542 matches
-
ploaie și mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd. Citește mai mult Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oasetot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni,să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-o prea bine, mi s-a spus că trezește în om dorința nu numai de a judeca lumea, ci și de a o schimba? — Precuvioșia-ta - răspunse Vasea, învârtind între degete paharul - vorbele dumitale trezesc în mine gânduri pe care le rumeg de mult. Poate n-o să mă crezi, dar de multe ori, după ce jefuim un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Naiba știe ce mi se Întîmplă. Semăn tot mai mult cu o rumegătoare, mereu dau afară numai Întîmplări gata mestecate, și iarba proaspătă, dar cine este atît de utopic să creadă că În amintiri se poate conserva iarba proaspătă. Să rumeg deci mai departe. Parcă și cu Liviu nu a fost la fel? O comunicare unică, o iubire unică. Nopțile ypsilantiene din vechiul Pantelimon sau plimbările mute pînă-n zori pe malul Cibinului, acolo pe prispa stînei, În mireasma mătrăgunei cerată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până ce vom da de vreun cadavru, vorbim de dispariții. Eu însă rămân la convingerea mea că treaba este mult mai serioasă. Să înțeleg că tu de asta ai plecat pe munte? întrebă Ileana după câteva clipe de tăcere în care rumegase cele spuse de Cristi. Sperai să găsești cadavrele celor dispăruți? Acum, stând de vorbă cu tine, îmi dau seama că nici eu nu știu ce căutam. Desigur că nu mă așteptam să găsesc trupurile aliniate în pădure dar credeam că voi descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lipsa unei explicații din partea șefului îi demoraliza de-a binelea. La fel de bine știa și cât de mare este pericolul unui detașament demotivat, cu moralul scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat special de la RĂbillon, iar Belle de jour a fost cea care i-a servit la masă, în vreme ce Barbe rumega totul în tăcere, iar Gravul plecase la culcare de mult. Masa ținu până la miezul nopții. Barbe încerca să afle ce își spuneau cei doi la masă. Iar Belle de jour îi spuse: — Se privesc, nu fac altceva decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am ținut de cuvânt. Dar cu tine nu-i același lucru... — Vorbesc cu ea, să știi, zilnic. Nu era loc pentru alta. Recunoaște că ai făcut la fel ca procurorul. — Nu văd legătura. — Cum spui tu... De atâta timp de când rumegi povestea aceea, e ca și cum ai fi însurat cu el. Cu cât trec anii, cred chiar că începi să-i semeni, așa e cu perechile în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
halterele a fost că Sorinel a venit înapoi să le ia și io i-am zis lu Mișu și Mișu a zis să vedem cum le-o lua Sorinel, și Sorinel le-a luat. Audiența rămase o clipă pe gânduri, rumegând cele auzite. Și dintr-o dată, un hohot puternic de râs îi înroși obrajii lui Horațiu și aproape că-l dezechilibră pe nea Ovidiu. Până și agenții din America hohoteau în buncărul lor. - Iată, luă Mișu portretul din mâinile tremurânde. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi puloverele Nicky în dinți, până când nu mai rămâne nici urmă de Nicky în ele, ci doar materialul lăbărțat și anost al unui pulover obișnuit. Rainer își mușcă buzele de îi dă sângele când le vede cum trec pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a împușcat, mai întâi l-a lovit până l-a omorât. Maxilarul lui Gottfried era rupt perfect în două și avea o jumătate de țigară în gură, ca și cum își mușcase țigara în două. Făcu o pauză, așteptând ca eu să rumeg un pic informația. — Cealaltă jumătate era pe jos. — Lovitura de țigară? — Așa se pare, domnule. — Te gândești la ce mă gândesc eu? Korsch dădu din cap: — Mă tem că da. Și mai e ceva. Deubel are în buzunarul de la haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre noi, ea se înfășură în jurul meu și plânse de-am crezut că o să se topească. 19 Sâmbătă, 29 octombrie — Credeam că o să vă placă ideea. — Nu sunt sigur că nu-mi place. Dă-mi doar o secundă să mai rumeg la ea. — Doar nu vreți să se învârtă undeva numai așa, de-amoru’ artei. El o să miroasă rahatu’ ăsta în câteva minute și n-o să se apropie de ea. Trebuie să pară natural. Am aprobat din cap fără prea multă convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar lunca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unui moft demult reprimat, a unei dorințe. A te bucura de bucuria altuia, iată chintesența gestului lor la scara reciprocităților minore, latură a educației comprehensive, adânc altruiste și persuasive și nu aflată sub zodia invidiei mioritice, în care “capra vecinului” rumegă cu tăișul vorace al caninilor și mărunțește bucuria măruntă pentru a o transforma într-un sentiment contrariu... Curioase că venim din țara lui Dracula, cu noțiuni vagi sau inexistente despre geografia îndepărtată a orientului european ne-au “bombardat” cu întrebări
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care „punea ochii” la pitita. Se întâmplase să fie prins Dany de către un alt copil și cum el a pus ochii
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
din jur... Asta însă nu-i distruge fericirea și mai ales curiozitatea constantă față de tot ce exista: Titina pare interesată de orice, de la furnici, la stele, până la „e bine sau nu să pleci în lume?” (iată întrebarea pe care o rumeg mereu, având în vedere plecarea mea de acasa) Simplă opunere a absurdului situațiilor reale la gândirea ei de copil accentuează ridicolul și creează umor de calitate. Am convingerea că această carte, prin simplitatea, universalitatea ei, discutând copilăria într-o lume
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA ŢENE, CRONICĂ DE MILENA MUNTEANU-LITOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361083_a_362412]
-
cel puțin cu regnul animal, dacă nu cu șmecherocrația, apăruseră peste noapte ca viermii de mătase în lumina palidă a lunii, umblau peste tot, trecuseră pe la stadionul internațional de fotbal, mimaseră lovitura de cap, suflaseră pe nări hohotul tribunelor: Huo!, rumegaseră cu finețe cîte ceva din înțelepciunea acumulării cantitative spre saltul calitativ, una dintre gogorițele execrabile ale socialiștilor, ploua cu certitudini în vremea aia, păcătoasa în preacurvie încă nu fusese mîngîiată cu blîndețea înțelegerii mai presus de înțelegere: du-te, femeie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
încrețita, punându-și poate în aceiași termeni problemă. Domnu’ inginer, i s-a adresat atunci din nou cel care își spunea Echim, peste vreo două ore or să bombardeze iară orașul... Cine? îl întrebase, inca preocupat, după aparente, de ceea rumega în gând, bărbatu-meu. Păi cine, doară? Păsările de fier, cum scrie la Biblie. Dumnezeule, mă gândisem, omul acesta nu e normal, ne pierdem vremea cu un idiot! Da? îl auzisem, spre surprinderea mea, pe Lămpi continuând discuția, peste două
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
contră, ca visare, sau chiar plictiseală - reflectă opțiunea noastră strict personală, atitudinea de viață, niciodată geamănă celei adoptate de altcineva. Concluzia logică ar fi aceea că este la latitudinea fiecăruia dintre noi ce stare de spirit ne cade bine când „rumegăm” câte un episod de viață. Fals, căci mai trebuie să ne lase și ceilalți! Putem fi veseli sau îngândurați, triști sau exuberanți, fără a fi neapărat și nefericiți. O mamă îndură la naștere suferințe de neimaginat, dar trăiește în același
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat” așteaptă pe nepoții stră-strănepoților stăpânilor de odinioară să dea uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o echipau cândva și care stau acum leneșe și impasibile sub ochii noștri. Ustensilele care o făceau să meargă sunt aproape intacte, pe
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
de ambele părți ale căreia veneau alei de palmieri și bananieri. Ne-am îndreptat către pagoda budistă. Călăuzele mele spaniole, iar după ele și eu însumi, ne opream la tot pasul aproape la fiecare dugheană și priveam cu mirare cum rumegă localnicii ceva cenușiu învelit în frunze, fapt pentru care dinții și buzele lor se făceau de un roșu închis. Mai eram tot timpul ispitiți și de ciorchinii atârnați de banane, ca și de grămezile de nuci de cocos. Cât am
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
femeie din grupul chemat de tușa Lina. Tăcură toate. Se auzeau doar gurile care mai îndemnau oamenii să cumpere produsele aduse cu bocceaua, coșul de răchită, pungile mari de plastic ori cu sacul. Cele cinci femei priveau în pământ, își rumegau gândurile răvășite din cauze diferite. Trecură două sau trei minute până când Maria rupse tăcerea. - Eu nu cred în treburile astea... Vorbește lumea. Din păcate, sunt femei care așa cred că scapă de necazuri. Poate or fi și bărbați, dar eu
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
cărui mamă și-o înmormântase cu mare fast la biserica Stelei, alcătuiau frumusețile arhitecturale ale orașului. Palatul era înconjurat la răsărit de o baltă mlăștinoasă plină cu stuf și broaște, iar către miazăzi de albia Dâmboviței, pe a cărei apă rumegau aurul câmpiei șase mori dintre care, două în propietatea Mitropoliei. De sus, de pe „Dealul Podgoriilor” se înălța mândră construcția impunătoare a bisericii lui Constantin Șerban, și terminată de Radu Leon, ca o prezență binefăcătoare peste cele ce se întindeau ca
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
infinit. „Călin numai dăduse... în felul lui... totul”. Vlad și Doroftei, în schimb, vor face mari ocoluri fiindcă ei sunt egocentrici. Fie că se prezintă ca un mod verbal sau realizează un raport gramatical, condiționalul este expresia exigenței. Doroftei îl rumegă la nesfârșit pe „dacă”, dar nu raportează niciodată ipoteza la propria persoană. „Dacă i-ar fi păsat cuiva de mine... dacă i-ar fi păsat...” și numai «dacă», «eu» aș fi un alt om, gândește el în tot romanul și
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]