața cu bărbatu-meu, de la băutură! mișcă din burduf, interpretează, alt început de cîntec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un monstru local iar tu pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix cît aleargă, iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Toamna asaltului"22, ce este practic o versificație a textului ehrenburgian fără a preciza acest lucru: "Acest noimebrie a împodobit codrii cu roșul frunzelor vechi și câmpurile de luptă, cu sângele eroilor noștri. Pe drumuri carele scârțâie încă de greul roadei, copiii din grădinile lumii poartă întâia lor carte subsuoară. După ce codrii au adăpostit pe tovarășii dârzi din spatele liniilor, după ce drumurile au purtat armatele plecate să clădească o pace fără primejdie; Cât de puține-s vorbele smulse din această toamnă însângerată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
17,18 33. Un hâtru Zi de sfârșit de Gustar. Doar a gusta adică, căci via abia pârguiește, coace o boabă-două, vreau să spun un soi-două acolo... și acelea fără șanse de a da un vin bun; nicidecum o roadă. Roada toamnei abia se ghicește; tot un fel de a gusta, amânând mâncatul pe mai târziu, dacă totul va merge bine. Românul a numit frumos luna În care prea puține fructe și recolte sunt, cât să gustăm, chiar dacă grâul se mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: să nu mâncați roade din tot pomul care este în rai?...". Iar femeia a zis către șarpe: Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care stă în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: <Din el să nu mâncați și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!>". Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: să nu mâncați roade din tot pomul care este în rai?...". Iar femeia a zis către șarpe: Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care stă în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: <Din el să nu mâncați și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!>". Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri; dar Dumnezeu știe că-n
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
și veți fi ca niște Dumnezei, cunoscând binele și răul". Și femeia a văzut că pomul este bun de mâncat și că plăcut le este ochilor la vedere și că e de dorit spre câștigarea priceperii. Și a luat din roada lui și a mâncat; și i-a dat și bărbatului său care era cu ea, și el a mâncat. Atunci amândurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în El, acela aduce roadămultă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,4-5); „V-amales și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastrăsă rămână, ca Tatăl să vă dea orice veți cere” (Ioan 15, 16). „Cine nuadună cu Mine, risipește” (Matei 12, 30), căci lucrul cel mai de seamă este că: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut”(Luca 17, 20
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în ziua de sf. Gheorghe. Ștefan și cu Bogdan în amurg în grădina curții domnești ori la Castel vorbesc ca doi prietini despre trecut, despre visele și planurile lor... Ștefan a plantat singur "merii domnești" ș-acum se bucură de roada lor. Cum a crescut ș-a înflorit și a rodit livada, așa s-a întemeiat țara. În drumul lor ei se duc și-n munții Mazurilor cari ar fi urmași direcți ai vechilor daci și cântă ori spun un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și un zbor de corbi care a înegurat cerul. S-a văzut și o bătălie între vulturi hoitari și pleșuvi, la malul Brateșului după ce au scăzut apele. Un popă cere o stamboală de mălaiu dela un creștin și-i binecuvintează roada: să-i iasă la anul cu dobândă; și-i binecuvintează turma să umble în spor. La anul, când se înfățișează iar popa, gospodarul nu vrea să-i mai dea, căci și-a lăsat turma să umble cum i-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cârnu „păduri foarte mari” și trece pe lângă „munți înalți foarte frumoși”. Odată ajunși la destinație, iau cunoștință cu schitul și împrejurimile lui, iar tânărul Platon se minunează și aici, de prospețimea aerului, a apei de izvor, de frumusețea livezilor și roada bogată a pomilor fructiferi. El își amintește: „Aerul de la schitul acesta este foarte sănătos, apele de asemenea foarte sănătoase și ușoare, un izvor mare curgând în apropiere, iar alte câteva izvoare mai mici cu apă asemănătoare din belșug. Era și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu carele Încărcate cu buți mari de lemn, boturi*, găleți metalice și coșuri de nuiele, mijloace necesare depozitării strugurilor destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri străbătea dealurile dintr-o parte În alta, la deșertarea primului bot de struguri, spre marea delectare a tuturor culegătorilor. În noaptea următoare culesului, bărbații tescuiau și depozitau mustul În butoaie de stejar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 402) „Părinți ai unor mândre generații Din viața de nădejde-acestei nații De voievozi, arcași, panduri, iobagi - Aceștia sunt urmașii voștri dragi! Ei vitejia voastră-o poartă-n flamuri Ca mărul roada roșie prin ramuri Și pentru țară gata sunt s-o dea Așa precum partidul nostru vrea.“ („Aceștia sunt urmașii voștri dragi“, Munca, 21 august 1975) „El zilelor le-adaugă altă față Făcându-le mai roditoare piscuri, Istoriei îi ctitorește obeliscuri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de Triumf viitorul în mileniul trei.“ („Trandafirii roșii“, România literară, 27 iulie 1989) PETRACHE Ion „Partidul este iubirea și lupta ntr-un cuvânt, Ideea ce trăiește în fiecare faptă, E rădăcina vie crescută din pământ, Ce-și dăruiește mulțimii drept hrană roada coaptă.“ („Partidul“, Scînteia, 5 august 1973) PETRE M. Cristian „Frumoasă-i neodihna care-l crește pe pragul zilei, de erou sorginte, și fiii își iubește și înalță, Partidul Comunist, Partid părinte.“ („Lumină în istorie“, Luceafărul, 11 decembrie 1982) PETREANU Elisabeta
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șir Îmbolditu-ne-ai la lucru, adunând al nostru bir La comoara cea comună; luptător neobosit Ce ținut-ai cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rătăciți în codrii literaturei și că vor ajunge și ai odată pe cărarea ce-i va duce în poiana luminoasă. Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roada sădită și cultivată pe pământul patriei, roadă care va fi cu atât mai bună în calitate și mai abundentă în cantitate, cu cât va fi mai mult căutată. Să ne uităm puțin la vecinii noștri unguri. În orice casă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pe moșia boierească au fost mai târziu impuși la zile de robotă, deoarece se pornea de la ideea că pământul este făcut [de Dumnezeu!] pentru hrana tuturor și oricine îl poate folosi, dacă-l găsește nelucrat, dând a zecea parte din roada câmpului. Cea mai veche legiuire scrisă din Moldova, Pravila lui Vasile Lupu, arată că „să nu se ia mai mult de a zecea” parte din produse de către proprietar de la țăranul așezat pe moșie, fără să vorbească de zile de clacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]