450 matches
-
fie eficient în munca sa este necesar ca sufletul său să cunoască și să admită principalele caracteristici ale locului de muncă. Obișnuit se pronunță „să fie calificat”. Numai în acest caz responsabilitatea preluată este acoperită și de răspundere. În prezent „rumânul” se simte calificat simultan în toate îndeletnicirile, de aceea răspunderea este sistematic pasată acarului Păun chiar la nivel ministerial. Nu mai zic de simpli funcționari care cer semnături peste semnături ca nu cumva să răspundă de hotărârea care le revine
OMUL ŞI SUFLETUL SĂU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345127_a_346456]
-
viteaz, general ungur din Budapestași au început exportul marmorei de la Rușchița în douăsprezece țări din Europa sub marca: Amagyar Carrara !! Vezi reclamele și documentele timpului. La Magyar Carrara din Munții Banatului, prin 1900, munceau din greu vreo trei sute de gugulani - rumânii locului ce se consideră urmașii direcți ai dacilor -ce tăiau, încărcau și transportau 700 de tone de marmură pe lună cu niște care mari, special făcute la care erau înhămate multe perechi de cai si faceau un drum de douăzeci
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
Maia, încă amețită, nu pricepu ce vrea să zică femeia care o ținea cu capul în poala ei și, frământându-și buzele uscate, ceru să-i dea apă să bea. De unde să știe lăiața ce hram poartă această domnișoară de rumân, frumos îmbrăcată și leșinată de spaimele și grozăviile sorții. - Măă, Gheorghe, mă! Adă repede un ibric cu apă răce, să bea fata asta, că-i friptă de săte. Hai, că-și reveni! Că nu mai credeam că este vreo nădejde
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
să facă aceste lucruri, că doar și noi suntem tot ca ei, chiar dacă avem altă credință!” * - Bre, andraliule, îi zise a doua zi Bria lui Gheorghe, pe când adunau de prin zăvoi surcele pentru foc. Domnișoara asta nu-i fată de rumân! - Da ce-i, fă? - E jidoafcă! Ș-auzii că o cheamă Maia. Când descântam de izdat la fata popii, am auzit muierile vorbind că pe ăștia, pe jidovi, îi omoară oamenii Mareșalului, pe unde-i prind. Părinții ei au murit
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
octombrie Mare pișicher Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el, Dali, spaniolul, care va să zică, nu era și rumân get-beget?), mare pișicher! Tocmai scăpase din ghearele morții, după arsura zdravănă, suferită cînd se juca cu chibriturile, singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi, doamna de la t.v. Cuvintele încrucișate, răspunde senin invitatul. Și ne lasă, evident, visători. Rumânul are-n toate tradiție. Să iște și el ceva ce n-a mai fost iscat aici, pe plai, să scornească ceva în premieră și să rupă gura tîrgului, să breveteze peste noapte o noutate trăsnet, să... Nu, nu-i stă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
său glorios. Cînd crezi că, gata, a plesnit-o, vezi că plesnitura nu e nouă, că și-a mai brevetat-o și Burebista, și Ion Vodă cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum, în aceste volume, geniu al pamfletului gazetăresc). Textele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a înzecit, băncile, CEC-ul sînt luate cu asalt de deponenți și achizitori de titluri de stat.. Înseamnă asta mizerie?" Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai puțin paradigmatic între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a și instalat la scară planetară. Brrr! e cam frig, nu? Dacă la toate astea, noi, abonații t.v., mai adăugăm și premonițiile unui recent humanoid în costum, cu cravată și cu... adidași, care i-a ținut în stradă pe rumâni în noaptea de 15, atunci avem pictura completă a momentului. Una nu prea atrăgătoare, să recunoaștem. Păi, dacă-i pe-așa, nu-i mai la îndemînă (la îndemîna cui?), nu-i mai recomandabil să luăm drumul Nisei (cu Matiz, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
satele (obștile) lor de juzi, a fost supusă de către năvălitorii slavi, care au devenit stăpânii țării (pământului ) lor. Acest act (fapt) de supunere a autohtonilor, românilor, de către cuceritori (slavi) este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este denumirea etnică a neamului nostru, este numele vechi și popular al acestuia-român este forma nouă, modernă. În același timp, forma rumân este sinonomă cu aceea de țăran neliber, care are stăpân. Procesul prin care numele etnic a dobândit accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supunere a autohtonilor, românilor, de către cuceritori (slavi) este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este denumirea etnică a neamului nostru, este numele vechi și popular al acestuia-român este forma nouă, modernă. În același timp, forma rumân este sinonomă cu aceea de țăran neliber, care are stăpân. Procesul prin care numele etnic a dobândit accepțiunea socială a avut loc înainte de întemeierea statelor de-sine-stătătoare (medievale). Concret, susține C. C. Giurescu, în vremea în care slavii cuceritori au ocupat Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupat Dacia (nordul Dunării) ei au luat în stăpânire (supus) populația romanică de-aici. Vlahii și Vlașca sunt denumiri date de slavi. În momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un alt fapt însemnat ce atestă procesul de cucerire a teritoriilor carpato-dunărene este numele slav al aristocrației (nobilimii) românești: boierii. În momentul așezării (ocupării) în ținuturile românești din stânga (nordul) Dunării, slavii au luat în stăpânire pământul, au devenit proprietarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Când o comunitate umană, vorbind aceeași limbă, consideră P.P. Panaitescu, își dă un nume distinctiv, înseamnă că se percepe ca deosebită de alte populații, că s-a născut un legământ pentru viitor. Este semnificativ că numele cu adevărat național de "rumân" a avut un sens peiorativ, sub aspect social: este vorba despre rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un nume distinctiv, înseamnă că se percepe ca deosebită de alte populații, că s-a născut un legământ pentru viitor. Este semnificativ că numele cu adevărat național de "rumân" a avut un sens peiorativ, sub aspect social: este vorba despre rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români sau, mai exact, după schimbarea sunetelor, rumâni. În toate dialectele ei, limba noastră este denumită limba rumânească. Este un nume popular, adică dat de popor, numele oamenilor ce-l alcătuiesc, nu al statului sau al ținutului-este numele poporului (daco) roman, abandonat de romanicii din Apus, dar păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând clasei stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi romani pe învinșii deveniți șerbi". Faptul, grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă că pătura conducătoare nu era formată, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă că pătura conducătoare nu era formată, la început, din români și că ea cuprindea, în mare parte, oameni de alt neam. Acest cuvânt ("rumân") apare în documente odată cu începuturile scrisului în limba română, în actele oficiale din Țara Românească. Nu avem exemple mai vechi, documentare, despre folosirea termenului rumân, înainte de această dată (secolul al XVI-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din români și că ea cuprindea, în mare parte, oameni de alt neam. Acest cuvânt ("rumân") apare în documente odată cu începuturile scrisului în limba română, în actele oficiale din Țara Românească. Nu avem exemple mai vechi, documentare, despre folosirea termenului rumân, înainte de această dată (secolul al XVI-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba vorbită, ci pentru că nu posedăm documente scrise în română anterioare acestei date.12 Pe de altă parte, există dovezi hotărâtoare despre alcătuirea clasei stăpânilor feudali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumii feudale de origine romanică se oglindește și în terminologia feudală românească. Aceasta este anterioară celei slave, după cum reiese din cuprinderea geografică mai întinsă pe pământ românesc. În acest context s-a impus și denumirea dată de români țăranilor aserviți, rumâni, care se folosea numai în Țara Românească și anume în documentele scrise în românește. În schimb, cele mai multe documente care oglindesc raporturile sociale, în Moldova și Țara Românească, folosesc pentru țăranii aserviți termenul vecin (tradus în slavonă prin sused). Termenul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, în Studii de istorie socială, București, 1943. Giurescu C. C., Istoria Românilor, vol. I, București, 1935 (ed. Bicall, 2007). Idem, Mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română și răspândirea cunoștințelor științifice elementare, pentru crearea unui teatru național. Se disting articolele lui Heliade despre limba română literară și despre rolul culturii în lupta pentru autonomie și progres social (Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului rumânilor, 1832, Soțietatea Filarmonică, 1843, scrisorile către Petrache Poenaru, 1839), precum și articolele despre istoria țării și organizarea statului, aparținând lui Simeon Marcovici și Gr. Pleșoianu. Aici și-au găsit loc și articolele lui Teodor Diamant despre reformele sociale fourieriste. Fără a
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
Totuși, modificări și inserții aparent gratuite și ilogice se dovedesc a fi - așa cum vom vedea - semnificative, fiind justificate de o anumită mentali- tate arhaică autohtonă. Astfel, vrând Dumnezeu să „potopească” ome nirea, îl cheamă la el pe „un pui de rumân [sic !], pre numele său Noe” (2, p. 153), și-l învață cum să-și construiască o corabie în care el, toți ai săi și câte o pereche din toate animalele vor fi singurii care vor scăpa de urgia potopului. - Dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]