223 matches
-
evacueze lucrurile și să le ducă la ea acasă, departe, în cartierul străzii Raion. Iar cum cei din București aflaseră despre cumplitele secerări ale tifosului exantematic, oamenii au mai întrebuințat pentru ei tot ceea ce se putea folosi și în special rufăria, căci cine se mai aștepta să ne întoarcem?... După o călătorie de șase zile și șase nopți, am ajuns cu toții, spre seară, în Gara de Nord, împreună cu unchiul meu Aurel Bănuț, voluntar ardelean în armata română, acum demobilizat și așteptând să se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
biroului. Pătrundem mai departe În camera din spate, un fel de dormitor cu lucruri de-ale Ralucăi, mama poetului, aduse drept zestre de la tatăl ei, stolnicul destul de Înstărit Vasile Jurașcu. Ne impresionează plăcut mirosul de levănțică răsfirat dinspre crivaturi și rufăria curată ce se zărește prin deschizătura unui gardirop masiv din nuc, aflat În colțul camerei. Foarte aproape de oglindă e un dulăpior cu lighean și ibric de alamă, iar deasupra patului străjuiește tăcut icoana ferecată În argint a Maicii Domnului. Cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ministerului, de la 158,5 milioane de lei În 1923, când fusese Înființat, la 353,5 milioane În 1925. Bugetul era Împărțit În categorii precum „hrană, combustibil etc., medicamente, pansamente, instrumente chirurgicale, școale de agenți sanitari, moașe, infirmiere, efecte de paturi, rufărie, combaterea boalelor medico-sociale, tuberculoza”12. Lista categoriilor de cheltuieli ilustrează maniera arbitrară În care se dezvolta Ministerul Sănătății. Pare că fiecare categorie de cheltuieli fusese creată ca răspuns la anumite nevoi particulare de dezvoltare a unor instituții deja existente. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
părinților, iar acei care mor spre ziuă, aceia lasă părinților pînea și averea. Se crede că dacă îi mor cuiva copiii, aceasta este vina cumătrului, deci dacă va schimba cumă trul îi vor trăi copiii. Cînd moare o fată mare, rufăria i se coase cu ață neînnodată, căci de o va înnoda, ursitorul ce era să-l ia de bărbat nu se va mai însura. La un mort se coase fără nod. Se crede că murind cuiva copiii, face bine dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-o cu apă rece. Fetele mari, cînd vine popa cu botezul, pun mărgelele sub prag, să viseze noaptea viitorul soț. Asemenea și cu busuiocul; de stropește popa cu el, îl pune sub cap, ca să viseze. Cînd moare o fată mare, rufăria i se coase cu ață neînnodată, căci de-o va înnoda, ursitul ei ce era să-l ia de bărbat nu se va mai însura - și viceversa. Ursitoare Cînd un copil se naște, apar ursitoarele la fereastră; de aceea se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Elisabeta, la Cotroceni, la mormânt. Ora 4½ înapoi. Telegrafiat lui Leopold și Carolei. Seara scris. Joi, 7 februarie/26 ianuarie Vreme minunată. Noaptea a fost dărâmată locuința lui C. Rosetti, cu toate hârtiile sale. Elisabeta îi trimite imediat doamnei Rosetti rufărie și haine. Ora 10¼ Câmpineanu, ora 11 Sturdza, discutat din nou problema Domeniilor. După-amiază audiențe. Plimbare cu trăsura. Camera votează 150.000 franci pentru Rosetti. Ora 5½ primit la Elisabeta pe baronul Meyer și pe nou numitul atașat militar austriac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de spital, Zahei pare să umple camera cu trupul său gigantic. E ca un înger căzut între oameni, amintindu-ne de uriașul eșuat, la țărmul unei așezări marine, în povestirea lui Gabriel Gárcia -Márquez: "Nu-l încăpuse nici patul, nici rufăria spitalului. Nu intra în măsura oficială. Izmenele îi veneau doar pînă la genunchi. De acolo în jos picioarele îi zbucneau goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sprijinul populației: „...am ajutat cu sute de oameni la curățirea Spitalului și îngroparea cadavrelor”. Se pare că grosul materialelor fusese evacuat la Râmnicu Sărat, de vreme ce Bontaș a scris următoarele: „...am trimis la Râmnicu Sărat căruțe pentru readucerea instalațiilor, medicamentelor și rufăriei evacuate acolo”. O altă mare și acută problemă era cea a farmaciilor ce ar fi putut ajuta la evitarea răspândirii unor molime specifice mizeriei lăsate de război. La această secțiune, avocatul Ioan Bontaș devenit un adevărat primar de criză, scria
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Între ei bună-diminețile cu ochii cârpiți sau cum Își doresc „somn dulce“ cu glasuri și minte confuze?... Să-i vezi cum Își așteaptă rândul la baie și la closetul comun sau cum Își spală, nu la figurat, ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie comună?... și cum participă toți trei Împreună la aceste și Încă alte multe mici și mari mizerii ale unui trai Îm preună, ale acelui trai Împreună de care uneori ți-este rușine chiar de tine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și urmează cursuri” și o cantină populară la care primesc hrană 1700 de evrei repatriați. Se pune problema reorganizării unui spital, în ultimele două luni s-au făcut 1319 consultații, 499 pansamente, asistență de operații, spitalul nu are aparatură, nici rufărie de pat și corp. La 14 ianuarie 1941 s-a dat decretul-lege nr.67 pentru efectuarea recensământului general al României din 1941 și a unui recensământ special al populației de origine etnică evreiască. Scopul urmărit era de a se face
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
era de interes public, mai ales pentru viitorii clăcași din acele localități, șeful Gheorghe Alexandrescu urma să se conformeze prin afișarea dispoziției „...la toate răspântiile din orașu”. a.n. Ministerele cereau mereu ofrande din partea populației... Cererile anterioare de scame și rufărie folosită dar curată, fuseseră urmate de altele asemănătoare sosite la sediul Prefecturii Fălciu la data de 9 septembrie trimisă fiind de Însuși premierul de atunci, Ion. C. Brătianu. În cuvinte simple, emoționante, acesta făcea apel la sentimentele patriotice și caritabile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a introdus lumina electrică, s-a început clădirea primăriei, s-a creat un islaz comunal. D-na Maria Pop la Craiova a găsit o stare destul de tristă în toată organizarea asistenței. Prin îngrijirile d-sale s-au înzestrat orfelinatele cu rufărie și diverse materiale, din abundență; s-a creat o școală de menaj, s-a destinat un local pentru profilaxia tuberculozei cu toate instalațiile moderne. În general, d-na Pop s-a ocupat de toată administrația comunei și a luptat mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
făr’ de altă rațiune decât apa înaltă gata să se reverse adâncă numa’ bună să te-neci în ea uite cuibul și-l are pasărea-n frasin și prins de moacă-un aparat dintre cele de cântat și poart-a naibii rufărie neagră de monah Așa cum mi se mai întâmplase cu atâtea altele, la câteva zile după exercițiul meu cu pietre de pe malul râului, Securitatea mi-a confiscat și dorința de a mă sustrage prin înec. Un anchetator cucare nu mai avusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
timp, a cusut bretelele prea înguste și s-a declarat satisfăcută, a strâns ácele, foarfecele și ața, a închis mașina de cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucruri aduse de Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi, se aflau acolo două scrinuri conținând multa, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină, un "gardirop" de cele masive, de nuc, așa cum romantismul de la 1840 a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dulăpior un lighean și un ibric de alamă și, mai cu seamă, icoana ferecată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
avea organizația sa. Jos, dr. Virgil Popescu, care avea titlul de medic-șef al Spitalului nr. 108, lucra cu o activitate și un devotament exemplare. La evacuare, porni în Moldova, luând toate aparatele și instrumentele de preț, o parte din rufărie, pansamente etc. și personalul cel tânăr mobilizat, precum și pe cercetașii atașați la spital, care își făceau datoria cu un entuziasm tineresc. După multă vreme aflarăm trista știre a morții lui de tifos exantematic, care a făcut atâtea victime în Mol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toate, singur în casă, [Eliza fiind plecată la Iași,](Ibidem, p. 11.) interzisese să i se facă bucate speciale pentru dânsul, mulțumindu-se cu ale servitorilor. Nu voia să audă de a salva ceva. Când porni la Iași, dădu toată rufăria și așternuturile care puteau servi la spitale, căpitanul Crăiniceanu, atașat la Cabinetul Președinției, puse, pe furiș de el, să zidească în pivnița casei celei vechi toată frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lipit la intrare, pe cel mai mare dulap, harta regiunii. Acolo erau cărțile de mai mare preț și au rămas ascunse până la plecarea lor, tot așa de grăbită ca și sosirea. Toate odăile erau ocupate. Au ridicat proviziile, vitele, vinurile, rufăria, vasele. Au ars, probabil, după ce trecuseră prin pivnițe, magazia de lemnărie, unde Ionel strânsese multe esențe prețioase. Din păsări au lăsat numai ce le trebuia, vacile rămase se mulgeau sub controlul lor, fără a da românilor din curte; untul, asemenea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Mariuța. Dânsa, cu îndârjire, le ținea piept, încuia poarta, ei săreau peste grilaj, cu forța luau ce apucau, dar n-au izbutit să ridice pianul și multe alte mobile ce ar fi dorit. Obiectele de preț: covoare, bronzuri, porțelanuri, rufărie, erau zidite în pod, așa de bine ascunse, încât n-au dat de ele. La noi, zile de-a rândul am fost hărțuită de un ofițer care venea după lemne, cu vorba că sunt pentru un spital. Cum n-avea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
meu, în fine, tot ce îmi aparținea la Florica. Eu, pe de altă parte, adusesem multe fotografii ale familiei și mai ales ale tatei, mamei și Ionel. Totul forma o cameră armonioasă, confortabilă și conformă cu starea mea sufletească. Toată rufăria și așternutul erau ale mele. Convenirăm că voi avea alimentele de la fermă, iar cele cumpărate din Pitești pe contul meu, când dânsa nu va fi acolo. În primăvară fusei în treacăt de mai multe ori. Când ajunserăm la parastasul de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
obține autorizarea de a duce la Bistrița cele necesare soțului său, plecat fără bagaj. Nu putea staționa decât 2 ore. Dl M. Antonescu nu trebuia să vadă pe general, dar putea însoți la drum pe d na Antonescu. Plecară cu rufărie, ceva provizii și cărți. Găsiră pe general obosit după o noapte fără somn, grație numeroșilor păduchi de lemn din pat. Se găsi imediat alt pat, adus de M. Antonescu. Ca toaletă avea un mic lighean de tinichea ruginit. Cu toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să rămână șase luni, bănuia, pe bună dreptate, că avea să fie pus la șmotru până i se va Învârti capul. Nu trecuseră decât patru, cinci zile, iar el deja era frecat ca unul dintre proprii lor servitori. — Hei, Maimuță! Rufăria mea s-a murdărit. Spal-o. — Maimuța Seniorului Matsushita! Fugi și cumpără-mi niște alifie. Nopțile de vară erau scurte, iar munca În plus Îi lua din timpul de somn, astfel că, Într-o zi, la amiază, adormi adânc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]