203 matches
-
de 1.I., din câte am primit În viața mea; dar, pentru Dumnezeu!, ce ați putut scrie În cele 700 pagini? Așa m-am mirat, când un coleg de la Univ. din München, mi-a spus că la decanatul Facultății de romanistică, este descrierea activității mele pe... 27 pagini - descriere, pe care nici până azi n-am citit-o. I-am răspuns: nici eu n-aș putea să scriu atâtea pagini despre mine. Acolo a fost spirit de adevărată colegialitate, acolo știa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în 1952 de generalul Nicolae Rădescu, care a încredințat lui Emil Vasiliu-Cluj misiunea întocmirii unui proiect, dar moartea generalului a întârziat realizarea lui. În 1956 alte inițiative, precum crearea Societății de Filologie Română, au fost lansate la Congresul Internațional de Romanistică de la Florența (Gheorghe Caragață, Eugen Lozovan ș.a.). Între 28 septembrie și 4 octombrie 1957 a avut loc la Roma congresul de constituire al S.A.R. Potrivit statutelor adoptate, obiectivele acestei societăți - care prelua denumirea inițială a Academiei Române - erau: „I. Promovarea culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
facultăți, între 1975 și 1990 e lector, iar din 1991 profesor; din 1992 coordonează Departamentul de Teatru al Facultății de Litere, pe care l-a înființat. Trei ani (1973-1975) a fost lector de limba și literatura română la Departamentul de Romanistică al Universității din Leipzig. Și-a luat doctoratul în 1988 cu teza Ibsen și teatrul modern. În intervalul 1990-1992 a îndeplinit funcția de subsecretar de stat în Ministerul Culturii, iar din stagiunea 1999-2000 pe aceea de director general al Teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Mai trebuie amintită și cercetarea textelor și credințelor relative la Apocalipsul Maicii Domnului (Der Gang Mariae zu den Qualen, 1976) sau la Povestea Maicii Domnului (1978). În anii ’70-’80 activitatea lui K. și a colaboratorilor săi de la Catedra de romanistică făcuse din Salzburg nu doar un centru important de cercetare a culturii populare românești, ci și un puternic centru de încurajare intelectuală pentru specialiștii români. SCRIERI: Einführung in die romanische Volksliteratur, München, 1969; Der Gang Mariae zu den Qualen. Ein
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMÂNĂ, asociație înființată la Florența în 1956, cu ocazia Congresului Internațional de Romanistica desfășurat aici la 6 aprilie. Comitetul e format din Gheorghe Caragața, Petru Iroaie, Teodor Onciulescu, Ion Popinceanu, Paul Miron și Eugen Lozovan (numit și secretar științific), sub coordonarea lui Sever Pop. S. de F.R. a activat o perioadă scurtă, până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
După susținerea tezei de licență, lui Culianu i se oferă un contract pe durata a patru ani, la Milano, lucrând alături de profesorul Bianchi. în 1976, pleacă în Olanda, la rniversitatea din Groningen. Aici, va susține cursuri de literatură română, de romanistică și de teorie literară. Va preda și un curs de istoria religiilor. Va conferenția pe teme legate de cercetările sale. în 1978, va publica monografia Mircea Eliade, în Italia. în iunie 1980, va susține doctoratul de “3-e cycle en Sciences
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Petersburg, absolvind în 1878 Facultatea de Filologie-Istorie cu medalia de aur. Reținut la Universitatea din Sankt Petersburg, este trimis într-o călătorie de studii în țările balcanice și în România (1879), unde colaborează cu B. P. Hasdeu. Se specializează în romanistică și în studiul limbilor slave de sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
în România (1879), unde colaborează cu B. P. Hasdeu. Se specializează în romanistică și în studiul limbilor slave de sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche și de istoria limbii ruse (ca docent ordinar, din 1888). Alte călătorii de documentare le face în Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în volume sau în revistele „Archiv für slavische Philologie”, „Revista pentru istorie, arheologie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
aflau o zestre culturală fabuloasă, ce stârnea admirație și uimire. De câte ori era cazul, puneam accentul pe relații ale unor personalități din străinătate (scriitorul Gino Lupi, din Italia, prof. univ. dr. Alf Lombard din Lund, Suedia, Gustav Weigand, șeful catedrei de romanistică la Universitatea din Leipzig, Jean Boutière, profesor la Sorbona, care și-a dat doctoratul, cu Ion Creangă), cu localnici de seamă. După 5 ani de navetă din Suceava (unde locuiam) la Fălticeni, „mam adunat acasă”, obosit. Am lucrat mai departe
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din Brașov, a fost înfiat de Ernst Scherg, proprietarul unei fabrici de piele. După ce frecventează Liceul „Honterus” din orașul natal, absolvit în 1934, va studia (câte un an în fiecare centru universitar) la Giessen, Berlin și Paris, preocupat de germanistică, romanistică, filosofie și muzică. Întors în țară, efectuează stagiul militar la Târgu Mureș (1938-1941) și apoi își continuă studiile la Tübingen și Strasbourg, susținând examenul de licență în 1944. Din 1947 activează în învățământul general și mediu, mai ales la Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tübingen (1970 și 1987). După 1989 înființează și conduce agenția de presă și editura V-V Press General Consulting, iar după 2001 este profesor asociat la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” și la cea de Filosofie-Sociologie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
, Jan Urban (25.V.1848, Potstýn, Cehia - 12.I.1923, Praga), românist ceh. După studii de filologie romanică urmate la Viena și Paris (1870-1875), a lucrat ca profesor la Univesitatea „Carol” din Praga (1882-1919), înființând în cadrul Catedrei de romanistică un seminar pentru cercetarea limbii și literaturii române. A fost membru corespondent (1879) și membru de onoare al Academiei Române (1919) și a colaborat la un număr însemnat de publicații românești. J. învață perfect limba română, socotind-o „atât de vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
fost redactor la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
-se la München, unde până în 1995 este editor-șef al programului cultural al postului Europa Liberă și coordonator al emisiunilor Actualitatea culturală românească și Perspective europene. Din 1995 revine la catedră, predând limba, literatura și civilizația română la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg (condus de profesorul Klaus Heitmann), până în 2002, când se pensionează. Centrul de greutate al cărții de debut, Romanul lecturii (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), este ipoteza conform căreia romanul procură modelul fundamental de lectură al oricărui gen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la Berlin și Leipzig, unde rămâne până în septembrie 1958; din iunie 1969 este lector la Universitatea din Tübingen, funcționând aici în cadrul Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Hautes Études. Se căsătorește cu o suedeză, pe care o urmează în țara ei de baștină, unde va preda franceza, româna, sârba, croata și suedeza pentru străini. În 1968 vizitează pentru prima dată România, participând la un Congres Internațional de Romanistică. Între 1973 și 1980 este redactor al revistei „Candela”, publicație lunară de cultură și spiritualitate românească editată la Stockholm. Începând din 1970 organizează în Suedia expoziții de artă plastică și de carte, inițiază turnee ale unor trupe de teatru, formațiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
de alcătuire sufletească, la probleme care țin de „forul lăuntric“. Asta îmi amintește de o discuție purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăților de romanistică și protesta împotriva scumpirii untului la „mensa“ cu cinci pfenigi. Am încercat să-i explic cum stau lucrurile în țările comuniste și ce răsfăț implică, prin contrast, cocheta lor răzmeriță. A fost de acord, dar a adăugat, după o scurtă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
, Wolf von (3.I.1912, Pola, Croația - 24.VIII.1994, Mallorca, Spania), traducător. Fiu al unui baron austriac, ofițer, stabilit după 1918 la Galați, A. a urmat Liceul „Brukenthal” din Sibiu, absolvit în 1929, studiind apoi germanistica și romanistica la Dijon și la Cluj, unde și-a luat licența în 1934. După stagiul militar (1934-1935), călătorește prin câteva țări europene, poposind vreme mai îndelungată în Germania (Berlin, 1935-1937), Franța, Italia (1940-1941). Între anii 1941 și 1944 lucrează la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
oameni care să se dedice cărții, s-o facă cunoscută și în alte spații culturale? Cei care acum sunt de vârsta a doua sunt cei ce au învățat limba română la cursurile de la Sinaia a anilor 70, la seminariile de romanistică cu lectori români ai marilor universități europene. Acestei strălucite pleiade i s-au adăugat în ultimul deceniu tinerii care veneau la cursurile de la Mogoșoaia organizate de ICR (sper din toată inima că există în continuare). În Germania am avut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la revista „Orbis” din Louvain (Belgia), fondată și condusă de Sever Pop. Participă la marile congrese de filologie ale vremii și călătorește în Europa de Apus, în Brazilia, Argentina, SUA, Antile, Mexic, Africa de Nord. În 1957 este chemat la Institutul de Romanistică al Universității din Copenhaga, unde va funcționa patru decenii, până la pensionare. Profesor invitat la mai multe universități străine (printre care Universitatea din La Plata, Argentina, unde este încununat cu titlul de doctor honoris causa în 1968, și la Universitatea Harvard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
S. Micu și Gh. Șincai (Elementa lingua daco-romana sive valachicæ, 1780) (v. Gheție 1975; ILRL 1997; Timotin 2016). Astfel, se cuvine să atragem atenția, de la început, asupra faptului că faza veche a limbii române nu corespunde cu ceea ce bibliografia de romanistică consideră faza veche a limbilor romanice (care au atestări timpurii)42, ci este mai degrabă o fază medievală a românei prin raportare romanică. 3.2 Corpus Corpusul analizat constă în texte originale și traduceri din secolele 16-18 incluse în corpusul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2015a). În lingvistica romanică, Poole (2007) îl indică pe filologul Winthrop Holt Chénery ca fiind primul care a observat posibilitatea nonadiacenței pronumelor clitice la verb, denumind acest fenomen interpolare (engl. interpolation). În funcție de analiza sintactică data acestor structuri, în bibliografia de romanistică a mai circulat și termenul engl. scrambling (preluat de la analiza limbilor germanice), cu echivalentul românesc aproximativ dislocare (e.g., v. Martins 2002 asupra portughezei; Dragomirescu 2014, 2015a asupra românei vechi). Vom folosi în continuare termenul de dislocare, deși din analiza pe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintactice decât în limba modernă; deplasarea V-la-C nu se manifestă doar în vederea verificării trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]