203 matches
-
din Brașov, a fost înfiat de Ernst Scherg, proprietarul unei fabrici de piele. După ce frecventează Liceul „Honterus” din orașul natal, absolvit în 1934, va studia (câte un an în fiecare centru universitar) la Giessen, Berlin și Paris, preocupat de germanistică, romanistică, filosofie și muzică. Întors în țară, efectuează stagiul militar la Târgu Mureș (1938-1941) și apoi își continuă studiile la Tübingen și Strasbourg, susținând examenul de licență în 1944. Din 1947 activează în învățământul general și mediu, mai ales la Brașov
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
secretar. Pentru meritele de promovare în Cehia a literaturii și culturii române, în 1991 i se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2002 este decorată cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer. Colaborează la „Philologica Pragensia”, „Romanistica Pragensia”, „Europa Annales”, „Litteraria Pragensia”, „Il Bianco e il Nero” (Udine), „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Orizont”, „Literární noviny”, „Tvar”, „Slavia”, „Svet literatury”, „Mosty”, „22”, „România literară” ș.a. Elevă a Mariei Kavková, cunoscută traducătoare din română în cehă, V. desfășoară o consecventă
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tübingen (1970 și 1987). După 1989 înființează și conduce agenția de presă și editura V-V Press General Consulting, iar după 2001 este profesor asociat la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” și la cea de Filosofie-Sociologie a
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
RĂDĂCEANU, Lothar (19.V.1894, Rădăuți - 24.VIII.1955, Helsinki), ideolog literar. Este fiul lui Doris (n. Andrimovitsch) și al lui Ludwig Wurzer, profesor. Face liceul la Cernăuți și la Viena. Între 1919 și 1924 studiază filosofia, germanistica și romanistica la Universitatea din Cernăuți, susținându-și licența în 1925. S-a angajat încă din tinerețe în mișcarea socialistă. Din 1920 intră și în jurnalistică, fiind redactor la Vor- wärts” din Cernăuți, iar din 1925 la „Socialismul”. A publicat studii, eseuri
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
de cooperare și de solidarizare intelectuală în domeniul filologiei” cu centrele românești din țară și din străinătate. În centrul preocupărilor aflându-se limba română, publicația își propune - angajament pe care îl va respecta - să acorde „atenția cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și îndeosebi tuturor limbilor nelatine care au vreo atingere cu limba românească”. În consecință, în paginile celor șase numere ale revistei apar studii de lingvistică și filologie, în mai multe limbi (română, portugheză, franceză, germană, italiană), având
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
traducerilor românești din secolul al XVII-lea. Lexicul, va deveni conferențiar, iar din 1999 profesor. Între 1995 și 1997 funcționează ca lector de limba română la Universitatea Paris IV-Sorbona, iar între 1999 și 2001, în calitate de cercetător invitat, la Institutul de Romanistică al Universității din Jena. Debutează cu articole și comentarii în 1977, la revista „Opinia studențească”. Studii, cronici, traduceri comentate i-au mai apărut în „Cronica”, „Caietele Eminescu”, „Tribuna”, „Anuar de lingvistică, istorie literară și folclor”, „Analele științifice ale Universității «Al.
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
1953 și 1956 este preparator, apoi asistent și lector la Institutul Pedagogic din București și inpector în Ministerul Învățământului. În 1956 se transferă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Între 1957 și 1961 este detașat la Institutul de Romanistică din Leipzig, iar din 1961 va funcționa, până la pensionare, la Catedra de literatură universală și comparată a Universității bucureștene, în 1970 devenind profesor titular. Între 1971 și 1990 a fost directorul Editurii Univers. Face parte din comitetul de conducere al
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
participă la activitățile Asociației canadiene și a celei internaționale de semiotică; se simte apropiat de Claude Bremond, Dorrit Cohn, Lubomír Dolezel, ca și de filosofii Gabriel Marcel, Saul Kripke și Charles Taylor. Din 1990 devine profesor titular la Departamentul de romanistică și literatură comparată al Universității din Princeton, New Jersey. Este membru în comitetele redacționale ale revistelor „Littérature”, „Poetics Today”, „The Journal of European Studies”, „Style”, fondator și editor general al seriei „New French Thought” de la Princeton University Press. A fost
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
învață la liceele „Matei Basarab” și „Enăchiță Văcărescu”, face studii universitare de litere și drept, absolvite în 1908. Funcționează ca bibliotecar la Institutul Geologic din București (1905-1930). A audiat în 1927 și 1928, câte două luni pe vară, cursuri de romanistică și de istoria artei și folclor la Collège de France, Paris. A colaborat la „Hunedoara noastră”, „Izvorașul”, „Informația Harghitei”, „Universul” ș.a. La începutul activității N.-V. scrie nuvele, schițe, însemnări, reunite într-o serie de volume deschisă în 1913 de
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
Este fiul Elisabetei (n. Stoleriu) și al lui Vasile Panaitescu, învățător. Învață la Iași, unde urmează Școala Primară „Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Matta, inginer. Învață mai întâi la Ismail (cursurile primare și gimnaziul), apoi la București, unde urmează Școala Centrală și frecventează doi ani Academia de Belle Arte și Conservatorul. În 1950 este expulzată, împreună cu familia sa, în Elveția. După studii de romanistică la Zürich și Paris, obține în 1955 un doctorat în litere, cu teza Existence poétique de Bacovia. Este profesoară de limba franceză la diferite licee timp de cincisprezece ani, apoi de literatură și civilizație franceză la o școală de interpreți
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Mai trebuie amintită și cercetarea textelor și credințelor relative la Apocalipsul Maicii Domnului (Der Gang Mariae zu den Qualen, 1976) sau la Povestea Maicii Domnului (1978). În anii ’70-’80 activitatea lui K. și a colaboratorilor săi de la Catedra de romanistică făcuse din Salzburg nu doar un centru important de cercetare a culturii populare românești, ci și un puternic centru de încurajare intelectuală pentru specialiștii români. SCRIERI: Einführung in die romanische Volksliteratur, München, 1969; Der Gang Mariae zu den Qualen. Ein
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
Hautes Études. Se căsătorește cu o suedeză, pe care o urmează în țara ei de baștină, unde va preda franceza, româna, sârba, croata și suedeza pentru străini. În 1968 vizitează pentru prima dată România, participând la un Congres Internațional de Romanistică. Între 1973 și 1980 este redactor al revistei „Candela”, publicație lunară de cultură și spiritualitate românească editată la Stockholm. Începând din 1970 organizează în Suedia expoziții de artă plastică și de carte, inițiază turnee ale unor trupe de teatru, formațiuni
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
clujean Sever Pop care, ajutat de arheologul Dinu Adameșteanu, a asigurat o conducere interimară. A. di R. a pregătit valoroși specialiști în arheologie, arhitectura, istorie romanica și ecleziastica, istoria artelor, cultura și civilizație europeană, filologie romanica, italienistica și, deopotrivă, în romanistica, literatura comparată, traduceri reciproce etc. Alături de numeroși istorici și arheologi, arhitecți, istorici de artă și alți oameni de cultură (pictori, muzicieni etc.), aici și-au făcut ucenicia, desfășurând o prodigioasa activitate, criticul și istoricul literar G. Călinescu, italienistul Alexandru Marcu
ACCADEMIA DI ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
, Wolf von (3.I.1912, Pola, Croația - 24.VIII.1994, Mallorca, Spania), traducător. Fiu al unui baron austriac, ofițer, stabilit după 1918 la Galați, A. a urmat Liceul „Brukenthal” din Sibiu, absolvit în 1929, studiind apoi germanistica și romanistica la Dijon și la Cluj, unde și-a luat licența în 1934. După stagiul militar (1934-1935), călătorește prin câteva țări europene, poposind vreme mai îndelungată în Germania (Berlin, 1935-1937), Franța, Italia (1940-1941). Între anii 1941 și 1944 lucrează la București
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
de asistent universitar, apoi devine lector (1994) la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și doctoratul în 1997. În 1992 obține o bursă guvernamentală în Finlanda, în anul universitar 1995-1996 beneficiind de o bursă federală elvețiană la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich, apoi de stagii de specializare la Geneva și la Accademia di Romania din Roma. B. reprezintă un caz tipic pentru ceea ce s-a numit și încă se numește „modelul echinoxist” în critica și istoria literară a
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
număr de număr cu studii și articole, documente, note filologice și etimologice, imprimând publicației o agresivitate de temut. O bună parte din cercetările slavistului sunt legate direct de istoria literaturii române, B. atrăgând atenția că el este preocupat îndeosebi de „romanistica”. Curentele literare la români... este o sinteză a cercetărilor privind chestiunile controversate din epoca veche a culturii și a literaturii noastre. Cu o mare cantitate de fapte, mergând până la argumentarea microscopica, cărturarul tinde să deslușească problemele referitoare la tipurile de
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
, Werner (18.VI.1927, Neuwiese-Erzgebirge, Germania), romanist german. După examenul de bacalaureat, susținut la Stollberg, în Saxonia (1946), B. frecventează cursurile secțiilor de romanistică, anglistică și filosofie ale Universității din Leipzig. În anul 1950 își încheie studiile prin trecerea examenului de stat (specializarea principală: limba și literatura franceză, specializările secundare: spaniola și engleza) și obține titlul de doctor, cu disertația Cercetări privind noțiunea de
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
După susținerea tezei de licență, lui Culianu i se oferă un contract pe durata a patru ani, la Milano, lucrând alături de profesorul Bianchi. în 1976, pleacă în Olanda, la rniversitatea din Groningen. Aici, va susține cursuri de literatură română, de romanistică și de teorie literară. Va preda și un curs de istoria religiilor. Va conferenția pe teme legate de cercetările sale. în 1978, va publica monografia Mircea Eliade, în Italia. în iunie 1980, va susține doctoratul de “3-e cycle en Sciences
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
1990 și nici după aderare. Universitatea lor a fost cu Solidaritatea aproape în masă, nu cu Securitatea, ca la noi, așa că... asta spune totul. La lectoratul de română s-a schimbat ceva nu la catedra de română de la Institutul de Romanistică, unde lucrează cu studenții, împreună cu colegii ei polonezi -, ci la lectorat, unde lucrează cu publicul larg, s-au schimbat multe. Când a ajuns Codruța acolo, erau vreo sută de cărți și o colecție de "Scânteia"! Gândește-te că era în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
are zeci de spații în tot orașul -, totuși, în toamna anului trecut a început construcția unui spațiu nou, numit Auditorium Maximum, pe care l-am zărit prima oară înaintea Crăciunului trecut. Cum e la 50 de metri de Institutul de Romanistică și de apartamentul Codruței, vedeam constant cum creștea într-o zi cât o clădire publică de la noi într-o lună. Când am fost de Paște, era deja funcțional, ba chiar am prins un excepțional concert în Aula cu 1000 de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură, oaie, ospăț și vânăt, pentru a ilustra caracterul arhaic al limbii române. Un alt aspect interesant ce se cuvine remarcat este faptul că plăcintă este unul dintre puținele nume de mâncăruri
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
facultăți, între 1975 și 1990 e lector, iar din 1991 profesor; din 1992 coordonează Departamentul de Teatru al Facultății de Litere, pe care l-a înființat. Trei ani (1973-1975) a fost lector de limba și literatura română la Departamentul de Romanistică al Universității din Leipzig. Și-a luat doctoratul în 1988 cu teza Ibsen și teatrul modern. În intervalul 1990-1992 a îndeplinit funcția de subsecretar de stat în Ministerul Culturii, iar din stagiunea 1999-2000 pe aceea de director general al Teatrului
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]