6,157 matches
-
apar greșeli care întrec în deviere și mai ales în cantitate gafele celor mai neatenți copiști sau tipografi de altădată. Întâlnim tot mai des volume în care, dintr-o neglijență minoră - mai ales în păstrarea literelor cu semne diacritice specifice românei -, sînt deformate zeci de cuvinte. În cazul pe care îl discutăm este evident că, într-o fază editorială, o parte dintre literele { (majusculă) au fost înlocuite cu a, și o parte din ș (minusculă) cu ț; cititorul va fi deci
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
formulă de desemnare a sabiei, din cauza ieșirii din uz a obiectului însuși. Argoul nu păstrează arhaisme decît dacă le reconvertește semantic, aplicîndu-le altor realități ceea ce în acest caz nu pare să se fi întîmplat. Structura cuvîntului nu e neobișnuită: în româna populară există compuse din verb la prezent și obiect direct, chiar dacă, e drept, este vorba mai ales de epitete depreciative pentru persoane ( papă-lapte, zgîrie-brînză, tîrîie-brîu), aproape deloc de nume de instrumente (cîteva, tehnice, ar putea fi calcuri: bate-pupa, sparge-val etc.
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
În alt fel poate decît scriitorului polonez, și citatul, și propria precizare, i se potrivesc de minune volumului acestuia, apărut anul trecut la Editura EST, într-o excelentă traducere în limba română semnată de Ioana Pârvulescu. E inspirată redarea în română a titlului original al cărții lui Nadeau, Grâces leur soient rendues, prin Să fie binecuvîntați, traducere pentru care autorul și-a exprimat acordul. Ne aflăm de altfel în fața unei versiuni în limba română ce știe să păstreze savoarea și spiritul
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
materialul strîns în ultima vreme, datorită unor proiecte de cercetare de la Institutul de Lingvistică și Facultatea de Litere din București, între care au existat contacte și schimburi de informații, s-au publicat două eșantioane reprezentative: Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită ( CORV). Eșantioane, Oscar Print, 2002 și Liliana Ionescu Ruxăndoiu ( coordonator), Interacțiunea verbală în limba română actuală. Corpus ( selectiv), Schiță de tipologie, Editura Universității din București, 2002 ( colaboratori: Andra Șerbănescu, Andreea Ghiță, Laurenția Dascălu Jinga, Iuliana Madeleine Lazăr, Diana Stănciulescu-Ghido
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Ghiță, Laurenția Dascălu Jinga, Iuliana Madeleine Lazăr, Diana Stănciulescu-Ghido, Răzvan Săftoiu, Ioana Cristina Pîrvu, Marioara Ion, Mirela Gheorghiu). Ambele volume cuprind un material autentic, de vorbire spontană din ultimul deceniu ( înregistrările Laurenției Dascălu încep din 1993). Ambele au în vedere româna de uz mediu: paradoxal, cea mai neglijată varietate a limbii, tocmai pentru că este nemarcată. Dincolo de unele diferențe în modul de organizare ( tipologia conversațiilor), în sistemul de transcriere și în tipul de texte dominant ( CORV cuprinde mai multe conversații în familie
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare asupra românei vorbite. În ele se pot urmări fenomene generale ale oralității, ale conversației, verificabile în mai toate limbile ( repetiția, autocorectarea, construcții abandonate - "ea a zis că pleacă în..., pleacă... urma să plece pentru aproape o săptămînă"), dar și tendințe recunoscute ale
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
programe, s-a specializat parțial pentru punerea lor în formă "tipărită"; în orice caz, dicționarele franțuzești înregistrează verbul lister cu acest sens, îl consideră o creație franceză și îl recomandă implicit uzului. Nu-mi dau seama dacă utilizarea actuală din română se datorează mai curînd sursei franceze, celei engleze sau unei preferințe de dezvoltare internă; în orice caz, se constată o folosire deosebit de intensă a termenilor a lista, listare, listat, atît în texte de specialitate, cît și în jurnalism și în
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
el mă duce la alt film, american de data asta și nominalizat la Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original, dar premiat la Toronto și Sundance, Cîinele și pisica (titlul original e greu de tradus, de acord, dar cel din română mă duce cu gîndul la desene animate sau o comedie stas, cel puțin), în care La maman et la puttain figurează prin intermediul unui poster. Acțiunea se petrece în 1986: doi părinți scriitori cu doctorate în literatură (Jeff Daniels și Laura
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
celebrele sale versuri în dialect bănățean au fost pentru mulți o invitație la a-l bagateliza ca poet), I. Stoia-Udrea, Virgil Birou. Ce să mai vorbim despre cele ale unor autori care au publicat cu precădere în alte limbi decât româna: Andrei A. Lillin, Franyo Zoltan, Meliusz Jozsef, Robert Reiter/Franz Liebhardt, Rene Fulop Miller. Există, apoi, scriitori mari, canonici, pe care însă prea puțină lume îi receptează ca aparținând în vreun fel spațiului cultural bănățean (Camil Petrescu, Lucian Blaga, George
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Dicționarul Academiei (DLR) ca provenind din traco-dacă, deși DEX-ul a păstrat, reticent, mențiunea "etimologie necunoscută". Oricum, pînă și strugure a fost concurat de sinonime de origine latină: auă și poamă. Auă provine din latinescul uva "strugure", e atestat în româna veche, dar a ieșit din circulație, mai păstrîndu-se doar izolat, regional. Poamă, în schimb, e încă destul de răspîndit, cu sensul restrîns de "rod al viei", în limbajul popular, mai ales în Moldova, unde se vorbește de "cules de poamă", "boabe
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
noastre traduceri din Psalmi, în Codicele Voronețean, în tipăriturile lui Coresi. Dar și primele acte și documente le conțin, pentru că via și vinul, în ipostaze mai pămîntești, reprezentau bunuri de preț ale vieții cotidiene; astfel, într-un inventar redactat în română de la 1588 aflăm că Mănăstirea Galata avea 5 falce de vie, iar în pivnițe - 28 de buți de vin de la Cotnari. Interesante sunt și referirile la vie din primele noastre texte juridice: în Pravili se spune, de pildă, că "acela
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
ca să ne referim doar la câteva nume mari, iar transformarea fonetică geți/ goți este un fenomen istoric pe deplin explicabil în condițiile istorice în care s-a produs”. Portretul in aqua forte, pe care îngrijitorul ediției și prefațatorul versiunii în română i-l face istoricului italian aduce în prim-plan, ca într-un basorelief, săpat în piatra nemuririi, dimensiunea lui Carlo Troya de ,,savant de anvergură prin abordarea sa istorică amplă”, care face parte ,,din acea familie rară a erudiților aplicați
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
pixuri absolut senzaționale cu care la nevoie ai putea chiar omorî măcar tortura oricum apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu, prețios, de Metal: dintr-un glonț antitanc) Si vin să te caute Stau pe la poartă Vorbesc cu lumea. Ce te faci? Pe-aici praful Se-mpletește
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
revăzut foarte atent traducerea engleză, și lui Scott S., și finalmente lui Janet R.). Oricum, țineam mult ca această carte să apară și în limba engleză, care era limba lui Matthew. Eu n-am putut s-o scriu decît în română - în limba în care dialoghez cu mine însumi -, deși multe din citatele din jurnalele mele despre cursul epilepsiei lui, care l-a ucis în 2003, au fost scrise în engleză și a trebuit să le traduc pentru a le introduce
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
2 martie 1929 "Seară cu Eugen Ionescu ș...ț Malentendus familiers!" Dar sînt zeci de alte însemnări în care Eugen e un român ca oricare altul, un coleg sau prieten obișnuit. De altfel rapiditatea cu care colegii lui trec de la română la franceză arată că și ei se simt bine în rolul de francez, și ei pot să adopte ad hoc identitatea aceasta. Concluzia este așadar că tînărul Eugen Ionescu își asumase probabil un anume rol de "francez" printre români, ceea ce
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
care nu spune un garçon, cum se face îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce nu împiedică întreaga generație să se exprime mai bine în franceză decît în română (adică să poată exprima lucruri pe care româna nu le permitea), să scrie literatură în franceză (ca Russo care-și compara ludic numele cu al omonimului Rousseau) să-și țină aproape întreaga corespondență în franceză. Statistic vorbind, generația pașoptistă trăiește
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce nu împiedică întreaga generație să se exprime mai bine în franceză decît în română (adică să poată exprima lucruri pe care româna nu le permitea), să scrie literatură în franceză (ca Russo care-și compara ludic numele cu al omonimului Rousseau) să-și țină aproape întreaga corespondență în franceză. Statistic vorbind, generația pașoptistă trăiește în limba franceză, studiază la Paris, se exilează
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
clasa adjectivului, a prepoziției sau a conjuncției, multitudinea de valori diferite ale prepoziției pe, ambiguitatea conjuncției de. Clasele cele mai eterogene se dovedesc a fi articolul, numeralul, adjectivul, adverbul. E tratată și o problemă fundamentală pentru tipologia limbilor și caracterizarea românei: relația subiect-verb-obiect. Capitolul final este destinat exclusiv dificultăților de analiză sintactică (temă care a fost permanent prezentă pe parcurs), cu cîteva cazuri speciale: structura nu numai că... dar și, semiadverbele, elipsele etc. E absolut necesar ca punctele de vedere argumentate
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
discutate în trecut - tranzitivitatea, pasivul, raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin construcții gramaticale ilustrînd fenomene fundamentale: analitismul (în locu’ la șefă, din cauza la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de caz pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat la un moment dat „viu, dar neproductiv”. Sufixul vechi, de origine latină, a fost întărit și prin împrumuturi din greacă, din limbile slave, ulterior din cele romanice moderne. S-a constatat că în româna veche sufixul era chiar mai bine reprezentat decît astăzi, fiind prezent și în cuvinte care apoi au ieșit din uz (înțelepție, păgânie etc.). Restrîngerea relativă a fost produsă de concurența abstractelor verbale în -re și a altor sufixe cu sens
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
la botu’ calului”. Din păcate, cu anghinarea ni s-a cam terminat și fondul lingvistic comun, asta dacă e să nu mai pun la socoteală fluturele descoperit ca prin minune la ultima masă, în mijlocul unei conversații anglo-franco-esperantistă despre utilizările în română și bulgară ale balcanicului paparudă. Dacă, într-adevăr, albaneza - numită la ea acasă shqiperise - iliră sau nu, nu seamănă, ca sonoritate, cu nici o limbă pe care s-o fi auzit vreodată (și probabil n-aș recunoaște-o altundeva decît în
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
l-ar face pe fumătorul român (nu foarte rafinat, deși împătimit) să i se strîngă inima; și tocmai pachetele cu margini aurii de Rothmans, Dunhill și Karelia de la plecare mi-au dat ultima ocazie de a constata moștenirea iliră a românei: Duhani dëmton rëndë shëndetin (Fumatul poate ucide) scria pe ele. Să duhăniți sănătoși!
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
p. 83); „faci trebur’le p-acia ce trebuie, nu știu ce, și mergem” (București, 1956, vol. III, p. 51); Uite-am uita’ gițelu să-l închiz dă la vacă, nu știu ce, și suge pînă ne-om duce noi” (ib.). În recentele corpusuri de română vorbită se observă și mai bine rolul acestui nu știu ce : în secvențe care par adesea absurde, dezlînate, agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită, 2002, p. 104); „că freonu ăsta tot iese, iese, iese, din instalațiile frigorifice, din spray-uri, nu știu ce, îndepărtează stratul de ozon și pătrunde” (CORV 76-77); „o parte să fie de pragmatică a textului, dialogului, nu știu ce...” (Interacțiunea = Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Interacțiunea
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]