158 matches
-
atâtea privințe de acord și de la care am învățat atât de mult. Dar zonele de interes ale lui Jakobson au fost mai limitate decât ale lui Coșeriu, care a fost nu numai un lingvist, ci și un filolog complet, un romanist cu o profundă cunoaștere a limbilor clasice și a gândirii antice, un umanist cum nu mai există. Deoarece a știut să-și intituleze cu iscusință operele și lucrările, este ușor să realizezi din titlurile sale un compendiu de probleme pe
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă și inserat apoi în cea hispanică, cu formație solidă în limbile clasice și cu o curiozitate deschisă către toate orizonturile lingvistice ale globului, cu cristale multe și diferite pe care să le
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Iorga, constatând unele inadvertențe din prefața autorului corpusului, credea că viitoarea lucrare nu va fi la înălțimea colecției. Cealaltă recenzie, apărută tot într-o revistă din străinătate, Zeitschrift des Vereins für Volkskunde (Berlin, an. VII, 1896, p. 333-335), este datorată romanistului și filoromânului praghez Jan Urban Jarník. Articole ca acelea semnate de D.R. Rosetti și B. Delavrancea nu se rezumă să pledeze pentru o mai dreaptă apreciere a cărții lui Zanne, ci fac și aprecieri asupra ei. B. Delavrancea, după ce îi
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
așadar capitolele obligatorii pentru o tratare completă a subiectului, dar dispuse într-o ordine mai puțin comună: de la fixarea cadrului istoric ("Considerații preliminare"), se trece la lexic (capitolul reflectă o tradiție de cercetare științifică riguroasă: sînt puse la contribuție lucrările romaniștilor de la Institutul de Lingvistică din București - mai ales cele reunite în Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, 1988, volum coordonat tot de Marius Sală), la formarea cuvintelor, continuîndu-se cu capitolele care reduc la esențial morfologia, sintaxa, fonetica și fonologia. În prezentarea
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
specifice unei civilizații rurale; sînt subliniate consecințele lingvistice ale lipsei contactului cu latină că limba de cultură, caracterul predominant oral al dezvoltării limbii române. Discursul limpede articulat al cărții are și un dublu mesaj de subtext pentru specialiști: amintindu-le romaniștilor că nu pot izola interpretările lor de contextul romanic - si romaniștilor că nu se pot lipsi, în discuția fenomenelor din celelalte limbi romanice, de exemplele oferite de română. Chiar dacă par evidente, aceste condiții nu sînt din păcate totdeauna respectate în
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
cu latină că limba de cultură, caracterul predominant oral al dezvoltării limbii române. Discursul limpede articulat al cărții are și un dublu mesaj de subtext pentru specialiști: amintindu-le romaniștilor că nu pot izola interpretările lor de contextul romanic - si romaniștilor că nu se pot lipsi, în discuția fenomenelor din celelalte limbi romanice, de exemplele oferite de română. Chiar dacă par evidente, aceste condiții nu sînt din păcate totdeauna respectate în cercetările lingvistice.
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
norocul de a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El a adus acolo reale servicii literaturii române, și cu sprijinul statornic și entuziast al profesorului Klaus Heitmann, reputat romanist și românist, a invitat să țină conferințe destui scriitori români. După douăzeci de ani de absență din câmpul criticii noastre literare, unde se specializase mai ales în domeniul prozei, S. Damian revine în forță, publicând o serie de volume, dintre
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
este format pe tiparul hipocoristicelor de la numele de persoana masculine: Costică, Mitică etc. Povestea termenului Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul domeniu; termenii apar, de exemplu, în eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul român", în care se discuta tocmai condiția disciplinei și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu din 1998). Că specialitate, e normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala în a observa și accepta noutățile lexicale se asociază în acest caz cu tendința egocentrica de a neglijă pur și simplu privirea
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
escrocherie, din orice unghi l-ai privi și oricâte zâmbete onctuoase ai arunca spre tribune. În haosul comunicatelor și contracomunicatelor, nimeni n-a observat un lucru: ușurința cu care AS Roma a acceptat să se despartă de Chivu. Deși săraci, "romaniștii" au dat drumul baierelor pungii când au dorit să păstreze, cu orice preț, un fotbalist. Nu mă refer doar la jucătorul-cult al echipei, Francesco Totti, o veritabilă piesă de patrimoniu, pentru care s-au pus la bătaie sume colosale. Strategii
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
acțiunile tale sunt dictate de contaminarea cu arghirofilia "patronilor". E limpede, însă, că blazonul lui Chivu a fost murdărit. Nu împărtășesc deloc opinia unui fotbalist care afirma că o serie de jocuri bune ale lui Chivu va topi gheața suporterilor romaniști. Orice alt club va sufla de sute de ori în iaurtul transferărilor înainte de a se gândi să intre cu el în negocieri. Probabil că una din condițiile puse de cluburi va fi ca discuțiile pentru transfer să se desfășoare fără
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
foarte puțin scurtată) a în contra direcției de astăzi. Nyrop a devenit astfel primul (și, pe cât se pare, singurul) traducător al lui Maiorescu în daneză. La rândul său, Maiorescu avea să-l răsplătească obținând în 1888, când ajunsese iar ministru, decorarea romanistului de către guvernul român, pentru eforturile sale de a face cunoscută literatura noastră în Scandinavia. într-o călătorie a sa spre Capul Nord (cel mai nordic punct al Europei), în 1890, Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și la întors (30 iulie / 11 august), prin Copenhaga; la întoarcere, l-a căutat pe Kristoffer Nyrop, dar acesta nu era în oraș, astfel încât nu s-au putut întâlni, spre dezolarea romanistului: „Dumneavoastră, eminentul, amabilul și ospitalierul domn Maiorescu la Copenhaga, fără ca eu să fi avut cel puțin plăcerea de a vă strânge mâna. Spun „cel puțin", pentru că dacă v-aș fi găsit - m-am dus, în grabă, marți dimineață la hotelul
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
franțuzește. El predomină (sau „predomnește”) astăzi, s-a banalizat, e deci de un efect stilistic mai redus. Multe din neologismele ereticului academician, mai ales italienisme, au rămas și-i caracterizează stilul, ceea ce în comunism îi era îngăduit, deși câte un romanist titrat ca Iorgu Iordan i-l reproșa în sfera lor academică, uneori și în presă. Tov. acad. G. Călinescu era un personaj criticabil, dar nu așa, de oricine. Gloria lui este azi trâmbițată mai ales de generația ‘60, după ce nici
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
de curiozitate (i-o fi spus bulgarul că am - după expresia lui - "un evreu pe perete"?). Mizerii de cămin. Totuși, cred că pleacă fericită, nu sîntem de pe aceeași planetă." Sau, în fine, să descoperi, în pur întîmplătoarea întîlnire a unor romaniști de aiurea ceea ce Michael Heims numea "un Babel fericit". Toți, acolo, vorbesc, asemeni unor "moștenitori", dialecte noi ale latinei pierdute, parcă în ciuda germanei care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
mlădieze punctele de vedere, acomodîndu-se. În acest fel, imagologia va continua să funcționeze ca disciplină științifică. Pentru că e, negreșit, interesant (nu știu dacă și util) să descifrezi felul cum un popor se reflectă în imaginea altuia. Mai acum doi ani romanistul și romanistul german dl profesor Klaus Heitmann a publicat, la Editură Univers, un studiu dens de imagologie despre felul cum apare românul (și poporul român) în scrieri germane. Am comentat, atunci, acea carte în revistă noastră. Dl Dumitru Hîncu publică
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
de vedere, acomodîndu-se. În acest fel, imagologia va continua să funcționeze ca disciplină științifică. Pentru că e, negreșit, interesant (nu știu dacă și util) să descifrezi felul cum un popor se reflectă în imaginea altuia. Mai acum doi ani romanistul și romanistul german dl profesor Klaus Heitmann a publicat, la Editură Univers, un studiu dens de imagologie despre felul cum apare românul (și poporul român) în scrieri germane. Am comentat, atunci, acea carte în revistă noastră. Dl Dumitru Hîncu publică acum, la
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende superstițioase
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
Oancea - Timișoara, prof. Șerban Turcuș - Cluj-Napoca, prof. Cristian Luca - Galați, precum și directorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan", Marius Sala, membru al Academiei Române. Fiecare dintre aceștia a prezentat interesante comunicări îndelung dezbătute. Alături de cei de mai sus, au participat și valoroși romaniști europeni: prof. Liliana Tasmowski-De Ryck de la Universitatea din Anvers, conducătoarea unui centru universitar de studii lingvistice românești, și prof. Maria Iliescu, de la Universitatea din Innsbruck. Româniștii italieni - cei din AIR, mai ales - au fost de asemeni prezenți și activi. Au
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
de lectorul editurii, Richard Kisling), iar interesul cercurilor de specialitate este foarte scăzut. Dimpotrivă, literatura începe să fie mai cunoscută și datorită reluării traducerilor de literatură română contemporană în ultimii ani, nu numai în mediile de „Rumänisten” (cum sînt denumiți romaniștii specializați pe limba română), ci și în cercurile austriecilor cu interes mai general pentru cultura și societatea română. Din filosofie erau cunoscute pînă acum doar două nume: Cioran și Eliade; sperăm ca, odată cu traducerile recente și altele viitoare, această situație
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
termenul comun beci și Beci (numele turcesc al Vienei)? Ce origine are terminologia tutunului (tutun, tabac, duhan, petun), ori cea a jocului de table (table, pul, zar, marți)? Marele avantaj al autorului e că dublează perspectiva etimologului prin cea a romanistului: în aproape toate cazurile cuvîntul românesc este pus într-un context comparativ larg, descriindu-se situații similare din alte limbi și dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
editorialul semnat de dl Ieronim Tătaru, pe Ovid Densusianu, de la nașterea căruia s-au împlinit 130 de ani. Lingvist, filolog, istoric, critic literar, poet, promotor al simbolismului, Ovid Densusianu a fost profesorul, la Universitatea din București, mai multor generații de romaniști, lingviști ori literați. Evocarea dlui Tătaru, unică în presa culturală, e binevenită și repară o nedreaptă uitare. * Crăciun în zona cenușie se cheamă editorialul dnei Tania Radu din LA & I din 22 decembrie 2003. Se înțelege despre ce este vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui Ovid Densușianu și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
să acopere mai multe spații lingvistice și literare, dar și mai multe spații sociale, mai multe domenii de activitate. A fost o autoritate intelectuală, indiferent în ce posturi sau postări s-ar fi aflat: ca profesor la universități străine, ca romanist, ca traducător, ca gazetar literar, ca editor, ca demnitar și, în vremea din urmă, ca diplomat cultural. Această multiplicitate a omului, a personalității îi verifica, în același timp, vocația europeană și vocația de a fi contemporan." * Vasile Igna stăruie pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17634_a_18959]