121 matches
-
Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele și stea între femei Și întorcîndu-ți fața spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nnec Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
câte un chip de om. Era ceva în aer și pe ulițe din pustietățile de care vorbesc scripturile; în locul mulțimei de trăsuri, neguțitori, de miimile de jidovi, domnia tăcerea grozavă a unui oraș de șaptezeci mii de oameni ce se rumpe numai de cârâiturile cioarelor, de urletul turmelor de câini sălbăticiți și de călcarea calului meu. Vă scutesc, domnilor, de reflecțiile mele..., dară mare jale este pe vremi nenorocite, când un târg sau o țară se topește într-o clipeală. Vă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierd Și-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un eco pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în raiu țesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanțul d-a fi trăit. {EminescuOpIV 14} RESIGNAȚIUNE (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin! Când te doresc eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinue și știe 10Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aceeași mască mândră, netedă, mișcătoare - Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? o, mișcă a ta buză - Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe corăbii. "Puteți de-acum să rumpeți bucăți a mele flamuri, "Mînjit pe ele-i zimbrul adunător de neamuri, "De azi al vostru rege cu drag va să îngroape "Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrosie, și nectar fac din vin, Și din femee înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu surâs. Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul-Trecutul după ea. Să sfârtic cu un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săteni, care au fost rânduiți din zilele de șosăle”. Revizorul adăuga că linia telegrafică este mereu amenințată, deoarece „stâlpii sunt îngropați chiar prin mijlocul drumului mare și trecând cară zi și noapte, să anină de stâlpi și indată se poate rumpe”. După cum reiese din citatul de mai sus, contribuția specialiștilor a fost de multe ori deficitară și adesea lucrările au fost lăsate cu totul pe seama unor elemente improvizate. Concluzia că greul acestei întreprinderi a fost dus de către „oameni nesperenți și fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Din valurile de aduceri aminte îmi răsai Cu mîna ca zăpada, cu capul tău bălai Și ca în vis aevea, iubito, eu te văd, Întind a mele brațe, spre tine mă repăd. Cum oare din noianul de neguri să te rump Și să te strîng la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fruntea ta cea albă pe umăru-mi s-o culci, Să sorb suflarea caldă, a gurii tale dulci Și degetele tale strîngînd să le sărut Să te mai am la pieptu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ducînd larmă, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă și stejarul gros se darmă. El pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, Și sub brațul său puternic totul pîrÎie, trăsnește, Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se Îndoaie, Ș-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădește.” Efecte, evident teatrale, scenografie cunoscută, retorică Împrumutată de la romantici, Însă, ca și În alte cazuri, retorica Începe să-și creeze obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etc, pentru a sugera o agresiune În valuri și o rezistență de granit. Nici una din marile comparații romantice nu lipsește. Ele au ceva grandios și năprasnic: „Ca o stîncă naltă Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale PÎnă-n fund, În fund de vale, Astfel crunt ostașul meu...” Arta antitezei (Fiul Romei, de o parte, și nisipurile, codrii mișcători, hidra, negurile năvălitoare de cealaltă parte) angajează, dar Într-o mică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o dialectică a elementelor. Acelea ce definesc sentinela romană, mitul, cu alte cuvinte, al trăiniciei hotarelor și al eternității ființei naționale, vin din lumea simbolurilor consistente și grandioase: falnic, tare ca un leu, stînca naltă, glasul ei tună, prăvălită - ea rumpe și zdrobește etc. La aceste imagini ale durității și forței, se asociază altele venite din aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă, mușcă, sare”, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale timpului. De exemplu, dubla semnificație a timpului: ca vreme trecătoare ("trec anii cu roată") și ca "noroc", adică timpul kairotic, al "evenimentului", al "tâmplării" și schimbării bruște a vremii trecătoare. "El (norocul n. C.) suie, el coboară, el viața rumpe, / Cu soția sa, vremea, toate le surpe. / Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul / Anii nu potu aduce ce aduce ceasul." Norocul, înțeles drept timp kairotic, rupe trecerea vremii, care mai degrabă este indiferentă față de orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]