3,927 matches
-
Stanca, Negoițescu, Doinaș, Eta Boeriu, Cornel Regman, Gary Sârbu, Dominic Stanca și ceilalți. I-am descoperit și m-au "descoperit" la seminarul de filosofia culturii al lui Lucian Blaga, în toamna lui 1943, când am prezentat o lucrare despre "Stilul romanic". Mai tânăr, ca un ultim venit, abia intrat la facultate, pe când ceilalți o absolviseră sau se pregăteau să o absolve, prețuirea lor, mai mult chiar decât aceea a profesorului, m-a făcut fericit. Desigur, prezența catalizatoare, bună conducătoare de căldură
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
mulți alții (inclusiv semnatarul acestor rânduri). Ulterior, Al. Rosetti s-a corectat propunând etimologia sintunt. în ce mă privește, am mers și mai departe, considerând că etimonul cel mai plauzibil este suntunt (al XXI-lea Congres de Lingvistică și Filologie Romanica, Palermo, 1995). Nu doresc să intru în detalii de specialitate, dar fac observația că sînt latinesc nu putea da în nici un caz sînt în limba română: a) în latină vulgara târzie, consoanele finale cad pe aproape întreg teritoriul României (oricum
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
poate ! Se poate practică accesibilitatea și se poate gândi că e decizia fiecărui om dacă se îndoapă în junk-food până da coltu’ sau alege să fie responsabil și eventual să cumpere vreun meniu așa de...gust. Revenind la noi în Romanica noastră, prețurile erau deja scumpe dinaintea modificării lor, iar acum prețul a devenit din nou mare odată cu creșterea TVA. Așa că produsele astea de “gunoi” devin acum niște chestii...de lux pentru care poate unii strâng o saptămână întreaga ca să iasă
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
inferioară a fluviului locuiau o populație numită Rymnoi și Erymmoi de Ptolemeu (lib. VI. 14), Rhymnici de Pliniu (lib. VI. 14. 10) sau Rumi scythae pe Tabula Peutingeriană (Seg. XII. 1. 2). În zonă se păstrează o populație de origine romanică până târziu, în Evul Mediu (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 237). Alt grup de rami exista tot în timpuri preistorice în jurul lacului Meotic, Marea Azov de azi (Pliniu, Hist. Nat., VI. 7. 2). Astfel stă mărturie relatarea călugărului Wilhelm
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
acestea", DEX) excluzînd o asemenea construcție. E foarte probabil ca această formulă să fi rezultat din traducerea mecanică a sintagmei family members, asimilată construcțiilor de calificare românești cu prepoziția de; probabil că fenomenul s-a petrecut și în alte limbi romanice, în care texte juridic-administrative conțin (dar nu foarte frecvent) sintagme similare: fr. membres de famille, it. membri di famiglia (fericit concurat de termenul famigliari). Construcția se regăsește și în texte din Republica Moldova (,asigurarea condițiilor de trai pentru colaboratorul vamal și
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
vorba, ca de atîtea alte ori, de cuvinte prezente în multe limbi europene, pentru că provin din latina cultă: în cazul de față, din latinescul editor, de la verbul edere "a da la lumină; a produce". Prezent ca termen cult în limbile romanice, cuvîntul a fost preluat și de engleză, în care s-au dezvoltat, mai ales în perioada contemporană, sensuri suplimentare, retransmise prin calc limbilor romanice. În italiană, toleranța față de împrumuturi a dus la apariția unui cuvînt nou: alături de vechiul editore (cu
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
editor, de la verbul edere "a da la lumină; a produce". Prezent ca termen cult în limbile romanice, cuvîntul a fost preluat și de engleză, în care s-au dezvoltat, mai ales în perioada contemporană, sensuri suplimentare, retransmise prin calc limbilor romanice. În italiană, toleranța față de împrumuturi a dus la apariția unui cuvînt nou: alături de vechiul editore (cu sensurile "care publică opere" și "care îngrijește ediții") a apărut editor, cu sensuri mai apropiate (,care se ocupă de editarea operei altcuiva") sau mai
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
al preferințelor individuale. Poate că e la mijloc și o scădere a sensibilității "latino-romanice": în trecut, împotriva unor grafii cu z s-au pronunțat oameni de cultură pentru care franceza era un reper permanent și care simțeau îndepărtările față de etimonul romanic ca pe o greșeală gravă. Mioara Avram, în Ortografie pentru toți (1990), consacră acestei oscilații un capitol ("s sau z?") în care explică datele problemei: aceasta "se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
punctuațiune". Între o punctuație care să urmeze ritmul și pauzele vorbirii și una care să marcheze raporturile sintactice, autorul crede că românii ar trebui să construiască sistemul "mai potrivit cu temperamentul vorbirii noastre" (221). Conștiința oscilației între două modele de punctuație (romanic și germanic) se manifestă pînă mai tîrziu. Într-un îndreptar din 1933 - Gh. I. Chelaru (profesor) și Crizante Popescu (institutor), Semne de punctuațiune și semne ortografice în scrierea românească. Studiu comparativ și aprofundat pentru școlari, studenți și intelectuali, București, Cartea
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
de alta, literatura germană"; se constată că s-a ajuns la situația în care "în scrierea românească, întrebuințarea virgulei variază aproape de la un scriitor la altul"; totuși, "cei mai mulți urmează în linii generale punctuațiunea franceză, care este și a celorlalte popoare romanice"; autorii înșiși recomandă acest model, deși e mai complicat: "întrebuințarea virgulei însă, după sistemul francez, pretinde de la scriitor finețe, spre a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire pe care n-o pot face decît cei cu o
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
virgulei însă, după sistemul francez, pretinde de la scriitor finețe, spre a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire pe care n-o pot face decît cei cu o cultură mai întinsă" (p. 22). În momentul de față, modelul romanic al punctuației interferează din nou cu cel germanic, regulile formulate în gramaticile și manualele din ultimele decenii fiind încălcate de practici oscilante și aproximative.
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
de atunci dezvoltările urbane au adus regiunea la un nivel de civilizație fără precedent. Sub omeyazii din Spania - și ulterior sub almoravizi (1086-1147) și almohazi (1150-1250) - islamul a determinat o cultură înfloritoare, unind caracteristici arabe cu cele mai puternice trăsături romanice. Între poeții hispanoarabi, mai cunoscuți au rămas: Ibn Zaydun, m.1070 , celebru prin amorul pentru prințesa-poetă Wallada, califul al-Mu’tamid 1091, Ibn Hafaga, m. 1139 și, nu în ultimul rând, misticul sufi Ibn Arabi, m. 1240, care pe lângă amplele sale
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
și Cercetării, organizează, în data de 24 aprilie a.c., începând cu ora 10, cea de-a XIV-a ediție a concursului Premiul Latinității. Competiția este deschisă tinerilor cu vârste de până la 26 de ani, cunoscători a trei din principalele limbi romanice (franceză, italiană, spaniolă, portugheză) sau a două din aceste principale limbi romanice și a limbii latine. Câștigătorii vor fi răsplătiți cu premii în bani și cărți alese. Cei care doresc să participe la concurs se pot înscrie până cel târziu
Agenda2004-16-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282323_a_283652]
-
10, cea de-a XIV-a ediție a concursului Premiul Latinității. Competiția este deschisă tinerilor cu vârste de până la 26 de ani, cunoscători a trei din principalele limbi romanice (franceză, italiană, spaniolă, portugheză) sau a două din aceste principale limbi romanice și a limbii latine. Câștigătorii vor fi răsplătiți cu premii în bani și cărți alese. Cei care doresc să participe la concurs se pot înscrie până cel târziu în data de 20 aprilie a.c., prin scrisoare, fax, telefon, poștă electronică
Agenda2004-16-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282323_a_283652]
-
Filologie Română „A. Philippide“ din Iași; a fost director al acestuia, apoi al Institutului de Lingvistică din București. A condus numeroase reviste ale Academiei Române. Opera sa reunește peste 500 de lucrări, studii, articole, comunicări, în domeniul limbii române, al lingvisticii romanice și al lingvisticii generale. Marți, 30 septembrie SEISM CATASTROFAL În 1993, în jurul orei 4, un seism castrofal, cu magnitudinea de 6,4 grade pe scara Richter, a lovit statul Maharashtra din vestul Indiei. Acesta a fost cel mai grav cutremur
Agenda2003-39-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281511_a_282840]
-
varianta vulgară, atestată abia la Petronius, a termenului clasic strix, -igis, care însemna „pasăre de noapte care trece să înspăimânte copiii [în timpul nopții]“ sau „vrăjitoare“. Acest etimon a dovedit o vigoare deosebită, fiind unul din cuvintele moștenite în toate limbile romanice. Otilia Hedeșan O întâmplare... Otilia Hedeșan s-a născut la Pecica, județul Arad, pe 20 iulie 1962. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din Timișoara. Și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Fenomenul povestitului, astăzi”. Este conferențiar la
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
puternice rezonanțe istorice și cultural-artistice. Deși data construcției bisericii n-a fost pe deplin lămurită (sfârșitul secolului al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea), cercetătorii sunt cu toții de acord că Sântă Mărie Orlea prezintă o îmbinare a elementelor arhitecturii romanice cu cele specifice formelor gotice timpurii (burgunde). Aceste elemente se vor regăsi ulterior și în ctitoriile de la Strei, Criscior, Râbița Lesnic etc. Biserica din Sântă Mărie Orlea conservă în interior cel mai valoros ansamblu de picturi murale din câte ne-
Agenda2004-11-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282191_a_283520]
-
1552 și 1716, fostul palat este reconstruit și modificat în 1855-1856. Restaurată în 1902-1903, construcției i se atribuie din nou rolul de cazarmă, până la finele celui de-al doilea război mondial. Deși, în urma transformărilor succesive, include diverse elemente de arhitectură (romanică, gotică etc.), într-o aripă se mai păstrează bolțile originale, cu muchiile de factură preromanică. Este ceea ce, începând cu anul 1948, numim Muzeul Banatului.
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
1552 și 1716, fostul palat este reconstruit și modificat în 1855-1856. Restaurată în 1902-1903, construcției i se atribuie din nou rolul de cazarmă, până la finele celui de-al doilea război mondial. Deși, în urma transformărilor succesive, include diverse elemente de arhitectură (romanică, gotică etc.), într-o aripă se mai păstrează bolțile originale, cu muchiile de factură preromanică. Este ceea ce, începând cu anul 1948, numim Muzeul Banatului. Mărturia cronicii Însemnătatea Timișoarei de-a lungul veacurilor nu poate fi pusă la îndoială. O prezentare
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
barocă și de secol XIX. Istoria catedralei începe în îndepărtatul secol al XII-lea, când, în timpul domniei lui Ottokar II de Boemia, pe un sit ales în mod curios în afara zidurilor orașului, a început construcția unei masive biserici în stil romanic. Din vechea construcție nu au mai supraviețuit decât fundațiile estice cu o parte a turnului (Heidenturme) și Poarta Mare (Riesentor), pentru ca, în 1359, ducele Rudolf IV de Habsburg să pună piatra de temelie a impozantei catedrale gotice. Construcția edificiului s-
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Ion Bulei - Lumea românească la 1900, vol. I (Ed. Fundației PRO, 150 000 lei); Mircea Eliade - Sacrul și profanul (Ed. Humanitas, 150 000 lei); Shashi Tharoor - Nehru. Inventarea Indiei (Ed. Paideia, 120 000 lei); Anca Tanașoca, Nicolae Șerban Tanașoca - Unitate romanică și diversitate balcanică (Ed. Fundației PRO, 150 000 lei); Dina Hrenciuc - Despărțire ratată (Ed. Albatros, 87 500 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Cain și Abel „La răsărit de Eden“ este una
Agenda2005-06-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283372_a_284701]
-
Iorgu Iordan, există un studiu de sinteză foarte detaliat și documentat, publicat în 1960 de Ion Dănăilă, în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. ÎI: "Sufixul -mente în limba română", p. 185-198. Marca a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
publicat în 1960 de Ion Dănăilă, în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. ÎI: "Sufixul -mente în limba română", p. 185-198. Marca a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul lexical, iar italiană - structura fonetica. În articolul citat, Ion Dănăilă includea
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Rodica Zafiu A apărut, recent, un nou volum al profesorului Alexandru Niculescu: Individualitatea limbii române între limbile romanice. 3. Noi contribuții, Cluj, Clusium, 1999 (titlul sugerează continuitatea de idei și preocupări cu cele două volume publicate de autor în 1965 și în 1978). Cartea reunește articole apărute, în special în ultimii ani, în periodice științifice sau în volume
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]