278 matches
-
I În cadrul relațiilor stabilite prin tratatul din anul 382. Este demn de amintit aici și faptul că regele got Athanaric e primit la Constantinopol și se creștinează. Toate aceste valuri de popoare migratoare, inclusiv slavii, practicau ritul incinerării, iar populația romanizată practica pe cel al Înhumării. Multe cimitire aflate În zona din nord-estul Transilvaniei n-au fost Încă descoperite. Ele ar fi scos la vedere mai mult continuitatea elementului daco-romanic și al dacilor liberi și În zonele muntoase, acolo unde s-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lei. Și toate acestea sunt rezultatul epocii de aur a comunismului care a Început cu reforma Învățământului din 1948 făcută după model sovietic. Drept răspuns la cele spuse de mai vârstnicul meu interlocutor, am oftat adânc. Viața spirituală, Biserica Dacii romanizați și cei liberi din nord-estul Transilvaniei au cunoscut de timpuriu elemente ale noii religii creștine, mai Întâi chiar din vremea apostolică și apoi prin intermediul coloniștilor romani din Ex toto urbe Romana. Viața În munți, datorită invaziilor barbare, nu a Însemnat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să influențeze În bine populația daco-romană și nici pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de a vedea devastate ținuturile sud - dunărene. Împăratul optează pentru prima soluție, sacrificând Dacia intereselor superioare ale Imperiului. Din ordinul său, trupele și administrația romană părăsesc, În anul 271, provincia creată de Traian, lăsând pe loc o numeroasă populație puternic romanizată. Dacii liberi Sub acest nume este cunoscută acea parte a poporului dac, care n-a ajuns sub stăpânire romană. În Moldova sunt cunoscute triburile costobocilor și ale carpilor, iar prin Maramureș și părțile sătmărene. Dacii liberi, au atacat În repetate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
au caracterizat printr-un comerț intens. Cu timpul și ei vor fi supuși procesului de romanizare. Daco romanii și continuitatea lor În spațiul carpato-danubiano-pontic Retragerea aureliană a intervenit Într-un moment În care Dacia putea fi socotită o provincie puternic romanizată. După cum s-a dovedit În secolele următoare, romanizarea a fost un fenomen ireversibil, adică niciodată nu s-a mai revenit la situația de dinaintea cuceririi traiane și pe teritoriul Daciei a viețuit În permanență o populație romanizată - daco - romanii. Continuitatea daco-romană
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
socotită o provincie puternic romanizată. După cum s-a dovedit În secolele următoare, romanizarea a fost un fenomen ireversibil, adică niciodată nu s-a mai revenit la situația de dinaintea cuceririi traiane și pe teritoriul Daciei a viețuit În permanență o populație romanizată - daco - romanii. Continuitatea daco-romană. Interpretarea logică, a informațiilor izvoarelor antice duce la concluzia că Aurelian a retras din Dacia armata și administrația. Bineînțeles, a trecut la sud de Dunăre și acea parte a populației ale cărei interese erau legat de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
mai impetuoasă dezvoltare și răspândire a romanității caracterizează Însă sec. al II lea și prima jumătate a veacului următor. Este exact perioada care coincide cu romanizarea organizată, rapidă și ireversibilă a spațiului daco-moesian. Rapiditatea romanizării depinde de stadiul dezvoltării popoarelor romanizate. Acestea prelucrează Într-o manieră proprie, elementele romanizării. Păstrează chiar unele elemente autohtone de cultură materială, artă, spiritualitate și chiar lingvistice. Nu este vorba de o rezistență la acțiunea factorilor romanizării, ci de o contribuție autohtonă la declanșarea procesului. Numai
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
mult, punctul final al romanizării, este raportat numai la perioada, când viața romană continuă În condițiile Încetării autorității imperiale, În condițiile marilor migrații de populații, din sec. III - VIII. Sunt veacurile când, pe teritorii Întinse ale fostului Imperiu Roman, sigur romanizate, apar popoare care moștenesc numai civilizația romană, fără a vorbi limba latină. Pe alte teritorii, cu toate suprapunerile de populații, sigiliul Romei, latinitatea rezistă, dovada grăitoare fiind formarea popoarelor și limbilor neolatine europene. De altfel, Încă din primele veacuri ale
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cognomene romane și, după lăsarea la vatră, obțin statutul de cetățeni romani și funcții administrative. Este cazul lui Aeliu Ariot, dac aflat În fruntea orașului Drobeta. Născuți cetățeni romani, fiii veteranilor erau Încadrați În unitățile de elită ale Imperiului. Dac romanizat era și Valerius Marcus, ostaș În Legiunea a XI a Claudia. Ne dăm seama de originea lui după prenumele date celor trei băieți născuți de soția sa Faustina, Decibalis, Seiciperis și Mumutzis. Cei trei făceau parte dintr-o a treia
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Mureș, Nistru, Olt, Someș, Timoc. Ele confirmă faptul că, pe măsură ce adoptă obiceiuri, credințe, norme romane și nume latine, geto-dacii Învață noua limbă și o uită, treptat, pe cea proprie. Astfel retragerea aureliană va avea loc În condițiile unei numeroase populații romanizate ireversibil, atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Integrarea dacilor liberi În noul proces de Întrepătrundere culturală și etnolingvistică Cunoaștem că o parte a poporului geto-dac nu ajunge sub stăpânire romană. Atestați literar și desemnând continuitatea organizării politice
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
tradiție greu de împăcat cu condiția lor de națiune tolerată; o din acest motiv mulți cronicari germani din sec. XVIII au încercat să dovedească întregii lumi că este cu neputință ca românii din Transilvania să fie urmașii direcți ai populației romanizate în Dacia; o unirea cu Roma a dat, în schimb, un nou imbold aspirațiilor românilor de a obține drepturi egale cu celelalte națiuni și confesiuni creștine din ținuturile transcarpatice. -Au existat și voci care au recunoscut romanitatea românilor: împăratul Austriei
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Wald, aproape de orașul Osnabrück de azi), în ziua de 9 septembrie anul 9 d.Hr., cînd cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius Quintilius Varus au fost masacrate de tribul german al cheruscilor comandat de germanul romanizat Arminius (se vede și după numele său latinizat după ce a căpătat cetățenie romană ca fost centurion). În această a noua zi a lunii a noua a anului al nouălea d.Hr. (zi nefastă) au murit c. 20.000 de legionari
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bg. Dunav, transformarea o - u avînd loc în greacă, iar v > r în romînă (după modelul habet > are). Un alt grup de cercetători (Iordan, Ivănescu, Skok, Georgiev) resping părerile menționate anterior și consideră că numele originar este moștenit de la tracii romanizați, forma fiind preluată ulterior de goți, slavi și greci. Evoluția Danuvius, Danuvis la Dunavis nu este o transformare fonetică, regulată, ci o metateză vocalică (a - u > u - a). Vl. Georgiev afirmă că pentru cursul inferior al Dunării exista o denumire
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
meu Al. Rosetti, autorul cunoscutei lucrări Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, își deschide cartea cu această definiție: „Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia superioară și inferioară), din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre.“ Același lucru spune, folosind o comparație, și S. Pușcariu în Limba română. I. Privire generală (apărută în 1940): „Limba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care practică păstoritul sunt latinești, dacă este vorba de termenul general: păstor (< lat. pastorem) sau păcurar (< lat. pecorarius); sunt însă din substrat cuvintele care denumesc un anumit tip de păstor, de păcurar: baci „șeful stânei, vătaful ciobanilor“. Rezultă că traco-dacii romanizați au păstrat din limba lor elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui limbaj care reflecta specificul de civilizație autohton. Există în română și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general, iar cei presupuși a fi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a avut ca centru administrativ dominant Unia, continuatoarea tradiției regatului dacic. Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s a remarcat datorită poziției sale geografice și continuității centrului de putere al Uniei romanizate. Luând Ardealul ca centru și adăugând la acesta Panonia, voievodatele extracarpatice, banatele, vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
introduce în istoria sa ajustări capabile să subordoneze această provincie istoriei Moldovei, ducând mai departe și accentuând orientarea în această privință a înaintașului său Miron Costin. Mai mult decât atât, Transilvania, vasală Apusului și practic lichidată de Dimitrie ca teritoriu romanizat inițial, este revigorată sub acest aspect prin refugiile peste munți ale romanilor extracarpatici. Din aceștia din urmă se desprinde pe parcursul istoriei și populația valahă din sudul Dunării, până la Salonic. În felul acesta Moldova este imaginată ca o nouă Romă care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
barbare” care vor veni în perioada a doua din nord și nord-est. În partea finală a primei perioade se infiltrează în spațiul danubian romanii, venind nu din sud, cum se știe din istorie, ci din vest, trecând peste zona deja romanizată a Dalmației. Ei ocupă mai întâi, afirmă Philippide, spațiul semigrecizat al celor două Moesii, iar apoi spațiul dacic, neatins de grecizare, de la nord de Dunăre, de unde se retrag, în a doua jumătate a secolului al III-lea, în Moesia Superior
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
teritoriul dalmat, poarta de la nord de teritoriul grecizat, pe unde romanii ar mai fi putut pătrunde, prin Moesia Superior, spre Dacia. Dar să-l ascultăm pe Philippide care își sintetizează teoria despre istoria românilor în următorul fragment: „Dacă această populație romanizată a răsăritului Europei, concentrată de la timpurile lui Gallienus (împărat roman între 253-268) numai de-a dreapta Dunării, a continuat să trăiască până astăzi, apoi ea a trebuit să dea naștere la două popoare romanice deosebite și la două limbi romanice deosebite
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sfârșitul secolului VI a încetat ultima rezistență a statului roman (domnia lui Mauricius, 582-602) contra puhoiului slav, care la începutul secolului VII, după ce și mai dinainte se revărsase în mase mari în peninsula balcanică, a cotropit cu desăvârșire tot teritoriul romanizat, în special pe cel românesc, din peninsulă. Iar migrația românilor în direcțiile în care ea a avut loc n-a putut fi atrasă decât de un gol... Cel mai vădit gol a fost acel ocupat de dacoromâni. Slavii părăseau încă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și cuvintele limbii române indică „locul de obârșie al poporului român” care este „teritoriul romanizat din peninsula balcanică”. Cea mai mare greutate în rotunjirea, cum necum, a concepției sale o reprezintă pentru Philippide limba albaneză, principala piedică a limitării spațiului romanizat în favoarea grecizării. Urmărind un scop anume, el modifică istoria evoluțiilor etnolingvistice din Balcani. Mai întâi el declară că „albanejii în actualele lor teritorii sânt de curând veniți, emigrați de la nord de undeva. De altfel ar fi fost și extraordinar lucru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
două popoare” (II, 629). În plan lexical Philippide încerca să dezmintă concluzia lui Gustav Meyer, autorul unui dicționar etimologic al limbii albaneze, care afirma că „ a atârnat numai de un fir de păr că limba albaneză n-a fost complet romanizată”, spunând că „tendința este de la Gustav Meyer încoace de a tot constata material lexical autohton în limba albaneză, iar nu latinesc” (II, 763). Revolta lui Philippide împotriva latinității limbii albaneze decurge din credința lui că „în cea mai mare parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvintele ei asupra istoriei poporului român din timpul originii acestui popor” (II, 569). În al treilea rând, zona iliră, unde s-a constituit limba albaneză, care prezintă cele mai mari afinități cu româna, a fost desființată de Philippide ca spațiu romanizat. Astfel s-a încercat minimalizarea rezultatelor celorlalți cercetători care au analizat în manieră neogramatică limbile balcanice. Iorgu Iordan, elevul excepțional care a putut prelua de la profesorul său doar acribia cercetării, explică în felul următor credința fanatică a lui Philippide în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
verbele cu sens abstract - au trecut din Ardeal în Muntenia și în Moldova deodată cu răspândirea românismului în aceste părți. Părerea că ele, continuă Pușcariu, ar fi relicte din graiul ungurilor preexistenți românilor la sud și est de Carpați și romanizați mai pe urmă e cu totul neîntemeiată și izvorăște din tendința de a-i arăta pe români veniți din Peninsula Balcanică după așezarea ungurilor în țara noastră” (p. 310). În încheierea pulverizării bazei traco-latine, din care au evoluat limbile indoeuropene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
măsură să le explicăm prin gradul diferit de romanizare și indoeuropenizare: 1) limba română este cel mai pregnant rezultat al romanizări; 2) limba albaneză, adusă în pragul romanizării, a rămas limbă aparte; 3) limbile slave reprezintă nivelul de indoeuropenizare slab romanizată a substratului; 4) limba maghiară, atinsă de indoeuropenizare, prezintă trăsături pregnante de limbă aglutinantă. 14. Istoria și preistoria limbii române o integrează pe aceasta în procesul devenirii globale a limbii. În consecință, limba română, născută din baza traco-latină, prezintă identități
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]