985 matches
-
că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase doliul pentru Rodrigo, Niña Carmen se hotărî să facă o călătorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din pământ și să-l privească pe domnul Damaschin care, de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor. Știa cum sunt copiii și era conștient că nu întotdeauna părinții trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce era vorba Luana se simți îngrozită și rușinată. Chiar trecuse copilăria, vremurile de amiciție deplină cu purtătorii de pantaloni, timpurile de joacă febrilă departe de orice intrigă și teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la ce să se aștepte. Închisă în camera ei, așa cum promisese, căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o jucărie cu care nu e obișnuit. Habar n-are ce e, s-a gândit ea și a adăugat: E ceva aparte și de foarte mare valoare. El n-a răspuns, doar a privit-o cu un fel de dispreț rușinat, pe care Margaret l-a recunoscut drept semnal al incapacității lui de a Înțelege. E un lucru de mare preț pentru poporul indonezian, a adăugat ea. — V-aș ruga să nu ne spuneți nouă pe ce pune preț poporul indonezian
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închise, lumina forma un cadru de dungi ca aici. Uneori, când era bolnav, când leșina sau când Îl apuca tremuratul, era transportat În Încăperea aia. Băiatu’ ăla iar are ceva, ziceau cei din jur, iar el se simțea rău și rușinat. Se socotea anormal. Nu-și dădea seama de ce Își amintea amănuntul acela din viața de la orfelinat, nici de ce Îi reveneau În minte alte imagini, În căutarea unui adăpost În memorie, ca și cum și-ar fi pretins locul de drept, multă vreme
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat. Nimeni nu-l lua În seamă, pentru că e normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul și să Încerce câteva mutări. Cine să-i spună Însă dacă mutările sale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuiască să întrebi aproape totul înseamnă adesea să nu poți întreba nimic - să nu poți pune nici o întrebare care, rostită înaintea tuturor celorlalte, să nu pară un punct de plecare ridicol. Iar eu mă simțeam destul de ridicol. Și rătăcit. Și rușinat. Așa că am stat pur și simplu acolo. — Disociativă, am spus. Bine. — Da. Asta înseamnă că nu e nimic în neregulă cu tine din punct de vedere fizic. Din punct de vedere fizic, nu există absolut nici un motiv de îngrijorare. Punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
momentul. Am cuprins-o cu brațul și ea se sprijini în mine. — Mă ierți? Ai fost un nemernic. Hei, am fost puțin încurajat să fiu. — Daaa, dar nemernicia ta n-a fost într-un scop nobil, nu? Nu, am spus, rușinat, asta așa e. — Ai făcut-o pentru că ești încremenit emoțional. — Defect. Defect emoțional. — Cum vrei tu. Mi-am plimbat degetele prin părul ei negru și fin, iar ea mă strânse cu brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
confirmat și de alți oameni, care au vézut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu mîinile sale, a coborît sacii din mașiné și ia tras dupé poarté. Palaghia Petrovna ne poate confirma cele spuse. Palaghia Petrovna, vé rog, poftiți, poftiți, nu vé rușinați, mai aproape, Palaghia Petrovna. - În ziua de joi, la amiazé, eu lucram În grédiné. Greblam frunzele prin grédiné, de-amu știți cum se grebleazé frunzele. Și cum greblam eu frunzele, mé mai uităm, dé, mé rog, prin gard la Alexandr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îmi amintesc ce-mi zicea Angelina, să stau cu ochii pe tine, dar a făcut-o doar la început, pentru că imediat ți-a căzut în plasă, dacă ar ști Părințelul ce potrivire este între noi, cred că s-ar simți rușinat, astea sînt vorbele ei, că tu o luaseși pe panta aia, că erai irecuperabil și așa mai departe. — Toți sîntem irecuperabili, asta să i-o spui cu prima ocazie cînd o s-o vezi, n-a fost ea cu mine aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Jur că dacă am fi știut că se ajunge aici, am fi lăsat totul baltă, ne-am fi resemnat fiecare cu soarta sa și pace, zise Angelina. — Sau am fi încercat să ne rezolvăm altfel problemele, spuse Tușica simțindu-se rușinată, fără să implicăm pe nimeni în toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja, dacă nu m-aș fi lăsat prostit de promisiunile lor, nu s-ar fi ajuns atît de departe. Chiar nu se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hai ș-om be. No servus! La mulți ani! Cum te simți? Parcă visez un vis frumos! A privit-o și el În ochi, i-a admirat fața bălaie, obrajii fini, gura desenată de Rafael, gâtul ... și s-a oprit rușinat. Femeia a simțit și-a priceput: Îi frumos ce spui, nu degeaba scrii poezii! Hai să visăm un vis frumos, ca doi frați buni! Cu o siguranță perceput de cel de-al șaptelea simț, Ildiko și-a mai turnat un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu găsește tonul potrivit nici când se adresează iubitei: „E nevoie de tine ca esență umană / Ce îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară, / Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ (Apel la iubire) Trecem, rușinați, peste referirea, involuntar echivocă, la îndeletnicirea iubitei: „îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară“. Dar nu putem trece peste aspectul pompos-oficial al ultimelor două versuri: „Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ Dacă ai o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este atât de simplu, îl facem! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oameni! Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te spăl pe spate... După
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care mă copleșise altădată. Nu a îndrăznit să mă privească și a murmurat : "Dora !" și apoi, parcă rușinat : "Mino-dora !" Am înțeles că în fetița adormită te regăsise mai întâi pe tine, pe tine Dora, primul lui copil, copilul legitim care îl așteptai și tu, și mai ales femeia de care îi era legată viața. Nu l-am învinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor. Bradul nostru de Crăciun nu avea alte podoabe decât o stea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]