508 matches
-
informațiilor scriitorilor romani ca Cassius Dio, dacii ar fi supraviețuit în urmă războaielor cu romanii,fiind supuși. Frescele de pe Columna lui Traian, numele dacice din inscripțiile latine din Dacia Romană, consemnarea revoltelor dacilor cuceriți și descoperirile arheologice confirmă teoria continuității. Romanizarea Daciei a fost începută în urmă contactelor dintre daci și romani în perioada anterioară ocupației, desfășurată apoi cu o mare intensitate în perioada stăpânirii romane și continuată chiar după retragerea aureliană. Ulterior, din cauza năvălirilor "barbare", administrația romană și armata au
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
etnogeneza românească a luat amploare. În perioada național-comunismului ceaușist, dacilor le-a fost conferit rolul fondator al poporului român. Sunt teorii derivate ca cele emise de Școală protocronistă care afirmă că Dacia a fost nucleul „vetrei străromâne”, că procesul de romanizare i-ar fi cuprins și pe „dacii liberi”. Populațiile romanice din sudul Dunării ar fi provenite din migrații nord-sud, din Dacia spre Balcani (teorie adoptată de unii istorici iugoslavi, bulgari, iar mai recent sârbi și macedoneni). Școală protocronistă emite și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
fi desprins (migrând spre Italia) latinii care a format imperiul Roman. Daco-vlahilor li s-ar fi alăturat coloniștii români care s-au așezat în Dacia. Prin schimburile comerciale și statutul de „lingua franca” al limbii latine în zona, procesul de romanizare s-a putut întinde mult peste hotarele Imperiului Roman, așa cum astăzi limba engleză și modul de viață european au cuprins majoritatea lumii, depășind mult limitele fostului imperiu britanic. Însă, Dacia nu a fost sub stăpânire romană decât circa 170 de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
fostului imperiu britanic. Însă, Dacia nu a fost sub stăpânire romană decât circa 170 de ani, pe când Moesia și Scythia minor au fost sub stăpânire romană (incluzând Imperiul Roman de Răsărit) circa șase secole. Nu există dovezi că procesul de romanizare i-ar fi cuprins și pe „dacii liberi”. Exceptând o relatare a lui Eutropius, nu există dovezi că s-ar fi produs migrații de populații romanice nord-sud, din Dacia spre Balcani. Școală protocronistă nu este socotită de nici-o instituție academică
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
lor de origine inițial elină. Dar , teoriile elinocentriste conform cărora toți romanicii răsăriteni ar fi de origine greacă nu sunt recunoscute în lumea științifică pe plan internațional, impedimentul de căpătâi fiind împrejurarea că în sud-estul Europei nu este atestată nici-o romanizare a grecilor pe vremea acestuia (dimpotrivă, romanicii se elenizau, iar Imperiul Roman de Răsărit era în fază avansată de (re)grecizare încă din timpul lui Iustinian I, în sec. al VI-lea). Este teoria adoptată de numeroși istorici români actuali
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
al VI-lea). Este teoria adoptată de numeroși istorici români actuali, în frunte cu Florin Constantiniu, dar încă din prima jumătate a secolului XX, a fost susținută de Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Nicolae Iorga și Vasile Pârvan. Etnogeneza proto-românilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, după Herodot, partea de nord a Tracilor și „cei mai viteji dintre Traci”) a avut loc pe ambele maluri ale Dunării, între frontiera de nord a Imperiului și Linia Jireček, indiferent de durata dominației romane. Separarea Daco-Românilor
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
titlul Dacicus Maximus luat de Constantin în 336 e.n. dovedește o reînnoire a unui anumit control al imperiului roman în Dacia Traiana sunt elemente mai puțin incluse în argumentele pro și contra. Lingviștii Skok și Konstantin Jireček au determinat că romanizarea s-a produs cu precădere la nordul unei linii pornind din actuala Albanie (parte din fostul „Diocesis Illyricum”, slab romanizată) și trecând prin Macedonia, regiunea Serdica (actuala Sofia), Munții Haemus (actualii Balcani și Scythia minor (Dobrogea). La sud de această
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Date noi cu privire la cronologia și periodizarea grupului cultural Gârla Mare, pe baza descoperirilor din așezarea de la Ghidici, punctul “Balta Țarova“, Relations Thraco-Illyro-Hellêniques, Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à participation internationale). Băile Herculane (14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au găsit materiale care dovedesc existența unei așezări din secolul IV în care elementul român este prezent în chip impresionant. În afară de ceramică a mai fost descoperit și un fier de plug de tradiție română. Materiale care dovedesc că procesul de romanizare s-a extins și dincolo de valul român ridicat pe direcția Barbosi-Tulucesti. Prima atestare documentara a satului este din 3 aprilie 1588, cănd soborul Mănăstirii Galata din Iași îl cumpăra de la domnitorul Petru Șchiopul cu 6000 de aspri (moneda turcească de
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
nicio recunoaștere oficială. , ca toate alte limbi romanice, derivă de la latină vulgară, o variantă vorbită a limbii Imperiului Roman. Latina a venit în Occitania de astăzi împreună cu armatele romane într-o perioadă între 118 și 52 î.Hr. Se pare că romanizarea regiunii nu a fost uniformă - regiunile periferice aflate în Pirineii au putut fi latinizate mai târziu decât Provence și Languedoc. Este particular interesant faptul împărțirii lingvistice ale Galiei între partea de nord - cea franceză, și cea din sud, vorbitoare de
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
12 ani, în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, familia Comissiona s-a ascuns într-o locuința pe Bulevardul Magheru, pusă la dispoziție de o familie românească, care luase, prin înțelegere, în mod oficial, proprietatea asupra întreprinderii Minerva, în cadrul procesului de „romanizare” a proprietăților evreiești sub regimul militar-fascist recent instalat. În acei ani, tatăl a înființat școală evreiască profesională „Malbim”. În ciuda interdicției pentru evrei de a avea acces la viața culturală și muzicală a populației majoritare, Sergiu a reușit adesea să frecventeze
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
între timp colonia greacă a Siciliei (Sicilia actuală) posesiunilor sale. După înfrângerea lui Marc Antoniu, victoriosul Octavian controla un Imperiu Roman unit. Deși în Imperiul Roman existau multe culturi distincte, adeseori s-a afirmat că toate acestea au suferit o "romanizare" treptată. Cu toate că au existat două culturi predominante, cea greacă în est și cea latină în vest, imperiul a funcționat eficient ca un ansamblu integrat. Evoluțiile politice și militare vor realinia în ultimă instanță Imperiul de-a lungul acestor linii culturale
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Centrul istoric al regiunii a fost orașul Colomeea. Denumirea regiunii poate fi tradusă prin "lângă colț", după numele orașului Cuturi (Cuti), care la rândul lui înseamnă „colț”. Începuturile în zonă le fac dacii întinși în nord până la Vistula. Rezultat al romanizării populației dace (carpe) din aceste părți, românii erau locuitori de baștină în Galiția, lor adăugându-li-se imigranți români din Transilvania. După Alexandru Boldur, români alungați din Transilvania (probabil de triburile venite ale ungurilor) și-au îndreptat exodul lor silit
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
Island"), ca ș "Soda port" (疏打埠). În timp ce "Àomén"/"Ou3 Mun4" este numele tradițional chinezesc al locului, se obișnuiește ca printre populația vorbitoare de cantoneză a teritoriului să se folosească numele portughez atunci când vorbesc în cantoneză, pronunțându-l Maa3 Gaau1 (în romanizare Jyutping), și redându-l ocazional fonetic ca 馬交 în caractere chinezești. Forma "Macao" a fost forma originală portugheză de pronunție și a fost reținută în cele mai multe limbi europene. În portugheza modernă, pronunția corectă este "Macau". De-a lungul secolului al
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
au ars trei colonii romane, printre care și Londinium, înainte ca aceasta să fie în final oprită de către Seutonius Paulinus. Drept rezultat al acestei victorii, majoritatea locuitorilor din Britannia de Sud au început să accepte realitatea ocupării romane. Politica de romanizare agresivă dusă de Gnaeus Julius Agricola, între 78-84., a condus la mărirea gradului de acceptare. Acesta nu a cucerit doar marea majoritate a Tării Galilor, ci a avansat în nord până în Caledonia (Scoția), mai departe ca orice alt roman. Succesul
Anglia romană () [Corola-website/Science/303493_a_304822]
-
traci. Din trupele auxiliare făceau parte numeri, gardă guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cetățeni români cu drepturi depline de alegere a înalților demnitari la Romă și beneficiind de sufragii și de "honorum". Unele colonii făceau parte din Italia, fiindu-le conferite privilegii de a nu plăti dârî directe. Coloniile constituiau centre puternice de romanizare. Municipiile erau orașe cu mai putine drepturi decât coloniile, iar locuitorii lor reprezenta sub raport juridic un stadiu intermediar între peregrini și coloniști. Puteau fi ridicate la rangul de colonii, după cum satele puteau deveni municipii. Unele municipii aveau multe drepturi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
noului etnos. Procesul etnogenezei românilor cuprinde două etape de bază: - etapă primară (sec.II-I a.Chr. - sec.V p. Chr.) când se formează comunitatea romanica de răsărit (daco-romanii) - etapa finală (sec. VI-VIII) când se constituie poporul român propriu-zis. Romanizarea a cuprins două faze consecutive: asimilarea economico-culturală și asimilarea lingvistico-spirituală. Procesul romanizării traco-geto-dacilor a avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sec.II-I a.Chr. - sec.V p. Chr.) când se formează comunitatea romanica de răsărit (daco-romanii) - etapa finală (sec. VI-VIII) când se constituie poporul român propriu-zis. Romanizarea a cuprins două faze consecutive: asimilarea economico-culturală și asimilarea lingvistico-spirituală. Procesul romanizării traco-geto-dacilor a avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
daco-romanii) - etapa finală (sec. VI-VIII) când se constituie poporul român propriu-zis. Romanizarea a cuprins două faze consecutive: asimilarea economico-culturală și asimilarea lingvistico-spirituală. Procesul romanizării traco-geto-dacilor a avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
consecutive: asimilarea economico-culturală și asimilarea lingvistico-spirituală. Procesul romanizării traco-geto-dacilor a avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea română. Căile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta politică de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populară a romanizării reprezenta procesul de implementare a civilizației române, inclusiv
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea română. Căile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta politică de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populară a romanizării reprezenta procesul de implementare a civilizației române, inclusiv a limbii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]