715 matches
-
Ce încărcătură emoțională. Ce a sedimentat și repetă, semnificativ, subconștientul. Odihna poate să fie refugiul. Puntea suspendată între "înainte" și "înapoi". Intervalul în care tai legăturile cu imediatul și navighezi către tine însuți. Îndepărtarea de mal aduce cu sine estomparea rumorilor de zi cu zi, a bruiajului care amînă regăsirea. "A te odihni înseamnă a merge la întîlnirea cu tine însuți". Eseurile acestea ale lui George Banu mi se par mai dramatice, mai intransigente cumva, ca niște verdicte. Mi se par
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard începe să fie neliniștit pentru ratingul emisiunii. E ora 19.15. Mai încordat decât Lionel nu e decât Anghel de la consulat: se vede deja mutat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
altă vorbă... Din dealurile Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima"), o sonatină de rumori. Un poem în proză e dialogul dintre Micul Prinț și cel numit Omul. Ei, și nu doar ei, populează universul (microuniversul...) în care o ființă sau alta, care n-au avut parte de afecțiune, suferă de singurătate. Prietenia, solidaritatea, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiar Ieronim, Regizorule! Pare a se simți străin pe lumea asta. Tu ai puterea să-i arăți drumul cel mai potrivit. REGIZORUL: Și-l găsește singur, fii fără grijă. BUFONUL: Se poate. Tu ești regizorul, știi că se poate orice. (Rumoare care se apropie, răpăit de tobă. Intră toată lumea.) TOBOȘARUL (continuă să bată toba câteva clipe): Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat! S-ascultați, că-i de-ascultare! / Împăratul Prea-Nălțatul / M-a trimis s-adun tot satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
țineți bine minte; / Căci se poate, cine știe? / Chiar la voi prin sat să fie / Voinicel a-i fi pe plac, / Să-i dea fata de soție. Eu v-am spus-o. Iaca tac! // (Bate din nou toba câteva clipe. Rumoare.) O FATĂ: Ce mai veste! Parcă după fete de-mpărat oftează flăcăii noștri... Oftează ei după ce au mai la-ndemână! (rumoare) UN BĂIAT: Aici chiar c-ai nimerit-o! Păi dacă am ceva la îndemână, pun mâna și gata! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să-i dea fata de soție. Eu v-am spus-o. Iaca tac! // (Bate din nou toba câteva clipe. Rumoare.) O FATĂ: Ce mai veste! Parcă după fete de-mpărat oftează flăcăii noștri... Oftează ei după ce au mai la-ndemână! (rumoare) UN BĂIAT: Aici chiar c-ai nimerit-o! Păi dacă am ceva la îndemână, pun mâna și gata! De unde-ai scos-o și cu oftatul? Iaca, să zicem c-aș vrea să te sărut. Bag sama când ești cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moartea. MAMA: N-o va chema, căci ție ți-a fost menită tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Dacă nu-ți găsești altfel liniștea și pacea, du-te și caută-ți dragostea. IERONIM: Unde, mamă, unde s-o caut? (Rumoare, voci care se apropie. Intră Cântărețul orb, urmat de toată lumea.) O FATĂ: Cântărețul, a venit Cântărețul orb! UN BĂIAT: Cântărețul orb! O FATĂ: Ce vești ne-aduci, Cântărețule? IERONIM: Tu ești vestitul cântăreț care porți veștile dintr-o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă ții în preajmă-ți. (rumoare) Aflați Măriile Voastre că Pricină-Împărat este tată al meu drept și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pofti la felurile pregătite cu sarea cea de puțin preț, încât o poate căpăta orice sărăntoc pe nimica toată. Aștept cu liniște judecata Măriilor Voastre, iară dacă mă veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare) GÂND: Mai înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la curtea cuscrilor noștri, și vă dau binecuvântarea mea ție și soțului tău. Osebit de aceasta, vei primi ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către lume, pregătindu-se a intra în viață din ce în ce mai mult pe propriile sale picioare. În cortul familiei sale, se simțea o oarecare rumoare. Părinții se gândeau că băieții de vârsta lui își alegeau deja mireasa, conform tradiției înscăunate din vremea uitată de vremi în neamul lor. Fata aleasă putea fi din șatra lor sau din alte șatre. Urmau apoi tratative îndelungate. Într-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca și mine, din cercetarea amănunțită a dosarului, că apărarea este pusă în imposibilitatea de a îndeplini această cerință, întrucât cea despre care a amintit distinsul meu coleg a decedat câteva luni în urmă. În sală s-a creat o rumoare care se răsfrânse și asupra completului de judecată. Un argument ce putea fi o piesă forte, cu o deosebită greutate în dosar, căzuse. Totuși, avocatul Mocanu reveni în scenă calm, cerând instanței să i se acorde timpul la care avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu adevărat! Nu, nu era cu putință. Cu siguranță că marele păpușar mai inventase Încă un truc misterios pentru buna lor dispoziție, pentru câștigul artei adevărate, În cele din urmă. Rumoarea crescu printre capetele ascultătorilor sensibilizați până la lacrimi și se sparse În ropote de aplauze și În frenetice urale. Aplauze care deveniră ritmice, În felul bătăilor de tobă. Grimmi se Înclină În semn de mulțumire. După ce privi Înainte, Întinse mâinile deasupra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am pus gând rău. și, dacă acum i a venit sorocu’, gata, gându’ s-a făcut faptă, și așa va rămâne, până-n veci de veci. Ăla scoase cătușele. Tatăl nu opuse rezistență. Întinse mâinile, și urcă, înaintea tuturor, în dubă. Rumoarea străzii creștea. Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată femeia cu guler alb spre locul bătrînei printr-un gest autoritar, cu o voce sonoră, dominînd rumoarea stîrnită. Șoferul pornește hotărît, oprindu-se lîngă umărul profesorului: Ridicați-vă puțin! Și dacă nu vreau? surîde calm profesorul. Cum adică?! se miră șoferul. Adică nu vreau ridică profesorul privirea, surîzînd. Ce ai cu cățelul doamnei? Am dispoziție... Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am plecat să ne-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu ochelari uită un timp de pasiență și-și amintește de primul ginere, obligînd-o pe stăpîna cățelușei să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lamot, încât se trezise la St Simon cu o sumedenie de lucruri interesante de povestit. După doar câteva săptămâni, fusese ciocănită de un membru ocazional al grupului, un fost oțelar velș mic de statură, dar teribil de arătos. Scena stârnise rumoare și provocase numeroase discuții în pauzele de cafea, dat fiind că grupul se împărțise în tabere rivale ce se acuzau reciproc de delicte terapeutice și morale. Dave 2 se simțea în elementul său, ascultând și versiunile unora, și ale altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]