135 matches
-
întâlnește la Paris, unde Gil (Owen Wilson), un scenarist de duzină cu oarecare succes hollywoodian, isi însoțește logodnică bovarică, Inez (Rachel McAdams), la cumpărături alături de viitorii socri, doi americani bogați și obtuzi. Caricatură americanului venit să târguiască la Paris mobilă rococo sau empire și obiecte de anticariat la mâna a doua este doar un aspect al comicului lui Woody Allen. Gil nutrește dorința de a fi mai mult decât un scenarist de duzină, mai precis, el vrea să fie un adevărat
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Constantinescu și cele patru tablouri nu avea cum să existe un dialog real și nu se putea stabili o legătură puternică și adîncă. Gusturile și interesele estetice ale Președintelui mergeau în cu totul altă direcție decît spre Renaștere, Baroc sau Rococo. Dacă ne aducem bine aminte, în Irlanda el dovedea o slăbiciune specială pentru Radu Varia, drept pentru care a dus cu sine, ca dar, albumul Brâncuși al acestuia, apărut în America, în timp ce autorul tocmai se ocupa intens cu demolarea Coloanei
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
frivolă. Acestor impostures intellectuelles le sînt dedicate rîndurile finale ale cărții lui Solomon Marcus. În știință, ca și în artă, mai funcționează, cînd și cînd, o rețetă a succesului rareori dezmințită: dacă nu-i poți convinge, încurcă-i. Gustul pentru rococo, pentru prețiozitate și "exotisme" duce, atunci, la o valorizare literară a matematicii, a științelor în genere, ca domenii ale ininteligibilului. Însă acest tip de comportament artistic, amintit într-un soi de addenda, nu este semnificativ pentru relațiile dintre literatură și
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
suprapune încă straturi translucide culoare, precum vechii maeștri... Contururile teatrale ale lui Tintoretto fac să vibreze spațiul care le înconjoară, prefigurând dramatismul barocului... Gesturile lui Veronese sunt pline de o elegantă grandilocvență ce va inspira pictura lui Tiepolo și a rococo-ului francez. Cei trei artiști au concurat vreme de decenii pentru obținerea unor comenzi din partea patricienilor, bisericilor și confreriilor Serenissimei Republici. În timp, între ei s-a născut un complex sistem de interdependențe analizate în amănunt în expoziția concepută de
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
a ales să pună sub reflectoare opera unui pictor de provincie, Jean-Étienne Liotard. Elvețianul (1702-1780) a pictat portretele unor personaje celebre - Mme de Pompadour, Marie-Antoinette copil - dar asta nu înseamnă prea mult. Realist într-o perioadă de plină eferverscență a rococoului, adept al pastelului într-o epocă dominată de pictura în ulei, meșteșugar fără sclipiri, Liotard n-a fost degeaba uitat de istorie. ,Intrigi amoroase și rafinament pictural: Arta lui Frans van Mieris" de la National Gallery of Washington a fost prima
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
a fost realmente fabulos sub raportul creației scenice; dar și muzicale. Războiul troian, evenimentele tragice pe fundalul cărora se desfasoara marea dramă a Ifigeniei, sunt observate pornindu-se de la textul teatrului francez clasic de secol XVII, sunt filtrate în atmosferă Rococo-ului, a stilului galant al secolului următor, si prelucrate într-o viziune actuala, clarificatoare, cea care reduce dramă la esențele ei. Costumul însuși devine obiect al decorului, acesta din urmă fiind redus la elementele unei arhitecturi scenice grandioase care găzduiește
Enescu omagiat la Roma... și nu numai! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7459_a_8784]
-
inaugurată în urmă cu o sută de ani. Dar spiritul locului și al muzicii - al muzicii camerale de ansamblu imaginate drept comunicare colocvială - l-am găsit ocrotit și împlinit în eleganta Sală Festivă a Primăriei din Sighișoara, o bijuterie a Rococo-ului vienez târziu de sfârșit de secol XIX, sală străjuită de două imense candelabre de cristal. Bach și Mozart, și Haydn, și Beethoven sunt aici la ei acasă, iar muzica lor se află pe mâini bune, este îngrijită de talentul
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele să reflecte realitatea). Altfel, s-ar putea spune că sălbăticirea grădinilor eichendorffiene are o grație și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și aripi de balaur". Există un element oarecum nefast în eliberarea naturii: ceea ce apare ca însuflețire a vechii ordini e în același timp distrugerea ei. Motivul revoltei împotriva "vechii grădini" rococo a avut, cum se vede, parte de o lungă istorie și multiple interpretări în Europa secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. în ceea ce privește literatura română, subiectul nu s-a bucurat, ce-i drept, de gloria din Anglia, Franța sau
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
ce se poate ivi între redarea obiectelor muzicale și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban Novac a adoptat o atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu de protuberanțe incifrate la nivelul parametrilor stilului rococo. De la tipul de atac sonor pînă la frazarea subtilă, condimentată cu elanuri ponderate și senine desinențe, totul a fost pus sub o cupola în centrul căreia trona, destins, chipul lui Mozart. Un chip ce parcă a și surîs la final
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
3 pentru pian și orchestră în do minor de Beethoven, Emmanuel Ax a învins materia sonoră, șlefuind-o aidoma unui sculptor, ornând-o apoi cu jerbe de arpegieri dantelate, similare ghirlandelor florale din tablourile cu Madone renascentiste sau din epoca rococo-ului. Felul în care a fost construit și redat poemul ”O viață de erou” de Richard Strauss a reconfirmat adâncimea concepției dirijorale a lui Mariss Jansons. Dirijorul de origine letonă a exprimat, cu o veridicitate aproape palpabilă, varietatea trăirilor general-umane
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
radicalizarea subiectivității. Chiar mai mult, putem încerca aplicarea acestui binom cel puțin la succesiunea etapelor stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pentru evrei și creștini: judecarea actuală a uciderii în masă a - cifra aceasta este bine documentată - șase milioane de evrei. Ce vrea să spună termenul de postmodernism? Epoca noastră încă nu are nici un nume sau (așa cum au fost ,barocul" sau ,rococoul" la origine) supranume. Avem nevoie cel puțin de o denumire preliminară, pentru a caracteriza această epocă, așa cum s-a format ea de la Primul și al Doilea Război Mondial. De aceea, aleg termenul de ,după-modernism" sau ,post-modernism". El nu este pentru
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
mare anvergura, clădirea Teatrului, a fost un act obligatoriu. Curajul, tenacitatea și cultura regizorului și directorului Cristian Hadji-Culea, puterea lui de îndurare, forța echipei de a nu renunța fac ca astăzi să reintre în circuit splendoarea fanteziei ornamentului baroc și rococo, cromatica pastelată, structura unei săli ce te copleșește prin armonia proporțiilor, a strălucirii sale în toate miile de detalii. Există acum la Iași cîteva spații de joc absolut europene. Și ca dotare, și ca tip de exploatare scenografică, motivare și
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
albă. Începu să scoată cărțile din bibliotecă și să le așeze, după oarecare gândire, pe podea, împrejurul pianinei și sofalei. Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa de carton și citi dedicația: "Ginei, cu dragoste, ca să-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind a chimicale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
descotorosisem de uniforma C.A.L. Purtam hainele în care fusesem capturat: o mantie de impresar cu guler de blană și un costum din serj albastru. Aveam și un baston, așa, de moft. Am făcut lucruri minunate cu bastonul: exerciții rococo de mânuire a armelor, rotiri à la Charlie Chaplin, lovituri de polo date resturilor din rigole. Și tot timpul mâna delicată a Helgăi mele a rămas pe vajnicul meu braț stâng, strecurându-se într-o nesfârșită explorare erotică a zonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mireasă? O ședință de consiliere cromatică privind toaleta pentru călătoria de nuntă? Adevărul ar fi putut s-o șocheze chiar și pe Stevie. De fapt, o să aflu care dintre ei doi este tatăl. Clinica Windover avea una din acele fațade rococo maiestuoase, plină de balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul stil francez de grădinărie, agasantul rococo a rămas În urmă. —Iartă-mă, dar bănuiala ta e lipsită de orice logică și aduce a paranoia. De ce s-ar fi pregătit un spectacol cu necunoscuți pe rol de rude, special În cinstea ta?! Absurd! Ca să nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește cu grijă flacăra și un abajur cu franjuri de mătase pe care sunt pictate scene rococo cu sporturi de iarnă, Încununează lumina reglată din nou (cu vata din urechea lui Cazimir). Ce dezvăluie ea: un salon cald, luminos, elegant (stil „Imperiul rus“) Într-o casă Îngropată În zăpadă - ce va fi botezată În curând le chateau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rămas”. La jumătatea veacului trecut, tipul ideal al orășanului era burghezul, „un om ca oamenii”, care trebuia să fie, potrivit ,,regulilor obștești”, abonat ,,la un cabinet de lectură”, să bea șampanie, să fie îmbrăcat după ultima modă, să poarte baston rococo și pumnal cerchez, să scrie cu „condei de oțel”, să joace șah, să danseze polca și să aibă pe biroul său cel puțin o duzină de albumuri caricaturale și de cărți ilustrate”. Această mentalitate, este foarte semnificativă. Ea reflectă marile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la apariția unei mode a exotismului, a visării, a iraționalului. Romanul lui Rousseau, La Nouvelle Héloise, publicat în 1761, cu un imens succes, răspunde acestei evoluții a sensibilității publicului, la fel ca și tablourile lui Chardin sau Greuze. De altfel, rococoul se retrage din fața neoclasicismului: se revine, în arhitectură, la un stil sobru și sever (Saint-Sulpice, Panteonul), în timp ce în pictură opera lui Louis David ilustrează perfect această întoarcere la antic. În același timp, strălucirea Franței în Europa se micșorează, în fața influenței
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]