1,294 matches
-
medici de familie. Pusă în cuvinte, starea clădirii la momentul fotografiilor era asta: pereții holului se prăbușeau din cauza infiltrațiilor, prin acoperiș curgea, pe coridor nu mergea instalația electrică, iar grupurile sanitare erau nefuncționale, cu ușile rupte, tencuiala căzută și chiuvetele ruginite. Înăuntru, cabinetele arătau decent, pentru că fiecare medic a investit cât a putut în locul lui de muncă. Clădirea avea autorizație de funcționare, dar nu se știa până când. Direcția de Sănătate Publică nu a îndrăznit să lase ditamai localitatea fără asistență medicală
Facem sau așteptăm să ni se facă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20808_a_22133]
-
Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu uiți nicicând de mine că nici eu nu voi uita, află că în astă seară am bătut la poarta ta. Poarta era încuiată drugul și el ruginit, curtea era întunecată, locul păra părăsit. După tine-mi fuge dorul, gândul mi-e rătăcitor, mi-aș astâmpăra fiorul, în ochii-ți adânc izvor Nu ești tu mare profet , să prevezi că mă vei pierde, de-am greșit, acum regret
CAMELEON de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384264_a_385593]
-
-ncredem în zăpadă cernând din cerul cu lumini celeste știi? gheaț-aceea ce în bărbi se-nnoadă e doar o iarnă nu sfârșit de veste. Cât de ușor lăsăm iubiri în praguri pe spuze de carafe tânjind o vorbă doar cerdacuri ruginite trosnind în guri de faguri pe toate le mințim știind că e-n-zadar! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: În zadar / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
ÎN ZADAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384267_a_385596]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PE TREI SURCELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind
PE TREI SURCELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383650_a_384979]
-
-n fulgere vezi moarte Asfințitul îi plin de-ntuneric e mut și posac Stelele-s altundeva.....pe cer-îs lujere de flori... Privește și imaginea mea de bătrână-n parc Curcubeul n-are culori-n noaptea cu lumânări Stâlpii de fier ruginiți au frunze verzi de smarald Covorul pământului are ochi diformi semănați.... Cuvintele au capete de balauri ce urlă Ascunzișul lugubru are colț de fildeș în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
Literatura > Beletristica > ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IN CAUTAREA IUBIRII PIERDUTE Și-a ruginit demult iubirea mea pierdută Și-au ruginit demult frunzele-n vii Și ruginit-au toate-n lanț demult, Păduri și ierburi, lanuri, flori, câmpii. Prin verdele frumos al unei veri trecute Pierdut-am dragostea plimbându-mă prin crâng Și am pornit desculț prin iarbă să o caut Strigând-o în zadar, plângând și
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PARTITURI DE TIMP Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului PAȘI DE TOAMNĂ În strai de frunze ruginite, Toamna a ieșit la promenadă, Un nor și vântul o-nsoțesc la braț, Ploaia-i cântă o "torențială" sernadă. În livadă se oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește
PARTITURI DE TIMP de ADA SEGAL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378211_a_379540]
-
de-ntuneric împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
tronconică, uneori asimetrice, prezintă cinci coaste foarte largi și rotunjite. Culoarea de fond a pieliței este verde în momentul recoltării și devine galben-verzuie la maturarea completă. Pe partea însorită, fructele se acoperă cu o rumeneală roș-portocalie. Suprafața prezintă numeroase puncte ruginite, caracteristice acestui soi. Pulpa gălbuie are gust dulceag, plăcut acidulat, iar la supramaturare devine făinoasă. -Mais tu es... o enciclopedie ambulantă! bătu din palme admirativ Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
colinde în blocul acesta, unde toți o cunoșteau și aveau astfel de păreri despre ea. După ce intrară vecinele, coborî tiptil-tiptil și se îndreptă spre blocurile vecine. -Poate în blocurile alea or fi altfel de oameni. La primul bloc, ușa metalică, ruginită, era larg deschisă. Intră fără nici un fel de opreliște. Nu se opri la parter. Știa cum sunt oamenii de aici. Sau...așa i se părea, judecând după cei de la parterul lor. La etaj sunt oameni mai...acătării. (Unde auzise ea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Nepăsători la strigătele ei. Cu ultima suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la priveghi se-adună, Bătrâne ciori cernite. E rece acum, și pustiu, Iar băncile sunt goale, Unde-au plecat îndrăgostiții? De ce nu plâng a jale? Căci a murit un anotimp! De câte ori l-am îngropat..... Din propria cenușă el renaște
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. // Eliad zidea din visuri și din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă //...// L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă”, „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită”, „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”, „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, / Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri...”. Sunt poeți care au făcut „icoană și simbol
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp Umblu pe urmele hoților de faianță și spărgătorilor de țevi tânjesc la comoara ascunsă în seiful mare și ruginit de la parter Nu știu ce vreți voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în podul plin de șobolani și mă gândesc la cei 5 oameni înecați de lacrima dureroasă a șoferului de autobuz 5 oameni cu sânge obosit zăceau
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
program sufocant, parcelat până-n cele mai mici detalii, trec orb și surd pe lângă oameni și lucruri ce-ar merita întreaga atenție. De ani buni, nu mai observ nici scurgerea anotimpurilor, darmite schimbarea întâmplătoare a peisajului. Traversez, ca un automat din ce în ce mai ruginit, situații și locuri fără să pot depozita în cămările memoriei mare lucru. Mi se întâmplă să-mi scurtez, la Timișoara, drumurile printr-unul din marile parcuri din centrul orașului. Nu-i cunosc exact vechimea, dar hărțile arată că el există
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
din tablă, goale, deasupra unui calorifer. Ușa din hol a vecinului de jos e închisă ca o față ofensată. Și plutește mirosul, mereu același, pe care nu-l poate identifica: uneori pare a fi de varză gătită, alteori e respirația ruginită a unui cuptor și câteodată e ceva moale care se descompune în pereți. Urcă scările spre căminul lui, la ultimul etaj. Ușa e încuiată. Când vâră cheia în broască mâna îi tremură, zvâcnind ca sub un efort neobișnuit, și metalul
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
masterizare - Stoianovici), fiind imprimat la Berlin și Timișoara de către un cvintet care-i mai cuprinde pe lângă cei doi amintiți și pe Călin Torsan- fluiere, clarinet, Vlad Sturdza- chitară electrică, Szilamer Farkas- sitar. Cele 14 piese (unele cu titulaturi amuzante - Țambal ruginit Cobzar pneumatic) ne introduc într-un univers sonor greu de descris - instrumente ciudate, exotice, explorări sonice inedite, amintind de căutările psihidelice din anii’70, atmosferă ireală parcă. Cronicarii străini sunt impresionați de creativitatea cvintetului nostru (prea puțin popularizat pe aici
Margareta Pâslaru:”Margareta 70” by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84325_a_85650]
-
beingsara.weblog.ro). Cum se vede din ultimul exemplu, uneori singularul acaret e folosit ca termen colectiv pentru diferitele "mărunțișuri" tehnice. Sensul vag și general al cuvîntului îi determină apariția preferențială la sfîrșitul unei enumerări, în tiparul "și altele": "dulii ruginite, globulețe de brad și alte asemenea acareturi" (visurat.ro); "mâine mă duc la revizia de 60.000, se lasă cu schimbat distribuție și alte acareturi" (rapitori.ro). Interesantă este puternica tendință de abstractizare a termenului, care apare în contexte tot
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
lagărele transnistrene ale morții, povestită de domnul Guță: "La un moment dat, îi surprinsesem pe doi dintre ei cu privirile ațintite asupra mea. Unul rânjea cu dinții lui știrbi, înnegriți de tutun. Altul râdea cu dinți de-mprumut, din tinichea ruginită și, pe alocuri, spartă. Sila mi se transformase în groază. Fruntea mi se umpluse cu stropi înghețați de sudoare. Dacă le plăcuse bluzonul meu? Așa murdar și terfelit cum era! Așa pătat cu vopsea de ulei de toate culorile, cum
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
linie moartă, deranjați probabil de vântul care a început să bată. Ești proastă, de ia te superi! Gara Obor are 5 linii, dintre care 4 sunt funcționale. Pe cea de-a cincea, zace uitat de timp un șir de vagoane ruginite, devenite adăpostul câinilor comunitari. Peronul care separă linia doi de linia trei, este crăpat și vegetația a început să crească din acele crăpături. Pe acest peron, un tânăr face nervos curse, vorbind la telefonul mobil. „De ce n-ai vorbit cu
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
în carnet pentru ultima oară, Sarkis și-a făcut socoteala că nu-i ajungea un sac de cafea nici măcar pentru promisiuni. Cînd s-a dus la Constanța, să întîmpine vaporul, după ce a așteptat toată dimineața, vede o gioarsă mică și ruginită care se apropia păcănind de cheu. În larg doar șalupele militare care patrulau ca să se afle în treabă. Vaporul grecesc era atît de mic încît n-avea nume, ci doar un număr. Cînd se lipește de cheu 127 și coboară
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
proză scurtă despre așteptările și eșecul unui scriitor în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
II-lea, privim abecedarele de la început de secol, dar si de mai târziu; copiii învățau ba în limba rusă, ba în germană, câte puțin în letonă, apoi iarăși în rusă... Într-un muzeu în aer liber, ne plimbăm printre ancore ruginite, bărci de toate mărimile și case de pescari, unele clădite în întregime din stuf - acoperiș și pereți deopotrivă - și pășim înăuntru: mobilier rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
are aaaautism. Autism. Boala aia urâtă, bau-baul tuturor părinților. Și lumea lui e diferită. La gât Lucian are un șnur alb-albastru pe care scrie Intersport, iar la capătul șnurului sunt multe carto nașe legate strâns și prinse cu un inel ruginit. Pe când se-ndreaptă către un loc liber, legătura cu car to nașe i se lovește întru na de burtă și pantalonii de trening îi foș nesc enervant. Pe cartonașe sunt de sene cu mân care, și-ncerc să recu nosc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea cu putere. Nu simțea nici urmă de frică. Numai grijă să nu fie zărit și să nu cadă. Vântul subțire, încărcat de parfumuri de iarbă uscată și cenușă, îi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]