587 matches
-
piscul de piatră ca-n luminătoriu. În turnul de fildeș e masa întinsă. Făclii stau de vorbă pe-ntinderea ninsă. Cleștare și-arginturi luminii joc firul, dar focul înghimpă, tăce-l-ar clondirul! Prin cuine proțapul, doar chiot întrecu-l, întregii boi rumeni, vițeii, berbecul stropiți sunt cu vinul mai roș ca păcatul, că-odată e nunta ce-o face-mpăratul. Pe tron riga Laur lucindu-i coroana așteaptă să intre prin doru-i Izvana. Curteni, blogorodnici... Prințesele lumii dantela și-o cântă ca șoaptele
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
tradiția spălatului-ritual. Înainte de a se începe degustarea bucatelor, fiecare membru al familiei se spală pe mâini și pe față într-un vas în care au fost puse un ou roșu, o monedă de argint și câteva flori, pentru a fi rumen în obraji și sănătos ca oul roșu, a avea parte de belșug și pentru a fi frumos ca florile de primăvară. JOC ȘI VOIE BUNĂ O frumoasă datină de Paști se păstrează în zona Lăpușului. Dimineața, copiii de până la 9
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu țuică de cinci litri. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși. Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul unui ciorchine de
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
am pierdut când nu mi-ai mai dat niciun semn!! El o asculta înduioșat. - Niciodată nu te-am abandonat și nu te voi lăsa, frumoasa mea!! -Așa să fie...surâde ea...și ochii căprui îl privesc scânteietori, iar obrajii devin rumeni. - Primește un mic cadou... - Cu ce ocazie? întrebă ea curioasă... - Așa, de la mine pentru tine, de ziua îndrăgostiților...deși atrecut de mult m-am gândit să îți fac surpriza acum...să știi că și atunci eram foarte îndrăgostit de tine
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
care îi plăcea să se dăruie, filam holurile și ascultam toate zgomotele cu multă atenție. Ea era fără grijă. Venea aproape goală, doar cu halatul acela aproape transparent peste ea, în fiecare dimineață. Era neobosită. Zilnic părea mai proaspăta, mai rumenă în obraji și parcă mai pofticioasă decât în ziua precedentă. Nu avea teamă de nimic. Ba, chiar susținea că are curaj să facă rămășag cu mine pe orice că soțul, dacă ar afla, nu s-ar supăra! Era singurul aspect
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
numesc cu adevărat Pleșoiu, iar Gilă este un derivat de la Gheorghe, am renunțat la numele meu, este adevărat, cu dragoste am acceptat numele părinților mei de acum, pe care îi voi iubi în veci. Câteva lacrimi răzlețe, șiroiau pe obrazul rumen al băiatului. -Vreau să știi- a continuat Gilă adresându-se avocatului-, că l-am invitat și pe Pitic, când vine tată?-copilul a privit întrebător spre Marian Pleșoianu. -Merg să îl iau peste 10 minute, trebuie să semnez pentru el
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
umerașe în dresingul de sub scară. Fiecare costum avea cămașa și cravata bine aleasa, asortate în funcție de culori și nuanțe. Iubita lui s-a dovedit a fi un bun critic de modă în care el prinsese o mare încredere. -Iubitule, am sosit-Crina rumenă și binedispusă a intrat în casă. Florea, sau Ică cum îi zicea viitoarea lui soție, i-a ieșit în întâmpinare a sărutat-o pe frunte, ea la prins în brațe, la mângâiat pe obraji, apoi l-a sărutat prelung pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
a intrat în casă. Florea, sau Ică cum îi zicea viitoarea lui soție, i-a ieșit în întâmpinare a sărutat-o pe frunte, ea la prins în brațe, la mângâiat pe obraji, apoi l-a sărutat prelung pe buzele lui rumene și cărnoase. -Stai cuminte, trebuie să ne pregătim de plecare. -Mai avem două ore iubita, vino lângă mine pe canapea. -Nu, merg să fac duș, apoi ne îmbrăcăm. Crina a intrat în baie, iar Ică, puțin agitat, a rămas să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
MĂ-NTREB, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Citește mai mult Mă-ntreb, unde-i cărareaCe duce către ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
lui. Iar savoarea unică, înaltă a întâlnirilor de marți ale celor două doamne, timp de peste șase luni, rămâne ca o pildă incandescentă, contaminantă. x x x x x Întâlnirea mea cu această carte a luat sfârșit. A fost o bucurie rumenă, întreagă, iar acum, la capătul ei simt o picătură dulce-amară de nostalgie...... Durează doar o clipită, apoi dispare, ca o nălucă, ca o părere, căci în căușul palmelor rămân cu un nufăr alb, imaculat al luminii de a fi femeie
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
precizând câteva amănunte, provenind de data aceasta din spațiul cultural de limbă italiană. Iată ce scrie încă un alt ziar din Trieste 12, ”L’ Indipendente”13, din 6 octombrie 1891, nr. 5182, p.2, ediția de dimineață, sub titlul”Lettere rumene - Una festa di studenți”: La Giurgiu a avut loc Congresul Studenților Balcanici, la care au participat tineri din Grecia, Bulgaria și Șerbia. La invitația studenților români, colegii lor au petrecut câteva zile la București, unde au vizitat câteva locuri importante
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
mă înșel! - aici vom sta de mas, frate Iovănuț. Iovănuț își făcu două-trei, hai patru cruci și grăbi pasul. La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat clădirea hanului. Piațeta era pustie: doar pe treptele hanului se vedea șezând și ținându-și capul în palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o vina, perechea în jurul căreia se învârtea întreaga conversație: Zbignew și Malgorzata. Frumoși tineri! El, înalt, cu mustăcioară, bine legat, având pe chip una din acele expresiuni nobile ce trezesc considerațiune în rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vîră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și-și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sângele să fiarbă în vene. Jurații nu înțelegeau întotdeauna ce voia procurorul să spună: citise prea mult, iar ei nu îndeajuns. Printre ei, erau tot felul de inși, de cele mai multe ori oameni insignifianți. Meșteșugari bătrâni stăteau lângă țărani cu obrajii rumeni, funcționari mărunți, preoți în sutane ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și muncitori istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ora unu noaptea, am aflat că ceruse room-service. Am pus pe tavă trei sticle de șampanie și m-am Îndreptat din nou spre camera acelui bărbat, cu inima bătându-mi să-mi sară din piept, ca o fată de la țară rumenă-n obraji. Însă după ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
v-ați face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cântă Înnăuntru, în afară, Cel ce știe s-o asculte Niciodată n-o să moară. Ghiocel BRUMĂREL (Zaharia BONTE) ODĂ FEMEII 11 martie 2011, Bruxelles Ființă născută din dulci sărutări Spumă de mare din zbateri de stâncă Ochi strălucind printre-mbrățișări Rumenă pâine fierbinte, ce satură încă. Zilnic dăruiești iubirea nestinsă, Miresme de flori răspândești peste tot Ne-ncetat izvorăști hărnicia „pretinsă” Și pasu-ți zorește când eu nu mai pot. Iubire, mângăiere, iertare oferi, Sarcini pe umeri, smerită, tot porți, Puritate, tandrețe ; nimica
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]