897 matches
-
din cauza unei inundații la familia Văleanu, care stă deasupra, apa se infiltrează În apartamentul lui. Nu vom ști niciodată dacă a fost un act de sabotaj planetar ori un accident cauzat de-o garnitură defectă. Cert e că axa Pământului ruginește și Începe să scârțâie Înfiorător, iar În dimineața următoare planeta se oprește din Învârtit. 13 octombrie. Nemții, care au nimerit În zona de Întuneric, fac un scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii de la citit, până la seria de lux de la Optronics, atât de bine făcute, Încât Îi puteau prilejui până și originalului profunde crize de personalitate și Întrebări de genul „Ce e omul? Ce e viața? Cine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar degetele Îi tremurau neputincioase, iar pixul Îi aluneca mereu din mînă. CÎnd sanitarul ajunse lîngă intrarea În cabinet, Pablo tocmai evoca una din Întîlnirile sale cu Leonid Brejnev. — Fac și tovarășii sovietici lucruri bune, să știi, atîta doar că ruginesc mai repede. La Yalta, În august 1976, tovarășul Brejnev mi-a dăruit o pușcă de vînătoare bock MT 7-09, de calibru 9 milimetri, și pot să spun că la urși era mult mai precisă decît Holland&Holland-ul primit cadou de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și, până la urmă, poate o să-mi spună ceva. Te invidiez, am spus. Ai o anumită technique de a scoate la iveală mai mult decât se vede în realitate. — Și tu o ai, zise Alexander. Se numește moralitate. S-a cam ruginit, iubite frate, am râs, din lipsă de exercițiu. Mai arată-mi și altceva. Cine este aici? întrebă Alexander. Întoarse lampa drept în sus și lumină un cap de bronz așezat pe un suport deasupra mesei de lucru. Am fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de un tomberon de gunoi, număra din zece-n zece până la o sută, evident, cine nu era gata era luat cu o lopată și mânca și niște ciocolată, bizară chestie, Bogdan nu vroia să-și plimbe ursul, iar ursului îi ruginea lanțul, oricum, a fost de-ajuns să se uite într-o direcție greșită ca să țâșnesc din spatele lui și să-l scuip, pe spate, frumos, ca la carte și nicidecum pe tomberonul de gunoi, Bogdan se crucea, mi-a explicat liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
riscuri. Firește, și represiunea trebuie să îngăduie momente de răgaz, să închidă un ochi din când în când, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate în judecățile sale; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează. S-o spunem cinstit: orice regim, chiar și cel mai autoritar, supraviețuiește într-o situație de echilibru instabil; de aceea, are nevoie să-și justifice continuu existența propriului aparat represiv, în consecință a ceva ce trebuie reprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat. Merge și chestia hard, chiar dacă mai strâmbă niște ruginiți din nas. La anul, dacă e nevoie, schimb calimera. Mă gândesc la o chestie trăsnet despre credință, să vezi cum o să sară-n sus popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta amețitoare? Au ajuns pe creastă, unde rândul de copaci se rărea și lăsa să se vadă valea. — Ne-am putea opri o clipă? a zis Karl, așezându-se pe iarbă. Nu mai plouase de o vreme, iarba Începea să ruginească. — știi, n-am mai stat niciodată pe-aici pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de a lumina în infinit? Nu știu, dar încă mai bat la poarta vieții. Magda Geană, clasa a VI-a B Floare-de-colț Să mă ierți, viață, pentru că n-am știut să zâmbesc. Să mă ierți că am lăsat frunzele să ruginească și le-am strâns cenușa. N-am știut sa trăiesc lumina lor întunecată. Uită-mi tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi nu suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit și plâng. Porți care poate nu mai există. Culegem acum ultimele flori ale vieții că mai este acolo, așteptându-ne. Însăși existența noastră e un cerc care s-a oprit să ne privească amintirile și visele din cămară, hrana noastră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Florilor, sub un cer rotund și albastru ca o boltă de biserică sub care aveau loc și cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc descrierile bine făcute după/ natură/. Multă glorie", cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește, nu îmbătrînește". Un lanț de greșeli de impresie. Și de ce am senzația de fals? Mă însoțește mereu senzația asta de fals, cînd îți primesc "declarațiile". Joci la două capete, Rusalin. Sîngele nu-i sînge. E vopsea pusă cu kilu: "Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viață atunci cînd prospectăm noi teritorii și cînd ne asumăm angajamente pe care apoi le ducem la bun sfîrșit. O navă este indubitabil mai în siguranță atunci cînd se află în port, dar ea nu a fost construită pentru a rugini prin rade. Avem nevoie de sentimentul de securitate personală, dar avem nevoie și de schimbare și aventură. Evoluăm numai dacă încercăm lucruri noi și răspundem unor provocări din ce în ce mai mari. Oamenii cu cele mai largi sfere de control se află aproape
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
iubirea nu moare niciodată. Bine-bine, da' de unde o să știe El că Îl iubesc ?! Dacă am să-i dau aur, care e atât de greu de găsit, atunci o să vadă că-l iubesc, mai ales că aurul, ca și iubirea , nu ruginește adică nu moare niciodată. Ooof, căposule ! Doar știi că piatra pe care o cauți a furat-o Hermes, de la el a furat-o altcineva și tot așa. Și piatra aceea putea să dea tot aurul pe care l-ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]