363 matches
-
privată 41, a avut tendința de se amesteca în chestiunile interne din • Teodor Mihali este amintit în relatarea pe care L. Varjassy (Révolution, Bolchevisme, Réaction. Histoire de l’occupation française en Hongrie, 1918-1919, Paris, 1934, p. 99-104) o face discuțiilor româno-maghiare de la Budapesta, din august 1919. De asemenea, A. Schmidt-Rösler (op. cit., p. 105) este de părere că Mihali a fost trimis de către Consiliul Dirigent la Budapesta, după retragerea armatei române, pentru a relua discuțiile despre o uniune româno-maghiară, însă misiunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o face discuțiilor româno-maghiare de la Budapesta, din august 1919. De asemenea, A. Schmidt-Rösler (op. cit., p. 105) este de părere că Mihali a fost trimis de către Consiliul Dirigent la Budapesta, după retragerea armatei române, pentru a relua discuțiile despre o uniune româno-maghiară, însă misiunea sa a eșuat. Până la confirmarea de către o sursă credibilă, această presupusă acțiune a lui Teodor Mihali de la sfârșitul lui noiembrie 1919 ni se pare de domeniul fantasticului. • Alexandru Vaida-Voevod (op. cit., vol. II, p. 230-231) relatează în memoriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideilor sale sau, poate, celor ale lui Iuliu Maniu 42. La 11 și 12 august 1919, Erdelyi, folosind trei ofițeri maghiari drept intermediari, i-a adresat un „ultimatum“ arhiducelui Joseph, solicitându-i acestuia recunoașterea unirii Banatului cu România, modificarea graniței româno-maghiare în regiunea Békéscsaba și realizarea unei uniuni româno-maghiare cu caracter antislav. Aceiași termeni au fost utilizați de Erdelyi și într-o discuție, tot de la 11 august, purtată cu premierul maghiar Friedrich 43. Dacă maghiarii ar fi refuzat oferta românească, armata
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Maniu 42. La 11 și 12 august 1919, Erdelyi, folosind trei ofițeri maghiari drept intermediari, i-a adresat un „ultimatum“ arhiducelui Joseph, solicitându-i acestuia recunoașterea unirii Banatului cu România, modificarea graniței româno-maghiare în regiunea Békéscsaba și realizarea unei uniuni româno-maghiare cu caracter antislav. Aceiași termeni au fost utilizați de Erdelyi și într-o discuție, tot de la 11 august, purtată cu premierul maghiar Friedrich 43. Dacă maghiarii ar fi refuzat oferta românească, armata română urma să părăsească imediat Ungaria, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 169-170. A. Schmidt-Rösler, op. cit., p. 99. • A.N.I.C., Fond Vaida Voevod, dos. nr. 88, f. 1. posibilul să nu reușească tranșarea, ci deocamdată să se amâne“. Textul telegramei lui Erdelyi lasă impresia că țelul acțiunii nu era realizarea „uniunii româno-maghiare“, ci înlocuirea tandemului Joseph-Friedrich cu un alt grup politic, eventual format din maghiarii ardeleni (Bethlen, Teleki, Bánffy), oricum mai favorabili proiectelor ce aveau legătură cu Transilvania 48. Oricum, se pare că Erdelyi nu se bucura de prea mult credit în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
făceau excese în privința rechizițiilor tocmai pentru a-i face pe maghiari să accepte o „uniune personală“51. Și generalul britanic Walter H. Greenly, aflat în trecere la Budapesta în perioada 7-14 august, consemna în raportul său că ideea unei uniuni româno-maghiare „fusese discutată de unguri cu d-l Erdelgi (sic!)“52. Din perspectiva guvernului maghiar, se pare că existau anumiți membri ai cabinetului care susțineau o uniune personală între România și Ungaria, sub sceptrul regelui Ferdinand. Era vorba despre ministrul apărării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îi telegrafiază șefului său, lordul Nathaniel Curzon, la 19 august 1919, relatându-i despre întrevederea pe care o avusese cu Ion I. C. Brătianu. Deși Take Ionescu îl avertizase pe Rattigan asupra faptului că cercurile guvernamentale românești agreează ideea unei uniuni româno-maghiare, avertisment ce ar trebui pus pe seama cunoscutei animozități dintre Brătianu și Ionescu, premierul român i-a comunicat britanicului că era vorba doar de o „aberație“ (moonshine): „nici un om serios nu o poate lua în considerație nici o secundă“57. Poziția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Erdelyi 62. Din partea Înaltului Comisar român la Budapesta nu au obținut decât o atitudine politicoasă, dar rezervată, însă Erdelyi era mult mai entuziast în privința apropierii politice româno-maghiare63. Reticențele lui Constantin Diamandy, în contrast cu propensiunile lui Ioan Erdelyi, față de proiectele de uniune româno-maghiară, au fost remarcate până și de către generalul american Bandholtz, altfel atât de puțin atent la nuanțe 64. Se pare că această stare de lucruri s-a prelungit și în cursul lunii septembrie 1919, Diamandy și Erdelyi acționând în direcții diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
României 70. Faptul că s-a lăudat la o petrecere că va fi regele unei țări inamice sună mai degrabă ca niște vorbe spuse pentru a stârni reacțiile părinților săi, decât ca indicii că acționa pentru realizarea unei uniuni dinastice româno-maghiare. Indiferent dacă Erdelyi a beneficiat sau nu de aportul prințului Carol, transilvăneanul și-a continuat imperturbabil „pertractările“ în vederea schimbării de guvern de la Budapesta. Prin capitala Ungariei se răspândise zvonul că Erdelyi a instituit un „contraguvern“. Friedrich i-a alertat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rezultatul discuțiilor lui Nicolae Petrescu Comnen cu diverși politicieni maghiari a fost acela că s-a convenit o întâlnire, în zona Aradului, între liderii unguri și Iuliu Maniu, întâlnire care ar fi trebuit să clarifice multiplele aspecte ale unei colaborări româno-maghiare. Însă Maniu, comunicând telegrafic cu Comnen, a avut tendința să tergiverseze lucrurile, refuzând să vină la Arad și indicând ca posibil loc de întâlnire Sibiul, unde-și avea sediul Consiliul Dirigent. Practic, în cele din urmă, reuniunea convenită nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Erdelyi, cumnatul său, era mai înclinat să susțină „pe socialiști și pe elementele burgheze democratice“ din Ungaria, decât pe aristocrații maghiari. În sfârșit, Iuliu Maniu se pronunța ferm, cel puțin în acel moment, împotriva planului de realizare a unei uniuni româno-maghiare: „O asemenea uniune este pentru noi absolut inacceptabilă. Ea ar însemna dictatura ungurilor asupra noastră. Dacă ungurii ajunseseră să îngenuncheze Austria și să-i impună voința lor, ne putem închipui ce s-ar întâmpla la noi, care • Opinia lui Teleki
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să ne formăm cadre administrative, militare, intelectuale... Apoi se va putea vorbi. Ideea în ea [sine] nu e rea, dar va trebui să mai curgă apă pe Dâmbovița până să poată fi realizată“82. Deși nu considera realizabilă o federație româno-maghiară, Brătianu nu excludea însă discuții cu liderii maghiari: „Din moment ce aceștia au ceva să ne spună, orice ar fi acel ceva, de ce am refuza să-i ascultăm?“ Interesant de remarcat este faptul că, primit fiind în audiență la regele Ferdinand, Comnen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
refuz brutal ar putea jigni pe cei de la Budapesta, care ar interpreta purtarea noastră ca o dovadă de dispreț al onoarei ce mi se făcea prin propunerea lor“83. Faptul că regele Ferdinand nu excludea complet ideea unei uniuni dinastice româno-maghiare poate fi confirmată și de alte surse. Spre exemplu, Mihail Sturdza consemnează în amintirile sale că, după o vizită la Budapesta, când s-a prezentat Regelui Ferdinand și reginei Maria pentru a le comunica opiniile unor lideri maghiari în privința unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ungaria și-au încetat circulația pentru o perioadă 85, pentru a reveni însă în prim-plan - deși niciodată cu aceeași vigoare ca în toamna anului 1919 - în mai multe rânduri de-a lungul următoarelor două decenii. Ultimul episod din „idila“ româno-maghiară din toamna anului 1919, pe care unii istorici îl consideră legat de planurile de uniune dintre România și Ungaria, se presupune că s-a desfășurat la 25 octombrie. Premierul maghiar Friedrich a pretins că trupele românești din Budapesta se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
considera că acest lucru s-a datorat intervenției generalului britanic Gorton și a celui american Bandholtz 90. * Potrivit documentației de care dispunem, credem că se pot identifica câteva componente ale tabloului complex reprezentat de manifestările ideii referitoare la o uniune româno-maghiară în intervalul august-noiembrie 1919, adică în perioada ocupației românești a Budapestei. În primul rând, trebuie subliniat faptul că sursa gândurilor privitoare la o posibilă federație ungaroromână trebuie căutată, indubitabil, în spațiul politic maghiar. Originea acestor planuri nu putea fi românească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să le confirme acestora cele mai negre dintre temerile lor. nu - simpatizau instinctiv cu o structură de stat multietnică și multiculturală. Din această categorie de persoane, a ieșit în evidență Vilmos Vázsonyi, poate cel mai explicit susținător al ideii uniunii româno-maghiare. Ce aveau de sperat Bánffy, Teleki, Vázsonyi, Csáky, Bethlen, Varjassy și alții de pe urma unei federații româno-maghiare? În primul rând, aveau în vedere problema Transilvaniei, poate cea mai importantă dintre provinciile de care statul maghiar se „despărțise“. O uniune între România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de stat multietnică și multiculturală. Din această categorie de persoane, a ieșit în evidență Vilmos Vázsonyi, poate cel mai explicit susținător al ideii uniunii româno-maghiare. Ce aveau de sperat Bánffy, Teleki, Vázsonyi, Csáky, Bethlen, Varjassy și alții de pe urma unei federații româno-maghiare? În primul rând, aveau în vedere problema Transilvaniei, poate cea mai importantă dintre provinciile de care statul maghiar se „despărțise“. O uniune între România și Ungaria ar fi atenuat sensibil șocul pierderii Ardealului. Mai mult decât atât, liderii maghiari își
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
măcar a unei părți din teritoriile pierdute. Nu în ultimul rând, liderii maghiari își găseau și unele puncte de convergență cu oamenii de stat români: anticomunismul, teama datorată pericolului slav și anxietățile de natură economică (o economie și o piață româno-maghiare păreau mai competitive în peisajul deloc încurajator al Europei interbelice). Însă atunci, în toamna anului 1919, existau, din perspectivă maghiară, și destule obstacole în calea unei apropieri între România și Ungaria: impopularitatea unei colaborări cu ocupantul, nivelul rechizițiilor făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chestiunea religioasă (știut fiind faptul că fiii lui Ferdinand erau ortodocși), precum și, în mod deosebit, previzibila reacție negativă a marilor puteri Aliate. Acestea au fost, de altfel, și motivele pentru care acei lideri maghiari favorabili în principiu ideii unei federații româno-maghiare n-au îndrăznit să-și susțină deschis proiectul, ci doar au tatonat partea română, pentru a identifica un posibil viitor pentru ideea respectivă. În sfârșit, probabil că elementul decisiv ce a înghețat pentru o perioadă intențiile maghiare de apropiere de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Conferința de pace s-a repus în discuție tratatul cu Ungaria, au părut, pentru o clipă, că vor confirma speranțele maghiare. • Vezi Desăvârșirea unității național-statale..., vol. IV, p. 118-119. Din perspectivă românească, în toamna anului 1919, poziția față de o uniune româno-maghiară a fost una mult mai puțin ambiguă. Nici unul dintre factorii esențiali de decizie și de influență în politica externă a țării - Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Arthur Văitoianu, Constantin Diamandy și alții - nu a agreat planul de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de dificilă era coabitarea cu ungurii, pentru a se lăsa antrenați în aventuri cu final imprevizibil. Practic, cu mențiunea simpatiei „platonice“ pe care familia regală din România se pare că a manifestat-o față de planul unei uniuni „dinastice“ sau „personale“ româno-maghiare, documentația existentă astăzi indică faptul că singura persoană din partea românească care a susținut deschis ideea unei uniuni între România și Ungaria a fost Ioan Erdelyi. Probabil că acesta și-a suprainterpretat misiunea ce o primise din partea Consiliului Dirigent și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșit a unei asemenea sarcini extraordinare, astfel încât demersurile sale s-au dovedit în cele din urmă infructuoase. * În ciuda faptului că în noiembrie 1919 românii au trebuit să părăsească Budapesta, ceea ce a dus la descurajarea acelora care susțineau proiectul de uniune româno-maghiară, zvonurile despre activitatea unora dintre promotorii unei federații româno-maghiare au continuat să prolifereze. Spre exemplu, la începutul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad își manifesta îngrijorarea cu privire la acțiunile unor persoane din Budapesta în vederea realizării unei „uniuni personale a Ungariei și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-au dovedit în cele din urmă infructuoase. * În ciuda faptului că în noiembrie 1919 românii au trebuit să părăsească Budapesta, ceea ce a dus la descurajarea acelora care susțineau proiectul de uniune româno-maghiară, zvonurile despre activitatea unora dintre promotorii unei federații româno-maghiare au continuat să prolifereze. Spre exemplu, la începutul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad își manifesta îngrijorarea cu privire la acțiunile unor persoane din Budapesta în vederea realizării unei „uniuni personale a Ungariei și României, sub sceptrul Majestății Sale, Regele Ferdinand“93. 93
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, Politica internă, 1920-1923, vol. 43, f. 202, 205. În octombrie 1922, Traian Stârcea îi trimitea un lung raport ministrului de externe I. G. Duca, în care relata, printre altele, și despre un plan de uniune româno-maghiară ce ar fi fost discutat prin cercurile politice ungare: „în ceea ce privește uniunea personală, cele două regate ar stipula o alianță, Transilvania căpătând autonomia [...], iar Majestatea Sa Regele Ferdinand ar avea și Coroana ungară. Suveranul nostru, precum și un mare număr de politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
până ce nu va vedea ce direcție vor lua evenimentele europene“. Concluzia ministrului României la Budapesta în privința acestor planuri era una sceptică, deoarece el remarca faptul că existau oponenți redutabili în Ungaria (în special cei fideli dinastiei de Habsburg), iar adversitatea româno-maghiară era mult prea pronunțată pentru ca opiniile publice din cele două țări să accepte o asemenea idee revoluționară. În plus, scria Stârcea, „observ că, de atunci, s-a petrecut însuși actul Încoronării, la care au luat parte toți reprezentanții străini, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]