134 matches
-
Palatul de Iarnă, au fost ornamentate mult mai bogat și aurite. Încăperile mai mici și cele private ale palatului au fost modificate și decorate de Alexandr Briullov în diferite stiluri contemporane de la acea vreme, după capriciile ocupanților, de la gotic la rococo. Budoarul purpuriu al țarinei "(23)", apartamentele imperiale private, au fost reproduse fidel în stilul rococo, pe care Ecaterina a II-a și arhitecții au început să-l elimine din palat cu mai puțin de 50 de ani mai devreme. Camera
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
12 împărați și 18 împărătese. Aristocrații înmormântați aici au deținut cel puțin titlul de arhiduci sau arhiducese de Habsburg. Se pot vizita 103 sarcofage și 5 urne pentru depunerea inimilor, realizate într-o varietate de stiluri, de la puritan auster până la rococo exuberant. Doar sarcofagul împăratului Francisc Iosif I este din piatră, toate celelalte sunt din metal. Prima înhumare a avut loc în anul 1633, când au fost aduse aici sarcofagele împăratului Matthias și ale soției sale, împărăteasa Anna. În 1989 a
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
caracteristice perioadei de trecere către Renaștere. Cea mai mare parte a construcțiilor din Cetate au fost afectate de marele incendiu din 21 aprilie 1689, provocat de către armatele austriece aflate în retragere. După incendiu, ornamentele fațadelor sunt realizate potrivit barocului târziu, rococoului vienez și clasicismului. Cu toate acestea, multe dintre vechile elemente renascentiste au fost scoase din locurile lor inițiale și mutate, ori depozitate, în interiorul clădirii. Multe astfel de ornamente, cu inscripții, pot fi întâlnite la Muzeul Țării Bârsei, aflat în Bastionul
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]
-
demnitari din anturajul Wilhelminei și-au ridicat palate impozante în Bayreuth (Palais D'Adhemar, Palais Gontard, palatul de pe strada Richard Wagnerstr.2 etc). Stilul arhitectonic al clădirilor din epoca Wilhelminei a fost baroc (până la mijlocul secolului al XVIII-lea) și rococo (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea). Între 1791-1806 intra în componență Regatului Prusia, între 1806-1810 stă sub stăpânire franceză (Napoleon Bonaparte a vizitat orașul), iar între 1810-1918 a aparținut Regatului Bavaria (după 1918, până în prezent, landului Bavaria
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
demnitari din anturajul Wilhelminei și-au ridicat palate impozante în Bayreuth (Palais D'Adhemar, Palais Gontard, palatul de pe strada Richard Wagnerstr.2 etc). Stilul arhitectonic al clădirilor din epoca Wilhelminei a fost baroc (până la mijlocul secolului al XVIII-lea) și rococo (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea). Între 1791-1806 intra în componență Regatului Prusia, între 1806-1810 stă sub stăpânire franceză (Napoleon Bonaparte a vizitat orașul), iar între 1810-1918 a aparținut Regatului Bavaria (după 1918, până în prezent, landului Bavaria
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
italian din perioada Renașterii, aparținând "școlii din Parma". Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul "rococo" din secolul al XVIII-lea. Pictorul, cu numele adevărat Antonio Allegri, s-a născut la Correggio, de la care și-a luat numele de artist, o mică localitate situată pe râul Enzo, între Parma și Reggio Emilia. Tatăl lui, Pellegrino Allegri
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
simfonii și 12 concerte de violoncel. Operele lui Boccherini au fost catalogate de Yves Gérard muzicolog francez (născut în 1932) în catalogul Gerard publicat în Londra de aici numărul G pentru rezultatele sale. Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice, cuplata cu frecvente influențe de chitară tradițională din țară să de adopție, Spania. Neglijat după moartea sa, poreclit soția lui Haydn, datata din secolul 19, munca să adună mai
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
lucrare. Plasarea portretului în cadrul unui peisaj, a fost o altă modalitate a lui Friedrich Mieß de abordare a execuției unui portret. Această metodă a fost utilizată cu succes de artiștii secolului al XVIII-lea, metodă care-și are sorgintea în rococo-ul franțuzesc și în pictura engleză a epocii. În Transilvania, pentru prima oară a fost folosită de către Johann Martin Stock, ea fiind preluată și de către Franz Neuhauser. Folosind ideea panteistă răspândită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a naturii atotcuprinzătoare
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
și abstractul pus la dispoziția designului. În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și excesul ornamental prolix corespunzător. Designerii Art Nouveau au selecționat și modernizat câteva dintre cele mai abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip "flacără" sau "scoică", folosindu-le consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul "natural" la orice inspirat
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
arte vizuale care a început în anii 1760, a atins apogeul între anii 1780-1790 și a durat până în anii 1840-1850. Acest curent a răsărit în mare parte ca o reacție împotriva rămășițelor stilului Baroc și senzualului și frivolului stil decorativ Rococo, care a dominat arta europeana începând cu anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism a fost declanșat
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca "rococo"-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză. s-a născut la Paris pe 2 noiembrie 1699 într-o familie
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
micii principi germani căutau să-l imite, organizând serbări și recepții somptuoase, în care muzica avea un rol însemnat. Cei mai înstăriți își permiteau să țină chiar un teatru de operă. În muzica de cameră, arta claveciniștilor francezi, cu ornamentația rococo-ului, s-a răspândit și la curțile germane. Bach a asimilat acest stil și pe cel al violoniștilor italieni, dar a trecut aceste modalități de exprimare prin propriul său filtru creator. Din arta claveciniștilor francezi a surprins elemente viabile, și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și casa Salwator (1632). Exemplele cele mai interesante cu stil manierist sunt: Castelul Regal (1596-1619); Biserica Iezuită (1609-1626). Printre primele structuri cu stil baroc sunt: Biserica Sfântului Hyacinth (1603-1639) și columna lui Zygmunt (1644). Cele mai impresionante exemple de arhitectură rococo sunt: Palatul Czapski (1712-1721); Palatul celor Patru Vânturi (1730). Arhitectura neoclasică a Varșoviei poate fi descrisă prin simplitatea formelor geometrice și cu inspirație din perioada Romană. Unele dintre cele mai bune exemple de stil neoclasic sunt: Palatul de pe Apă (reconstruit
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie. Ca o concluzie a atitudinii secolului XVIII
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
reușite lucrări, expuse acum la Muzeul de Arte Frumoase din Valletta. În această perioadă, sculptorul local (1639-1667) a apărut ca unul dintre primii sculptori baroci ai Școlii Romane. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, infliențele napolitană și rococo au apărut în operele pictorilor italieni, (1632-1705) și (1657-1747), iar aceste evoluții pot fi văzute în activitatea contemporanilor lor maltezi, cum ar fi Giovanni Nicola Buhagiar (1698-1752) și Francesco Zahra (1710-1773). Mișcarea rococo a fost mult îmbunătățită prin mutarea în
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
opulența, curbele ornamentale infinit încolăcite folosite cu obstinație, respectiv accentuarea cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare cu indulgență superioară a întregului curent în prima treime a secolului al XIX-lea, când rococo-ul atinsese apogeul său. Oricum, relativ repede, termenul de rococo s-a impus în lumea criticii de artă a anilor 1850, nemaifiind privit peiorativ, ca ceva vetust, ci, așa cum o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare cu indulgență superioară a întregului curent în prima treime a secolului al XIX-lea, când rococo-ul atinsese apogeul său. Oricum, relativ repede, termenul de rococo s-a impus în lumea criticii de artă a anilor 1850, nemaifiind privit peiorativ, ca ceva vetust, ci, așa cum o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante curente artistice ale secolului XIX sunt: Acest curent artistic evoluează
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a lui El Greco. În secolul al XVII-lea, între cei mai mari pictori ai se numără Caravaggio, Annibale Carracci, Artemisia Gentileschi, Mattia Preti, Carlo Saraceni și Bartolomeo Manfredi. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, a fost inspirat în principal de rococoul francez, Franța fiind țara fondatoare a acestui stil particular, cu artiști ca Giovanni Battista Tiepolo și Canaletto. Sculptura neoclasică italiană, prin nudurile lui Antonio Canova, s-a concentrat pe aspectul idealist al mișcării. În secolul al XIX-lea, marii italieni
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Italia este Antonio Canova. În scurt timp, curentul ia amploare, răspândindu-se și în Anglia, Germania, Danemarca. Lucrări celebre: Tezeu și Minotaurul, Perseu și capul Meduzei, În Franța, neoclasicismul se constituie ca o reacție împotriva barocului teatral și a stilulului rococo prea bogat în culori. Mare maestru a fost Jean-Antoine Houdon cu ale sale portrete statuare. În America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni, sculptura se realiza la început din piatră, ca apoi să se utilizeze pământ ars și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța teoretică și structurală a stilului lui Borromini. Palatul Carignano (1679), proiectat de Guarini, este probabil cea mai încărcată aplicare a Barocului în designul unei case particulare. Stilul Rococo a fost anticipat de arhitectul Juvarra prin detaliile lipsite de greutate și perspectivele delicate. Deși creația sa nu se limitează la orașul Torino, cele mai uluitoare proiecte ale lui Juvarra au fost concepute pentru Victor Amadeus al II-lea al
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură. Domnia lui Louis al XIV-lea a fost martora unei reacții împotriva stilului oficial Louis XIV sub forma unei maniere mai delicate și mai intime cunoscută cu denumirea de Rococo. Cel care a pus bazele acestui stil a fost Nicolas Pineau, care a colaborat cu Hardouin-Mansart la interiorul din Château de Marly. Elaborat în continuare de Pierre Le Pautre și Juste-Aurele Meissonier, stilul a culminat cu interioarele din Petit Château
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Charlottenburg din Berlin, Palatul din Queluz (Portugalia). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii și Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichității greco-romane. De asemenea, se manifestă un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului și se ajunge la un stil sobru, sever, în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor. Mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul Odeon, Panteonul francez, Domul Invalizilor, biserica Église de la Madeleine sunt modele ale acestui stil. În cadrul neoclasicismului
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
începută în Renaștere. Schimbarea s-a perpetuat asupra arhitecturii în secolul XVIII. Biserica și monarhiile din Europa pierduseră puterea absolută pe care o exercitaseră în perioada barocă. Acest lucru i-a determinat pe arhitecți să renunțe la opulenta specifică stilului rococo și să revină la arhitectura greacă și romană, asociate ideilor laice și democratice. Bisericile și palatele și-au pierdut supremația în beneficiul altor instituții, cum ar fi muzeele, bibliotecile, teatrele, băncile, bursele de valori și universitățile. La mijlocul anilor 1700,oamenii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
căsătorii din interes. Thomas Gainsborough (1727-1788) și Joshua Reynolds (1723-1792), urmând linia trasată de van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
anul 2008, se preciza că nu mai era în funcțiune (dar din 2010 este in functiune). La acest templu a slujit ca rabin dr. Meyer Abraham Halevy în perioada 1926-1935. Ca stil arhitectonic, sinagoga este un amestec de baroc și rococo. Edificiul are o boltă semicilindrică, cu o structură de lemn cu rabiț pe șipci și trestie. Fațada principală de pe latura de vest este încadrată de pilaștri adosați. La etaj se află ferestre mari arcuite în plin cintru. În interior se
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]