158 matches
-
acorduri de colaborare și chiar de reciprocitate, declarată sau mai curând tacită. Iar în aceste combinații critica literară n-avea, de fapt, mai nici un cuvânt de spus. Ea nu spunea ceva decât unui număr restrâns de universitari, de specialiști, de romaniști, în primul rând. Intervine și comoditatea și rapiditatea execuției. Lucrările de critică, teorie și istorie literară sunt voluminoase. pe când o plachetă de 40-50 de pagini, îndeosebi în versuri, nu implică în mod curent același efort. Faptul mi se pare evident
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
of Language, Interscience Publishers John Wiley & Sons, New York, 1968; A Grammar of English on Mathematical Principles, John Wiley & Sons, New York, 1982; A Theory of Language and Information. A mathematical approach, Clarendon Press, Oxford - New York, 1991. Franz Josef HAUSMANN (n. 1943), romanist german, profesor la Universitatea din Nürenberg, specialist în lexicologie. Unele dintre studiile sale vizează problema colocațiilor în discurs. Lucrări de referință: Quelques grands dictionnaires des langues romanes, în Kremer, Dieter (ed.), Actes du XVIIIe Congrès International de Linguistique et de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Principala sa contribuție la dezvoltarea umanismului european a fost Utopia, apărută în 1515, al cărei titlu (un nume propriu inventat de Morus) va face carieră și ca nume comun (utopii, "categorii de discursuri despre lumi (im)posibile"). Charles MULLER (1909-2015), romanist francez, exponent al structuralismului, inițiatorul metodei statisticii lexicale (lingvisticii cantitative), cu aplicații la discursul teatral, cu precădere. Lucrări de referință: Essai de statistique lexicale. L'illusion comique de P. Corneille, Klincksieck, Paris, 1964; Initiation à la statistique linguistique, Larousse, Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
UTB, Stuttgart, 2000; Rhetoric and Renaissance Culture, Walter De Gruyter Inc., Berlin, 2004; Literary Rhetoric (International Studies in the History of Rhetoric), Brill, Leiden, 2010. Bernard POTTIER (n.1924), semantician francez, profesor universitar, cercetător al limbilor amerindiene (maya, quechua, guarani), romanist și hispanist. Lucrări de referință: Systématique des éléments de relation. Etude d'une morphosyntaxe structurale romane, Klincksiek, 1962; Présentation de la linguistique. Fondements d'une théorie, Klincksiek, Paris, 1967; Grammaire de l'espagnol, Presses Universitaires de France, col. "Que sais-je", Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al volumului Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria învățământului românesc. 125 de ani (1855 1980). 140 Este îmbucurătoare știrea ce mi-o dați despre vizita lui Gustav Weigand la Broșteni. E dovada cea mai sigură că marele romanist de la Universitatea din Leipzig cunoștea activitatea folcloristului român. Aflu, ca o plăcută surpriză, că aveți și două lucrări de Aurel Băeșu. Cu îngăduința Dv., când voi trece prin București, voi încerca să le reproduc, pentru a completa catalogul operelor sale
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
râde? Și de ce nu s-ar supăra aceiași italieni, spanioli, francezi etc. când litera î maschează, la început de cuvânt un a originar: înger (angelus - angelo, ange). Specialiști de renume, însă, nu sunt deranjați de forme precum pâine, câine; cunoscutul romanist Éd. Bourciez, de exemplu, după ce fixează identitatea vocalei î și semnalează modul în care aceasta se scrie: „Le vocalisme roumaine se distingue actuellement de celui des autres langues romanes littéraires par la présence d’un î (souvent écrit î) qu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a asigura acest caracter: și a și i sunt litere latine; și î și î sunt litere românești pe temeiul alfabetului latin. Așa cum era firesc, Academia Română s-a adresat în anii 1991-1992 deopotrivă lingviștilor români și unor renumiți lingviști străini - romaniști, româniști etc., în legătură cu Proiectul de reformă ortografică. Dar, cum răspunsurile nu au fost cele dorite, au fost tratate cu aceeași aroganță opiniile, și ale unora, și ale celorlalți. „Academia Română - scrie savantul suedez AlfLombard în articolul Despre folosirea literelor î și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
publicat în Limba română, nr. 10/1992 - a dorit să cunoască și părerea unui observator din străinătate. Mi-a făcut onoarea să mă roage să mă pronunț asupra chestiunii respective.” (p. 531). După o cercetare extrem de serioasă, concisă, obiectivă, neutră, romanistul Alf Lombard conchidea înțelept: „Pare că nu ne putem apropia de scop mult mai mult decât au putut reformatorii din 1953 și 1965. Primii au generalizat folosirea literei î; cei din 1965 au introdus cu tact o rezervă de caracter
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelege să rămână în afara jocului, nu-mi pot însă reprima un comentariu melancolic: știam că România nu e o țară a consensurilor; știam că există opozanți pentru care alianța cu grupul Roman sună a adulter, după cum vor fi existând și romaniști care nu vor să audă de Manolescu sau de Coposu; știam că politicianul român de azi e șmecher când trebuie să fie intransigent, și intransigent când trebuie să fie șmecher (Ă)”. La propoziția aceasta mă opresc și mă gândesc: oare
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Gheorghe Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene (1981) sau pe cel al Luciei Wald și al lui Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (1987). Școala românească de romanistica este considerată una dintre cele mai bune din lume, romaniștii români 13 publicînd lucrări considerate fundamentale în acest domeniu (v., printre altele, volumele colective Enciclopedia limbilor romanice sau Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice). Amintim și celebra lucrare a lui Iorgu Iordan, Lingvistică romanica. Evoluție. Curente. Metode, 196214, ediția a II
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistică"104. În mod cu totul inexplicabil, lingviștii români specializați în lingvistică limbilor au utilizat mult prea puțin distincțiile teoretice și aplicațiile practice coșeriene: "Este curios cît de puțin cunoscută este concepția tipologica a lui Eugeniu Coșeriu chiar în rîndul romaniștilor, - observa cu îndreptățire Cristinel Munteanu 105 - deși ideile sale privind o nouă tipologie a limbilor romanice au fost prezentate de către marele lingvist român (și publicate) cu diverse ocazii, începînd din 1965"106. De fapt, opiniile lui Coșeriu erau cunoscute lingviștilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Cristinel Munteanu 105 - deși ideile sale privind o nouă tipologie a limbilor romanice au fost prezentate de către marele lingvist român (și publicate) cu diverse ocazii, începînd din 1965"106. De fapt, opiniile lui Coșeriu erau cunoscute lingviștilor români, mai ales romaniștilor, pentru că marele savant publicase studiul Essai d'une nouvelle typologie des langues romanes în volumul Cours d'été et Colloques Scientifiques (Université de Bucarest), Sinaia, 25 iulie-25 august 1971. Din păcate, aceasta concepție a fost mai puțin fructificata. Una dintre
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mică sau mai mare proporție limbile, în tipologia lui Coșeriu trebuie căutat tipul într-o marieră inductiva"163. Horst Geckeler afirmă că propunerea lui Coșeriu e mai rafinată, măi pretențioasa și mai abstractă decît cea a lui Skalička. Printre puținii romaniști care aplică teoria tipologica a lui Coșeriu e amintită Gabriele Eckert.164 În mod evident, utilizarea sporadica și de către lingviștii români a concepției coșeriene asupra tipului lingvistic provine, în primul rînd, din dificultatea aplicării ei. 4.3. Încercare de sinteză
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
3. Acest conglomerat are în vedere limbi indo-europene slave (bulgară, macedoneană, sîrbo-croată), romanice (dialectele dacoromân, aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
regii catolici în 1492 (decretul de la Alhambra). Are cuvinte din spaniolă (de fapt din castiliana veche și alte dialecte spaniole) și ebraică, dar și din limbi precum turcă, italiană, greacă, bulgară etc. Numele de iudeospaniola este folosit în general de romaniști, în timp ce lingviștii evrei o numesc judesmo/djudezmo, iar vorbitorii obișnuiți îi spun ladino. Este considerată corespondentul romanic al limbii idiș (iudeo-germană). familia indo-europeană, limba mixtă provenită din spaniolă și ebraica (iudeo-romanică); SVO + VSO silabica latină, dar și ebraică, greacă, chirilica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
economică, socială și culturală, ideile rusești înaintate, inclusiv cele revoluționare, au ajuns mai ușor la Chișinău. Politica colonială țaristă, colonizarea cu elemente străine, opresiunea socială și înapoierea culturală la nivelul marii majorități a populației erau complet ignorate. Încă din 1936 romanistul M. V. Serghievski publica o lucrare în care anunța ideea dezvoltării de sine stătătoare a limbii moldovenești, în raport cu limba română, pornind de la teza unei „deosebiri inițiale în destinul istoric și lingvistic al moldovenilor și valahilor”, în sensul că moldovenii au fost
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la nuanțarea metodelor de cercetare comparativă, nu a condus la rezultate notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze tipolo-gice91. Punctul de plecare în această întreprindere este constatarea romaniștilor că în vreme ce latina era o limbă sintetică, fiindcă însuma prin desinențe și sufixe valorile gramaticale ale cuvintelor în chiar structura lor, limbile romanice sînt analitice, căci redau aceste valori de obicei prin cuvinte ajutătoare, precum prepozițiile, verbele auxiliare sau unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001. 90 Vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 208. 91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe de o parte cel din România care este diametral opus cu cel din Germania (am spus că nu intru în amănunte). Jumătate din răspuns poate fi citit mai sus. În rest o indolență totală... A.B.Totuși... Totuși sunt romaniștii din țările de limbă germană și germaniștii din România. Dacă n-ar fi cel puțin aceștia aș începe și eu să scriu albume de poezie. Publicul aplaudă focul de artificii, nu însă și răsăritul soarelui! A.B.Prin evenimente culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
domeniu, norme, instrucțiuni, circulare. Redacția și administrația str. Iancu Flondor nr.30 Cernăuți. * Bukovenskii Jurnal Bukovenskii Jurnal. Începând din 1991, Universitatea din Cernăuți, împreună cu societăți cultural-literare, editează revista cu titlul de mai sus. În colegiul de redacție fac parte și romaniștii prof. Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române și Olecsa Romaneț. Numărul 3-4, 1994 cuprinde poezie, proză, traduceri din literatura italiană, evocări și amintiri din istoria Bucovinei. Au lucrări și scriitorii suceveni Iuri Lucan și Ilie Cojocaru. Iuri Lucan semnează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Al. Rosetti (1895-1990) a colaborat la revista Studia Linguistica, fondată de Wikander și Bertil Mamberg, elev al lui Alf Lombard, în 1947, la Lund. Dintre savanții suedezi de la Lund, legătura cea mai strânsă și mai îndelungată a avut-o cu romanistul Alf Lombard - cca 800 de scrisori trimise reciproc între 1934 și 1990. Foarte probabil, grație prieteniei sale cu Lombard, Rosetti se întâlnea cu Wikander în februarie 1944, când acesta din urmă a petrecut câteva zile la București. „Am avut plăcerea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vă mulțumim anticipat Redactor Ion Grigorescu </citation> <citation author=”ROMAN Constantin” loc=”Câmpulung Moldovenesc” data =”7 iunie 1975”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Deși nu m-ați rugat, eu totuși vă trimit adresa lui Paul V. MIRON , nepotul meu, Prof. Dr., romanist (...) la Universitatea din orașul FREIBURG - Republica Federală Germania (...). Vă rog să citiți revista „Cronica” Nr. 456 din 25.X.1974, care apare la Iași, pagina 10-a, care tratează un vast articol despre vizita delegației universitare din Freiburg, R.F.G., la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unele sate). Voi căuta textul cuvântării mele ținute la comemorarea Mândrescu, și, de o voi mai găsi, V-o trimit. Dintre profesorii germani numai Hans Heinrich Borcherdt era academician; iar Iulius Wilhelm era Consilier guvernamental. Primul era germanist, al doilea romanist. Nu mai posed textul Gorovei (Îl are d. Datcu și i-l voi cere). Cu toată prietenia, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”12 sept. 1972” desc=”Carte de vizită”> Mulțumiri călduroase . Vă urez la fel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]