505 matches
-
des Römischen Reiches (1.-3. Jahrhundert). Eine Einfürung, Berlin, 2002, p. 136-138, 264-265. conferi elementului care practica comerțul dincolo de graniță un caracter pronunțat roman“65. Observația istoricului român a fost confirmată întocmai de cercetările din ultimul secol atât sub aspectul romanizării teritoriilor imperiale nordice, situate pe axa Rin-Dunăre66, cât și al puternicei penetrații comerciale romane, cu implicații și în alte planuri, în regiunile barbare din vecinătatea limes-ului sau chiar mai îndepărtate 67. Iată, de exemplu, situația din Germania 65 V.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și al puternicei penetrații comerciale romane, cu implicații și în alte planuri, în regiunile barbare din vecinătatea limes-ului sau chiar mai îndepărtate 67. Iată, de exemplu, situația din Germania 65 V. Pârvan, op. cit., p. 188-189. • Vezi, de exemplu, pentru romanizarea provinciilor gallo-germanice: E.M. Wightman, Gallia Belgica, London, 1985, p. 158-192; H. Galsterer, Des Éburons aux Agrippiniens. Aspects de la romanisation en Rhénanie, în CCG, 3, 1992, p. 107-121; G. Woolf, Becoming Roman. The Origins of Provincial Civilization in Gaul, Cambridge-New York
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 194-195; S. Kerneis, La Bretagne rhénane. Note sur les établissements bretons dans les Champs Décumates, în „Latomus“, 58, 1999, 2, p. 357-390; Roman Germany. Studies in Cultural Interaction, edited by J.D. Creight and R.J.A. Wilson, Portsmouth, 1999; pentru romanizarea provinciilor dunărene limitrofe Barbaricum-ului, cf. La Pannonia e l’Impero Romano. Atti del convegno internazionale „La Pannonia e l’Impero Romano“. Accademia d’Ungheria e l’Istituto Austriaco di Cultura (Roma, 13-16 gennaio 1994), a cura di G. Haknóczi, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
origine curs universitar, încearcă să clarifice și să fixeze coordonatele epocilor mai însemnate ale literaturii române, tendințele ei esențiale, raportate la factorii politici, economici și sociali care le-au condiționat. După capitolele introductive despre formarea poporului român și a limbii (romanizarea Daciei și romanitatea limbii române), urmează capitolele despre literatură, de la origini până la iluminism, care marchează pragul vârstei moderne, apoi sunt tratate sămănătorismul, poporanismul și simbolismul, poezia și proza din perioada interbelică, tradiționalismul, existențialismul, un scurt capitol ocupându-se de literatura
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
maghiar, neidentificat. A doua se referea la conviețuirea sârbilor și românilor în satele bănățene. În limba germană s-a păstrat Mehadier Chronik, o vastă prezentare a districtului Mehadiei destinată străinilor, urmărind istoria românilor, în special a celor din regiune, de la romanizarea Daciei până la sfârșitul războiului ruso-austro-turc. Tot în germană este și Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane (1829), o sinteză a istoriei locale, la care S. de H. anexează o substanțială autobiografie. A tradus și câteva lucrări didactice cu conținut religios
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
localnici, ale tatălui său, la propriile amintiri, utilizează calendarele și presa vremii, poate și jurnale de campanie ale regimentelor grănicerești bănățene. Cronica include și informații oferite de izvoare arheologice, epigrafice, numismatice, de cărțile populare și de folclor. Problema cuceririi și romanizării Daciei, cu referiri mai bogate la Banat („Dația Ripenzi sau Râpărea”), tratată nu foarte diferit în raport cu istoricii Școlii Ardelene, este susținută cu noi argumente, aduse de descoperirile arheologice din regiune. Din Evul Mediu românesc reține, insistând asupra Banatului și Transilvaniei
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
ci o dramă cu reversul său parodic”. Balcanismul literar interesează ca paradigmă morfologică, sub aspectul comparatist al unor „serii estetice de tipul motivelor și al temelor”, generate de condiții geografice, istorice, etnice, religioase, etice și culturale similare: substratul indo-european comun, romanizarea, dominația bizantină și apoi cea otomană, ortodoxia și antiislamismul, bizantinismul (modelul bizantin), orientalismul, etica supraviețuirii, filosofia lui „întru” sau a lui „ca și cum”. Etapele istorice ale balcanismului (literar) ar fi: în secolele al XVI-lea - al XVII-lea - etapa unui „bizantinism
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
secvențele polemice, P. recitește textele (căci manifestă o confiență maximă în documentele scrise), ia în considerare și datele puse la dispoziție de disciplinele auxiliare ale istoriei și explică lectorului său principalele trăsături ale proceselor culturale petrecute în vechime la români (romanizarea este pentru el o veritabilă opțiune pentru un tip de istorie culturală), toate desfășurate într-o remarcabilă unitate, temelie a „specificului românesc” și a dăinuirii într-un cadru - teoria „cadrelor de cultură” explică apariții și dezvoltări identice - guvernat de Bizanțul
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
ani, Dacia e pèrèsitè pentru a doua oarè de legiunile române, cu toții plecați în Occident, în urma voastrè rèmân ținuturi aproape puștii, sate goale, numai cu bètrâni! Șerban argumenteazè, Abandonând Dacia, civilizația romanè nu și-a încheiat pe deplin misiunea de romanizare, populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate, romanizare, creștinizare, balcanizare, occidentalizare, bolșevizare, urbanizare, ceaușizare, europenizare, americanizare, internetizare și, de ce nu, șerbanizare, Eu insumi încerc sè șerbanizez Dacia cu articolele mele de presè și cu cèrțile de analizè politicè pe care urmeazè sè le scriu, Dar ne-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
model și constituind, din ce în ce mai mult, un punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
terminate prin cucerirea Daciei de către romani. Romanii au instituit aici administrația romană sub autoritatea legiunilor. Limba latină a fost adoptată de daci, care au adoptat și modul de viață roman și unele forme din religia romană. Astfel s-a produs romanizarea dacilor. daci liberi - daci care locuiau în afara teritoriului provinciei romane Dacia, care fusese parțial ocupată de romani; dacii liberi, deși au suferit influențe ale culturii, limbii și civilizației romane, nu au fost sub stăpânirea politică a Imperiului. Dacia - țara locuită
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
anul 106, a fost parțial ocupată de Imperiul Roman, o parte din teritoriul din nord și est rămânând liber. Dacia a devenit provincie romană. Dacii aflați sub admistrație romană au adoptat limba, cultura și civilizația romană, s-au romanizat (vezi romanizare). În anul 271, administrația și armata romană s-au retras la linia Dunării din cauza năvălirii populațiilor migratoare. Populația va supraviețui tuturor valurilor migratoare, și peste aprox. 1000 de ani vor apărea primele formațiuni prestatale românești (vezi crezate și voievodate). daco-romani
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și armata romană s-au retras la linia Dunării din cauza năvălirii populațiilor migratoare. Populația va supraviețui tuturor valurilor migratoare, și peste aprox. 1000 de ani vor apărea primele formațiuni prestatale românești (vezi crezate și voievodate). daco-romani - populație dacică romanizată (vezi romanizare). Decebal, rege dac (87-106 d. Hr.) - a fortificat cetățile și a întărit armata în fața pericolului roman. A fost un mare general și a condus cele 2 războaie împotriva armatei romane condusă de împăratul Traian. S-a sinucis pentru a nu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
romanică a poporului. (vezi formarea limbii române). Poporul român s-a format pe teritoriul cuprins între Dunărea de Jos, Munții Carpați și Marea Neagră. La baza formării lui a stat poporul dac, care fiind cucerit de romani, s-a romanizat (vezi romanizare). Pe parcursul secolelor, diferite grupuri de populații migratoare, care s-au așezat în acest spațiu, au fost asimilate. formarea Țării Moldovei - Țara Moldovei s-a format în jurul unei mărci, întemeiată de voievodul Dragoș (vezi Dragoș, descălecat). Acesta a plecat din Maramureș
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Prin Conferința de Pace de la Paris (1946), ce încheia cel de al doilea război mondial (vezi al doilea război mondial), Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul și insula Șerpilor au fost separate de teritoriul României, care a fost tratată ca țară înfrântă. romanizare - proces istoric, prin care o populație cucerită de romani preia de la aceștia limba, cultura și obiceiurile cuceritorilor. Romanizarea este un proces îndelung și foarte complex. Exemple de populații romanizate: daci, galii, grecii etc. După cucerirea vechii Dacii de către Imperiul Roman
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
război mondial), Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul și insula Șerpilor au fost separate de teritoriul României, care a fost tratată ca țară înfrântă. romanizare - proces istoric, prin care o populație cucerită de romani preia de la aceștia limba, cultura și obiceiurile cuceritorilor. Romanizarea este un proces îndelung și foarte complex. Exemple de populații romanizate: daci, galii, grecii etc. După cucerirea vechii Dacii de către Imperiul Roman, dacii au conviețuit cu cuceritorii, au adoptat limba latină și multe elemente de cultură materială și spirituală romană
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Aurelian și au reocupat Dacia în sec. al 12-le? Se știe că amândouă părțile acestei întrebări au avut apărătorii lor. Thunmann, cel întîi care s-a ocupat în mod științific cu popoarele Europei răsăritene, susține că românii sunt copiii romanizării Daciei, F. I. Sulzer respinge continuitatea poporului român în așezările de astăzi, iar I. Chr. Engel e tatăl cunoscutei teorii a lui Roesler, că Dacia în vremea lui Aurelian a fost cu totul deșertată de populație romană și reocupată de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
perioada respectivă de către o populație sedentară autohtonă, căci numai alături de o astfel de populație se puteau stabili grupurile alogene, ce își căutau și găseau cele necesare vieții pe care, vremelnic, o duceau coabitând. Ne aflăm în epoca încheierii procesului de romanizare, timp în care romanitatea sud-dunăreană târzie își exercită încă influența benefică asupra celor de la nord de Dunăre și de pe cursurile inferioare ale afluenților săi, conducând, în final, la cristalizarea etniei românești. Alt argument prin care se poate demonstra prezența etnosului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
inscripție, după moda de atunci, „un Cocceius Severus închină o piatră lui Cocceius UMBRIANUS, tatăl său, decurion, augur și pontifice al cetății Porolissum în provincia Dacia”. Vor fi existat și alte antroponime identice, rămase și răspândite în spațiul supus procesului romanizării, cum a fost cazul și cu zona noastră, unele păstrându-se până destul de târziu, căci antroponimul respectiv se întâlnește, în formă romanizată, în documente medievale referitoare la sate și oameni din Moldova sudică. Avem exemplul, cel mai apropiat ca spațiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
decenii ale secolului XX au administrat cu dificultate această chestiune, prin descompunerea narațiunii într-un șir de expuneri-standard despre populațiile preistorice, indo-europenizare și traci, geți și daci, daci și alte civilizații mediteraneene, Burebista, Decebal, lupte cu romanii, provincia imperială Dacia, romanizarea dacilor, retragerea aureliană, continuitatea daco-romanilor, creștinarea lor și disoluția migratorilor în masa autohtonilor latinofoni. Această aglomerare de episoade se încheia cu asimilarea slavilor de către autohtoni și cu semnalarea primelor știri scrise despre existența unei populații romanice în zona dunăreană; autorii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic traco-latin, evoluții care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care urma să o confrunte cu practica bisericească din Italia. Dialogul său ecumenic cu Paulin este benefic pentru amândoi. Paulin este informat că pe malurile Istrului (Dunării) se desfășoară o intensă activitate de evanghelizare, împletită cu o rodnică acțiune de romanizare a „populațiilor barbare” aflate printre dacoromani. Misionarismul Sfântului Niceta l-a impresionat pe Paulin, iar personalitatea patristică a misionarului dunărean i-a stârnit admirația, exprimată în cuvinte de laudă. La rândul său, Sfântul Niceta lua cunoștință de viața liturgică de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
V) este complex și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă. Pe malul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
universală pentru acea vreme. Aceste lucrări teologice au contribuit la încreștinarea și la creșterea prestigiului Imperiului, la lămurirea multor probleme de doctrină și spirituale puse de evoluția gândirii și a vieții patristice din Apus. Limba latină este cea care suține romanizarea profundă a Daciei, astfel încât, mai târziu, deși a urmat o perioadă slavă a culturii noastre câteva secole bune, limba neolatină născută din trunchiul daco-roman, limba română, a apărut ca un nou fenomen foenix din rădăcina ei stăveche. g. Prin traducerile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]