1,654 matches
-
experiențe istorice ale "țiganilor": sărăcia și străinia. Cercetătorii ajung la concluzii destul de amare: dacă la autori apuseni precum Byron, Chateaubriand, Borrow, Karl May, Hugo, Gautier, Mérimée ș.a. apar figuri mândre, cu spirit eroic, în spațiul sud-est-european determinante sunt cerșetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuși poetul e definit ca "țigan" ( Kugler, Lenau), iar "țiganii" sunt văzuți ca maeștri ai muzicii și ai vieții, în Elveția și Germania, unde genialitatea artistică putea fi garantul includerii sociale (efectul inclusiv fiind negat totuși prin
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Manas a fost, potrivit legendei, un celebru erou și lider al etniei kârgâze, un simbol al forței, curajului și înțelepciunii. Epopeea descrie faptele a opt generații de eroi ai acestui neam, care au condus poporul în lupta împotriva invaziei și robiei impuse de conducătorii unor etnii străine, pentru obținerea libertății și a unei vieți tihnite. Aceasta este alcătuită din opt părți, Manas este titlul general, iar fiecare parte are propriul subtitlu, precum Manas, Semetei, Seitek, Kainaimu, Saite, Bacha Asele și Bacha
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
noastre de-a lungul veacurilor, suferințele îndurate sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut răbda, ne-am luptat pentru drepturile noastre. Sunt remarcabile cuvintele filozofului Emil Cioran: „În fond, ne dezumanizăm resemnându-ne. Cum de-au putut exista patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus cuvânt să uite toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească” ce-i al său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-ar fi ivit zadarnic dacă ei n-ar fi avut însușirile pe care le-au avut. Trebuia ca Moise să găsească poporul lui Israel în Egipt, redus la sclavie și asuprit de egipteni, pentru ca, dornic de a ieși din robie, acesta să fie gata să-l urmeze. Trebuia ca pentru Romulus să nu fie loc în Alba și ca, la naștere, el să fi fost părăsit la voia întîmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să fie cel dîntîi între camarazii lui de luptă. Dar părîndu-i-se că este un lucru înjositor să fie sub conducerea altuia, se gîndi să ocupe orașul Fermo, asigurîndu-și pentru aceasta ajutorul unor locuitori ai lui cărora le era mai dragă robia decît libertatea patriei lor, și avînd totodată de partea lui pe Vitellozzo. Îi scrise deci lui Giovanni Fogliani, că, întrucît stătuse mulți ani departe de patrie, voia să vină să-l vadă pe el și orașul lui, și într-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
picat de te miri unde. Iar din cuvintele bătrînei răzbătea cultul față de Iorga pentru sufletul căruia, Împreună cu moșu’, se ruga În fiecare seară deoarece, ca șef de guvern, dăduse Legea conversiunii datoriilor agricole și-i scăpase de la sărăcie și de la robie În Închisoarea datornicilor. Mila față de oamenii schingiuiți sau omorîți picura de-a dreptul din lacrimile ei pentru Iisus. Ați auzit cine-i Soponaru? Îi Întrebă tata pe bătrîni. Că doară știm noi bine ce-o făcut, Îi răspunse moșu’, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
populații străine și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1852. De Quincey propune o interpretare în cheie hamletiană a personajului evanghelic. După el, Iuda e un bun patriot evreu, care vede în Isus o figură mesianică. Rolul Mesiei este în primul rând politic: el trebuie să elibereze poporul din robia romană. Exasperat de pasivitatea lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acest gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți nădejdea și să vă țineți cum se cuvine firea, dragii mei... De la robia egipteană încoace, noi, evreii, am fost supuși de soartă la cele mai grele și mai cumplite încercări, dar întotdeauna apele mării s-au dat într-o parte din calea noastră și am găsit în cele din urmă drumul spre limanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia îi privea exclusiv pe cei implicați în familie, constituiau aspecte ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la producția socială. Familia separată modernă este întemeiată pe robia casnică, fățișă sau camuflată, a femeii, iar societatea modernă este o masă alcătuită numai din familii individuale, care constituie moleculele ei. Bărbatul este susținătorul familiei și, ca atare, are o situație dominantă, iar în familie el este burghezul, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Și i-am pus în mână o monedă mare, strălucitoare. în vreme ce mă străduiesc să termin cât pot mai bine această carte, în vreme ce rostesc cuvânt după cuvânt, mă gândesc adesea la moarte. Ea este ceva supărător și de cele mai multe ori definitiv. Robia morții este cea mai mare povară a creației. între mine și moarte stă de fapt numai dictafonul Sony MZN, care, cu o răbdare de nedescris, înmagazinează tot ce spun. Dacă apăs de două ori pe clapeta din dreapta, atunci revine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
era contestată: „ «Îți crăp capul» striga el ridicînd bastonul, la Capșa, asupra lui Lemnaru care-i spunea că era, de fapt «armean, nu țigan, cum te grozăvești». «Am venit aici ca rob, cu cuceritorii» spunea Barbilian cu voce tunătoare. Niciodată robia nu primise un mai pregnant elogiu." Memorialistul de azi știe de la tatăl său, care fusese în tinerețe cel mai bun prieten al lui Barbu, că afirmația acestuia despre origine ar putea fi adevărată: „Adolescent, [Tudor Vianu] îl însoțise pe Barbu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
cea mai deplină comuniune ecclesiala, au coincis cu Pastile evreiești. Altă legătură între ele, în mod sigur nu există (cf. Corinteni 5, 7-8), decat numai un firesc paralelism sinonimic: după cum la baza Paștilor vechi stă eliberarea unui popor dintr-o robie văzută, pământeasca, Sărbătoarea creștină a Paștilor semnifică eliberarea tuturor popoarelor din robia nevăzuta a păcatului și a morții (ibidem). În Vechiul Testament atât în momentul instituirii ei divine (Ieșirea 12) cât și în contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sărbătoarea mozaica
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
între ele, în mod sigur nu există (cf. Corinteni 5, 7-8), decat numai un firesc paralelism sinonimic: după cum la baza Paștilor vechi stă eliberarea unui popor dintr-o robie văzută, pământeasca, Sărbătoarea creștină a Paștilor semnifică eliberarea tuturor popoarelor din robia nevăzuta a păcatului și a morții (ibidem). În Vechiul Testament atât în momentul instituirii ei divine (Ieșirea 12) cât și în contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sărbătoarea mozaica a Paștilor cunoaște numai formă de plural, tocmai datorită multiplelor ei semnificații
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
se învață,/ }ării lor păzite de șoimi și de crini,/ Îmbătătoarele mele grădini,/ Vreau să le uit - și aromele urmei!" Alunecarea chinuită din visuri, fie ele cît de sleitoare de puteri, în lumea calpă a faptei: "Au căzut toate în robia turmei!/ Un monstru al urii le-a batjocorit/ Vărsând peste ele, hipnotic, o lavă/ De bale-asasine, de vrajă, de-otravă". Dura învățare, în care se simte forța urîtului cotropitor de la Arghezi, a himerei cu jugul. Pe apele negre ale uitării
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
rezistență decrepită. Din cînd în cînd, se strecoară o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
dacă încearcă să se asimileze (presupusă dovadă de prefăcătorie primejdioasă): "țiganii și-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-și ascundă etnia". Dușmanul e deopotrivă slab, inferior (în acest sens e invocat trecutul de robie), dar și primejdios, în primul rând prin număr (sunt în text fraze care dau fiori: "pe fondul declinului de natalitate la români și maghiari și al scăderii mortalității la țigani"). În logica unei pure teorii a conspirației, toate acțiunile inamicului
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
Negoițescu lui Radu Stanca - Desigur nu în revoluție în genul grupului de la Jena, ci într-o directivă pur creatoare, în sensul Sturm und Drang-ului schillerogoethean." Revendicînd reabilitarea baladei și declarîndu-și atașamentul la linia Mallarmé-Valéry, ei refuzau literatura căzută în robia actualității și modelor. Nicolae Balotă întrezărește în lumea începutului de secol XXI condițiile "ce fac și vor face tot mai posibilă creația în intemporal, condiții favorabile inițiativelor creatoare în regimul acelui atemporalism antiistoric ce se preconiza cu o jumătate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
rătăcită. Iar lectura ei, fatalmente târzie, îi eludează adecvarea la secolul care stătea să înceapă. Una din ultimele note de subsol, atribuită lui Musofilos, „Dumnezeu încă n-au hotărât să să scoață țara lui (a lui Vlad - n.m.) de subt robie” e o întâmpinare. „Să așteptăm în pace al soartei ajutor” va spune, nu peste mult, Alexandrescu și aceea este, pesemne, epoca pe care Țiganiada o menește. Rezultatul unei campanii de teren și de salon. Budai-Deleanu intuiește acest compromis care scrie
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]