1,073 matches
-
săptămâni. Asta ar veni în prima joie din aprilie. După amiază. Așa mai spre amurgitelea. De acord. Acum te rog să mă ierți, dar trebuie să pleci, dragul meu, că s-ar putea să apară profesorul Bounegru, care își face rondul zilnic pe la toți oamenii liceului, ca să afle tot ce se întâmplă... Dacă te vede cineva - indiferent cine - să te arăți furios. Acesta ar fi un semn că solicitarea dumitale de a-i ajuta pe țărani cu sămânță - lucru ușor de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în una din vizitele sale inopinate, a ținut să povestească un vis, de față fiind și Teo. ,, Știți...", își amintea Doina cuvânt cu cuvânt ,,... astă noapte v-am visat, domnule doctor. Se făcea că erați în parcul spitalului în fața unui rond de flori. O floare tocmai era gata să se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o fugă până acasă. După mai multe Încercări nereușite, colega mea, fiind mai Înaltă și mai voinică decât mine, a reușit să escaladeze gardul și a sărit În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o explicație logică a faptului petrecut... Cu siguranță, mi-am zis În cele din urmă, totul nu fusese decât o autosugestie născută din starea de Încordare creată și din scurta introducere pe care el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de inimioară, cultivat cu multă gura-leului, cu chișosoni - papuco, adică cu domnișori turcoaz, bej, roz, mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă la vreo nuntă într-o altă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil că se va face
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
teleghidată, toți se Îndreptau - cu capetele rotindu-se Întrebător spre cei Întâlniți pe drum, renunțând Însă să Întrebe ceva pentru că știau că vor primi același răspuns, o pereche de umeri ridicați sau un „Nu știu“ mormăit - către centrul intersecției, un rond mare, rămas ca prin minune liber de prezența automobilelor, În mijlocul căruia trona postul de control al polițistului. — Haidem și noi Într-acolo, am spus. Poate-aflăm lucruri noi. — Să mergem, a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cameră cu whisky", "Masă la rest(aurant)" București: 3 "Cordon bleu", 3 "mixed grill", "Seara chef Coca cu horincă" și "Colette mâncat prost hotelul Gutinul". Ori de mulțimea de galicisme cu care N. Steinhardt și-a împănat notele: "embouteillage", "en rond", "ecouerați" etc. D. Roatiș a fost deranjat - și pe drept cuvânt - de numărul de erori care distorsionează textul lui N. Steinhardt. S-ar putea ca unele din ele să se mi se datorească și mie, din cauza scrisului grăbit al autorului
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
întrecere și în pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea baza să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luminându-i intermitent bara de protecție posterioară cu farurile. Pe neașteptate, Catherine își opri mașinuța în curtea unei benzinării, forțându-l pe Vaughan să facă o violentă întoarcere cu o sută optzeci de grade. Cu roțile scrâșnind, acesta viră pe după rondurile ornamentale cu flori în ghivece smălțuite, însă i-am blocat drumul cu propria-mi mașină. Surescitată de toate acestea, Catherine stătea între pompele stacojii de benzină, scăpărând din ochi spre Vaughan. Rănile de la picioare și piept mă dureau din pricina efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcea parte dintr-o intenție ironică a lui Vaughan, ca și când excitația ce-mi scălda mintea ar fi oscilat între ostilitate și afecțiune, sentimente ce deveniseră intersșantajabile. Am urmat deviația vestică de mare viteză a autostrăzii circulare externe. Când să ocolim rondul central al intersecției, am mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-te ce tăietură are, cade bine stofa, de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
contemporan francez, rectorul nu putea s-o refuze, dar nici n-avea unde s-o planteze. Când a apărut Dinulescu și-a cerut niște săli, rectorul i-a zic că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de begonii cerate, roșii și galbene. Nu-mi spuneți că n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel mai mult la profesionalitate. Era un ins riguros cu pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întredeschisă, desigur, o întâmplare, nu spusese nimănui că are de gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd făcea rondul, ca de obicei, pe ulițe și prin grădini trebuia să fie foarte atent să nu dea peste vreo patrulă a "gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare, cu același amuzament, toată această joacă de-a cazarma nu putea să te ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]