17,957 matches
-
Tu ai sculptat-o cândva anume gândindu-mă la fel ca răsăritul amurgul în toamnă sting în sine prezentul rostindu-l mai este poate și mâine o zi... Anne Marie Bejliu, 5 martie 2015 Referință Bibliografică: sting în sine prezentul rostindu-l / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1425626747.html [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
și regelui Comanus cel Viteaz. Era un străjer ce venea cu grabă de pe gruiul din depărtare. Și-i dădură drumul în cetate. Acesta se-nfățișă înaintea regelui și cu glas ca de animal rănit strigă: - Romanii ! Vin romanii! Și, cum rosti aceste vorbe, căzu la pământ mort, că avea înfiptă în spate o săgeată. Regele, sună din corn, sunet de adunare și de veste rea și îndată întreaga suflare a cetății se și adună în juru-i. - Dragii mei, grele zile ne
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
prin fumul ce urca spre cer se vedeau cohortele de soldați înaintând către ei. În acest timp, Tarnita, cu femeile și copiii ajunseră la peștera care era într-o văgăună din vârful muntelui de abia-i zăreai fundul. Și acolo, rostind Tarnita niște vorbe, porțile peșterii se deschiseră și intrară cu mic și mare, om sau animal de casă, în adâncurile pământului. Jos, lângă cetatea, lupta era în toi. Mulți romani au pierit de săbiile și săgețile dacilor lui Comanus, dar
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
apoi, prin cuvinte magice, deschise o poartă și scoase afară pe cei din peșteră, zicându-le: - Mergeți și ridicați-vă case și trăiți pe aceste locuri,dar să nu uitați de Comanus cel Bun, din care vă trageți cu toții. Și, rostind acestea, se întoarse în peșteră, închizând porțile peste care se așternură păduri și tufișuri și nimeni nu mai cunoscu locul prin care au ieșit. Și , zice povestea, toți cei salvați s-au întors în vale și și-au făcut ocini
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
respire îmi rămâi printre bucățile de inimă ca poezia unui lan cu maci de-abia înflorit într-o dimineață cu adolescența în gene și neuitarea sosită de la un clik distanță în visul tău niciun înger nu mai e părăsit și rostești mereu cuvinte de vindecat lumina eu tac regretele își vâră unghiile în carne ca atunci când afli că ai lăsat cândva să treacă viața pe lângă tine și e prea târziu Referință Bibliografică: în visul tău niciun înger nu era părăsit / Violeta
ÎN VISUL TĂU NICIUN ÎNGER NU ERA PĂRĂSIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/In_visul_tau_niciun_inger_n_violeta_deminescu_1368782092.html [Corola-blog/BlogPost/354891_a_356220]
-
dacă-i frate-tău...". Și în timp ce rușii care-i însoțeau fumau "în ștafetă" o țigară ieșită din manufactura ambulantă a unui soldat român, căruia îndeletnicirea aceasta sporadică îi era leac de alinare, Manole își zări fratele. "...Badiță Nică!...". Atât putu rosti sergentul, căci îl gâtuia plânsul, ca și pe frate-său, cu care nu se mai vazuse de trei ani. Acum se întâlniseră, dar aveau itinerare diferite. Ce era de făcut, ca frații să rămână împreună? Rușii îi număraseră, iar lipsa
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
o ideală reciprocitate. * Într-o dimineață senină de aprilie, 1946, când prin crengile pomilor înmuguriți cîntau graurii, la o poartă de gospodari din Miroslovești, o mamă murmura pentru ultima oară, cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
de a adapta creștinismul la măsurile și capacitățile noastre; imposibilitatea de a-l primi după rânduielile lui Dumnezeu și nu ale noastre. Care sunt aceste rânduieli? Nicăieri nu le găsim mai bine exprimate decât în cuvintele pe care preotul le rostește în timp ce înalță Sfântul Disc și care în Biserica primară erau cuvintele invitației la primirea Sfintei împărtășanii: "Sfintele Sfinților!" Cu aceste cuvinte și, de asemenea, cu răspunsul credincioșilor la aceasta: "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos"- judecățile omenești în întregime se
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_0.html [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
va gândi pentru ce-l va reține țara? Doar pentru aceste ordonanțe nefericite? Că i-a făcut pe români să iasă cu zecile de mii în stradă? Oare antagonizarea societății intră în atribuțiile postului? Deocamdată, nimeni în stradă nu a rostit numele Grindeanu S-a protestat contra lui Dragnea, contra lui Iordache, da. Dar în momentul în care dl. premier își va asuma ordonanțele sau răspunderea pe acest subiect, probabil că mulți îi vor cere demisia. Deocamdată lumea nu i-o
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? by https://republica.ro/eu-i-am-vazut-pe-batranii-frumosi-si-liberi-din-piata-plus-o-intrebare-pentru-premierul-grindeanu-vreti [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
ntristeaz-așa Poeme fără punctuație! Nici majuscule nu sunt, la margine de rand Sau sunt poate, "învechita" pînă și în...Gând? Îmi cer scuze, de-i așa și mă voi retrage. Gândul care-mi face grevă, voi lăsa în pace... Să rostească tot ce vrea, chiar de nu vă place Unora sau altora; gândul nu-mi va tace! Despre dor și despre chin voi scrie în rânduri... Inima o voi deschide și-ale mele gânduri. Am învățat de la El...ce scria în
GREVA GÂNDULUI de DOINA THEISS în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 by http://confluente.ro/Greva_gandului_doina_theiss_1373655167.html [Corola-blog/BlogPost/365342_a_366671]
-
încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa "Mulțumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai grijă de ei, Maică, Născătoare de Dumnezeu!". Si nu s-a întors până nu a fost convinsă că spiritele s-au liniștit... Timpul a zburat pe nesimțite așa încât, după ce au savurat porția
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
rămân cu tine toată noaptea? Vrei să dormim împreună? - Da, vreau sa rămâi cu mine, Eugen! Dacă este posibil, aș dori să rămâi toată viața... ...Eugen a desfăcut o sticlă de vin și a turnat în pahare. Au ciocnit în timp ce rosteau simultan "pentru noi, pentru fericire" și au izbucnit în râs când au realizat că amândoi au gândit și s-au exprimat în același fel. Alina a băut tot conținutul cu ochii închiși și a întins mâna cu paharul să-i
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
de hârtie. Tavanul s-a prăbușit în mijlocul patului, unde fusesem trimisă să mă culc. Îngerul și bradul m-au salvat, nu existau încă morminte , nu plecase nimeni . Dincolo de iarnă și dincolo de geam, alte tărâmuri și povești așteptau răbdătoare să fie rostite. Azi ninge altfel, greu și trist peste morminte pline de zei și de cuvinte. Vârstele noastre se împletesc pe coală de hartie ne-ncepută scriind o altă poveste, a unei ninsori nebune într-o noapte fără luna . Acest început de an
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_inceput_de_an.html [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
Popa Ștefan care-i primi în camera de oaspeți. După câteva schimburi de amabilități, Valdescu scoase dintr-o gentuță documentul cu caractere ciudate. - Ce zici sfinția ta că ar putea fi? Părintele și preoteasa priviră documentul cu luare aminte, apoi rosti: - Unde l-ați găsit? - În podul casei, într-o lădiță veche, pe care vroiam s-o arunc pe foc, interveni inspirată femeia. - Măi, dar acesta-i un act de valoare. Datează de câteva secole... - Și ce scrie? - întrebară cei doi
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
asistentul și bunul prieten al lui Tolstoi, crează o atmosferă insuportabila, o tensiune care îl determină pe scriitor să plece de acasă cu foarte puțin timp înainte de a se îmbolnăvi. “Tot ceea ce știu, știu doar pentru că te iubesc” , sunt cuvinte rostite de Lev Tolstoi, soției sale Sofia. Întrebat de un reporter dacă își iubește soția, acesta răspunde:„Vezi tu? Când o curtam pe Sofia, era atât de tânăra și de pură, încât părea imposibil s-o pot avea vreodată. Nu voiam
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/jay-parini-ultima-gara-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
fel de joc. Așa că i-am dat un indiciu. Un singur indiciu. Primii doi de Ț, i-am spus, sunt de la tinerețea ta. Atât i-am spus. Și atunci...s-a întâmplat cea mai mare minune. Pur și simplu a rostit frază: Tinerețea ta și dorința de a fi fericită îmi amintesc cu cruzime ce vârstă am și cât de imposibil îmi este să fiu fericit. Întreaga frază. Frază mea. De parca mi-ar fi ghicit gândul. În acel moment am stiut
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/jay-parini-ultima-gara-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
sunt mult prea puține lucruri pe care nu știu să le facă, să le abordeze, să le înțeleagă. Sunt oameni cărora le este de ajuns să-i privești că au înțeles semnificația, sunt oamneni pentru care n-ai terminat de rostit propoziția că au și dat soluția, sunt ... oameni! Florentin Smarandache este un om de stiinta complet, abordează la cel mai înalt nivel intelectual științele exacte precum logică, matematică, fizică, astronomia, cu ramurile și diviziunile lor, tot ceea ce înseamnă mișcare, structuri
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-logica-peste-care-nu-poti-trece-posibilul-imposibilului-o-poveste-de-viata/ [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
și cântă dorul și iubirea pentru neamul său, pentru limba română și pentru semenii cei încercați și siliți să poarte o povară care nu este a lor. Volumul se încheie frumos cu un cuvânt de bunăvoire, ca o briză marină, rostit de editorul acestei cărți, Ștefan Doru Dăncuș care, privind în ansamblu creația Marianei Gurza, opinează: „aura profesorală ca primă senzație, când îi citești poemele, aproape că dispare, dacă te lași purtat de versuri, fără intenții critice imediate. Ce și-ar
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
pași pe asfalt primul salut intri în pielea omului cu slujba și mai tarziu te întorci acasă pe același traseu așa își învăța moartea toate obișnuințele și îți fixează ceasul la ora exactă! ACESTE CUVINTE aceste cuvinte au mai fost rostite au mai fost scrise au mai fost uitate aceste cuvinte vin acum într-o carne nouă sub limba de pământ a altui muritor ele spun același lucru aceeași teamă de a nu muri mut și uitat aceste cuvinte sunt ale
CARTEA CU PRIETENI XXVI- ASTAZI E ZIUA TA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvi_astazi_e_ziua_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351006_a_352335]
-
curtoaziei dar și al distrugerii maxime a omului, când este exprimat de o minte secată de vârtejul întunecat al secetei de iubire, cuprinsă de furia neîmplinirilor lui și invers proporțional cu ceea ce gândim. Este regresiv pentru că într-un fel se rostește și într-un alt fel se discern simțirile pornite din străfundul interiorului nostru. Cuvântul împlinește senzații de bine sau rău, străpunge adâncurile neștiute ale sufletului umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și le udă cu lacrimi cerându-le profanilor înțelegerea cuvenită a mersului ideii ca umbră deusiană nevăzută pe pământ. El este cel care rostește un cuvânt din care se rup două constituente sacre ale vizionarului corupt de legea minunii conceptului. Se înalță vizionarul, ridicându-se cu greu din mijlocul zombian al celor care devorează cuvinte fără idei și mestecă ducându-și pe picioare cimitirele
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
noaptea prinsă-n plete”,„Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”,„Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”,„Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică a formei poetice, îl singularizează pe Theodor Răpan, impunându-l ca pe o voce lirică aparte! NICOLETA MILEA Referință Bibliografică: FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, de THEODOR RĂPAN
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
bine prelucrate: „amândoi sunt de prisos, / clopotele bat în turlă, / cântă buha, cânt duios”. NORI BELLU. Partitură narativă. Cadență pierdută. Axare pe mesaj. Versuri-reportaj. „O toamnă târzie / cu trena lungă de ceață / cade pe tâmpla senină a țării”. Poezie patriotică rostită cu glas scăzut - „În țara mea / curg razele-fuioare de lumină - / țesând lanuri aurii de grâu...” -, fără surle și trâmbițe - „și-n augmentata strălucire / ce-și revarsă / plenitudinea celestă / naște / feeric rod de cuvinte / cu dor adânc de țară...”. Atracție pentru
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
însoțit la masa festivă și, chiar dacă era împovărat de ani și de o dramă (unul dintre băieți i-a fost ucis, la mare), am descoperit un om echilibrat, deschis, cu o memorie de invidiat și cu glumele „în buzunar”. Cea rostită pe scările de la intrarea în curtea școlii, unde era instalat un cort mare pentru servirea mesei, n-o pot reproduce. Nu se cade. Spun doar că se referea la picioarele care nu-l mai slujeau ca în tinerețe și a
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
scările de la intrarea în curtea școlii, unde era instalat un cort mare pentru servirea mesei, n-o pot reproduce. Nu se cade. Spun doar că se referea la picioarele care nu-l mai slujeau ca în tinerețe și a fost rostită bărbătește. În eventualitatea că veți găsi interesant materialul pe care vi-l trimit și veți găsi și spațiul necesar în revista a cărui redactor șef sunteți, ne-am bucura să facem cunoscută o „poveste” spusă de compozitorul Tudor Jarda. Cu
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]