410 matches
-
fi ucis, iar tu îmi vei deveni iubită!... INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE O cameră de complot, nu prea luminată în care se află o masă în mijloc cu patru scaune pe care stau patru bărbați. Doi dintre ei mai rotofei în straie boierești, CIOCOIU și CONACU, stau la cele două capete ale mesei, iar alți doi, ARNĂUTU și SASU, în straie de căpitani, stau pe laterale. Într-un colț pâlpâie firav o torță. BOIER CIOCOIU: Actualul domnitor s-a dat
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și Salcâmul aplecat sunt, așadar, reperele lui Puiu Răducan în alcătuirea unor proze scurte, fermecătoare prin simplitatea și sinceritatea narațiunii. Nimic ostentativ în redarea limpede, tandră, profund emoționantă, a relației cu superbul său prieten lipsit de grai, Ursei, „un cățel rotofei, din naștere fără coadă, deci... ciont, o combinație roșu murdar-negru (care - n.n.) se apropia mereu de mine, de fiecare dată de fapt. Numai el venea la mine, mi se ridica pe picioare, încerca să mă muște - așa, în glumă. Îl
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Articolele Autorului E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
șase saci, Au strigat lozinci Unul a spus „Jos Guvernul!”, Și au rămas doar cinci. Cinci sași în cinci saci, Au plecat la teatru Unul a căzut în fosă, Și au rămas doar patru. Patru sași în patru saci, Erau rotofei După cura de slăbire Au rămas doar trei. Trei sași în trei saci, sunt viță de soi Unul se trage din daci, Și-astfel rămân doi. Doi sași în doi saci, Se jucau cu tunu' Unul s-a pitit în
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
eu, să-i țin hangul. - nimic, nimic, nimica... - ba da, mai merge ceva, și încă merge foarte bine... - înmormântările, părinte, scuzați, domn doctor. - aici nu te contrazic. a sunat undeva. în câteva minute cabinetul s-a umplut cu doctori; toți rotofei, cu niște bărbișoane de savanți, în niște halate străvezii sau poate așa le vedeam eu, dracu știe. m-au consultat pe rând, au vorbit în șoaptă. - nu se poate! face unul privindu-și aparatul ăla antic cu niște căști de
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
barului. Într-o încăpere de circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe care tronau mai multe bibliorafturi, alături de o lampă de birou, un bărbat rotofei, nu prea înalt, cu obrajii parcă de hârciog se ridică în picioare și întinse mâna spre cei doi vizitatori neanunțați. - Hrubaru. Valentin Hrubaru - patronul barului. - Mircea Trăistaru, profesor universitar și fiul meu, Cristian student în ultimul an de facultate. - Cu
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
de brad, mătură din vâsc și căciulă împletită din lână frumos colorată. Unii chiar adăugaseră ținutei fulare multicolore, nasturi din nuci sau chiar extensii de crenguțe care imitau spectaculos părul. Cel mai în trend părea din nou Ominus, cel mai rotofei om de zăpadă. Anul acesta, purta o pălărie cu flori de paie și chiar mănuși împletite, spre deplina admirație a celorlalți oameni de zăpadă pe care îi studia ca de obicei de sus. La un moment dat, privirile lui Ominus
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
Cultural > Artistic > CHEMAREA DESTINULUI (6) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul 2 Alertă generală / 2 Comisarul Grosu își freca mâinile cu satisfacție când procurorul Marius Dincă și‑a arătat trupul rotofei în cadrul ușii biroului. S‑a ridicat vioi de pe scaun și l‑a poftit pe magistrat să se așeze, cu amabilitate excesivă, adresându‑i‑se cu convingere: - Domnule procuror, cred că deja problema este rezolvată. L‑am depistat pe cel în
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
barului. Într-o încăpere de circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe care tronau mai multe bibliorafturi, alături de o lampă de birou, un bărbat rotofei, nu prea înalt, cu obrajii parcă de hârciog se ridică în picioare și întinse mâna spre cei doi vizitatori neanunțați. - Hrubaru. Valentin Hrubaru - patronul barului. - Mircea Trăistaru, profesor universitar și fiul meu, Cristian student în ultimul an de facultate. - Cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
sapa, o împrăștii, îi dai o nouă formă. Seamănă cu o uriașă pâine neagră, hrănitoare, bogată în vitamine, care atunci când o mesteci te răsplătește cu gustul dulceag al tărâței. Butoiul, care l-ai umplut din vreme cu apă de ploaie, rotofei ca o ordonanță cum nu se poate mai mulțumită de starea sa, îți stă la îndemână. Cu apa din el stropești bine pământul, deasupra presari paie tocate mărunt și de acum cea mai bună treabă nu o pot face decât
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
creștea oi și capre, și de unde cobora numai duminica și de sărbători pentru a merge la biserică; în urmă cu un an a fost nevoit să coboare în sat pentru a fi îngrijit de copii); Puflea (Mitu Ureche) - om scund, rotofei și cu capul mare, se mișca lent și vorbea rar și mormăit; Radu (Dinu Cojocaru) - toată ziua fredona cântecul „Radu mamii, Radule”; Sclipa (Dinu Teșcuț, bărbatul Childirușei) - când era chemat, răspundea invariabil: „Într-o sclipă viu!”; Stan Șofâlcă (Stan Chirigescu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
nu mă urc că sunt grăbită. Acum ați înțeles cam cum mergea „Mocănița”. Am ajuns la chermeza unde ne-a primit cu mult fast tipul care-l invitase pe Marcel și care pare-mi-se era primarul Abrudului. Un tip rotofei, ca un polobocel plin cu varză murată. Masa era deja aranjată și la o masa stătea cocoana lui, care arăta și ea ca un butoiaș cu castraveciori. I-am lins respectoși cazmaua, o labă grăsuță cu degete scurte și unghii
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
mama coșea orice la o masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate oalele. Eram un băiețaș rotofei, neastâmpărat și pus pe șotii. Eram și un alintat căci „îmi suflau în fund” și Vichentie și mămică, mai putin tata. O altă pățanie ce era să se lase cu urmări grave a avut loc într-o vară când tata
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
pe brațe cu mare grijă croindu-și drum prin zăpada afânată ce-i trecea în unele locuri mai sus de genunchi. Toți yankeii ce-i ieșiseră în întâmpinare rămaseră cu gurile căscate. Proprietarul hanului, domnul Forest, un bătrânel scund și rotofei la față, ieșise și el în pragul ușii să vadă ce s-a întâmplat. Cum dădu cu ochii de John, începu să tremure din toate mădularele. - Ce-nseamnă asta, John, băiatule, ce-nseamnă asta? John călcă apăsat scările de la intrare
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
au împușcat pe capete la Cotu’ Donului”. Mihai Dascălu din Soci se ține tare pe picioare, chiar dacă “le mai scârție bălămălile” glumește veteranul căruia nu te încumeți să-i dai mai mult de 75 de ani. E roșu la față, rotofei, de statură medie și plin de viață. Vârsta nu i-a amorțit nici mintea, doar numai în “sectorul memorie”, ne avertizează el. “Și e bine că-i așa (continuă bătrânul cel tânăr), căci greu e de purtat în minte prăpădul
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
cobzărind romanțe desantate, cântând povești cu feti frumoși și zmei care se bat pe viață și pe moarte, și pe torace ample de femei. AZVÂRL ÎN JUR CU CLIPE Azvârl în jur cu clipe, zile, ani, Iar timpul, scund și rotofei la fața Perfid ascunde plâns de Ghețimani În dalba tinereții diminteață. Apoi observ că mutra-i scofâlcita Îmi lătra vorbe aspre și câinoase, Mă-mpinge-apoi, sfârleaza năucita, Spre miezul vârstei țări și colțuroase. Într-un târziu cătând prin vechi sertare Dau
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
Nică Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ROMANȚĂ Treceau soldații în scadență, veneau, regali, de pe afront. Școliți în sânge cu esență, ei nu țineau de răni acont. Pe versuri dalbe, vorbărețe, cântau un cântec rotofei, iar oamenii, ieșiți în piețe, i-aplaudau cu ghiocei. Strâmbară toți din ananas, când, după datini indigene, dădură, liric, nas în nas cu un pluton de damigene. Amirosea a carne farsă, a fum, a ploaie, a Cotnar și se vedea
ROMANŢĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355487_a_356816]
-
super-femeie a creat ea, a început să țipe de fericire, zicîndu-i că cineva o să facă spume cînd o s-o vadă și s-a terminat cu domnișoara Adelina, pirostiile o așteaptă! După ce cu greu a reușit s-o gonească acasă pe rotofeia ei prietenă, pentru că, da, mai erau prietene, cu toate că uneori era ca o muscă și își dorea s-o strivească de perete cu ziarul, Adelina și-a făcut o cafea, și-a aprins o țigară și s-a așezat în fotoliul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
la ora șase, exact când umbra acoperișului șopronului, în care eu și prietenul meu stăteam tolăniți pe două saltele vechi, umplute cu pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
sunt jidani moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire...au fugit și ei de seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
nu mai era vreme să o dea jos de pe el și să-i acopere goliciunea). Trenul plecă, cu bagajele lui, cu tot. -Tata, numai dumnealui i-a fost milă de mine! -Domnule ofițer, din suflet vă mulțumesc! zise țăranul cel rotofei, luându-l în brațe, cu lacrimi de-ți rupea sufletul. Dacă la unitate era poreclit “rupe oase”, maiorul stătea acum, în gara Caransebeș, cu trupul acela fierbinte și gol, pe sub manta și nu știa ce să facă. -Nu mă mai
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
de poezie pentru copii. Debutează în anul 2003 cu o carte de povești intitulată metaforic „Țara fericirii”, la Editura „Fundației Desire”, din Cluj Napoca, o carte ca o feerie. Cu ocazia Festivalului „Prichindel” de la Nurenberg a lansat cărțile „Legendele Nuremnbergului”și „Rotofei”, care au apărut ulterior la Editura Anamarol. În cartea „În Țara poveștilor străbune”, apărută la Editura Dacia, scriitoarea ne evocă evenimente, legende din universul istorie naționale. Prozele din această carte sunt interesante și se citesc cu plăcere. Prietenul nostru Florentin
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
timp în urmă, dar e atât de bătrână că nu mai poate să mai facă o vrajă cum trebuie de la cap la coadă, răspunse cea mai mică dintre vrăjitoare. - Unde e această bunică? Aș vrea să o văd! Vrăjitoarea cea rotofeie își încălecă mătura și porni să o aducă pe vrăjitoarea cea bătrână. Nu trecu mult și țipete grozave se auziră în toată casa: - A dispărut bunica! - Nu poate fi departe, mormăi regele ridicându-se, știu sigur că nu avea nici
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
fost răpită, ea nu mai este în stare să facă vrăji și nici în pericol nu mai e, pentru că, în curând, se va transforma în ciupercă la cât de bătrână e! Regele sări imediat pe a doua mătură, lângă vrăjitoarea rotofeie, căutând să nu îl piardă din vedere pe balaurul cu două capete care zbura vânjos pe sub nori. După ce trecu a doua mare, la limita celei de-a doua țări, vrăjitoarea care îl purta se opri și ea: - M-am gândit
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
să nu mă duci pe mine să stau singură în capelă noaptea, că te-oi bântui toată viața! Să mă țineți la casa mea până vine popa după mine! Celelalte două femei, dădură din cap, fiind de acord cu femeia rotofeie, care se pornise pe drum în fruntea lor, dreaptă de spate, ca un căpitan. - Da’ ce? Ți-o hi frică o noapte singură în capelă?! - Tu s-asculți ce-ți spui io amu, se răsti soacra către nora care începuse
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]