434 matches
-
și a schimbărilor prin care trece. Deși considerată ""știință modernă"" de aproape 2 secole, chimia a fost prezentă în viața oamenilor că și aplicabilitate încă din perioada preistorica. Cele mai timpurii utilizări ale chimiei au fost remarcate în cazul picturilor rupestre, care datau de prin perioadă 25.000 i.Hr. În Chină Antică, cunoștiințele din domeniul chimiei ar fi fost prezente încă din perioada 9000-7000 î.Hr, demonstrându-se prezenta acidului tartaric și anumiți alcani în interiorul unor urne, componente de asemenea prezente
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
cu mici adăugiri a schemei lui Ian Tattersall (2001), modificat de Sylvie Daoudal (2002) . Tabel după Crăciun T. prezentat în "Dicționar de Biologie", 1989. Se pare că era mai evoluat decât se credea. Conform unor studii, cele mai vechi picturi rupestre din Europa au aproape 50.000 de ani vechime, deci nu sunt create de Homo sapiens, ci de omul din Neanderthal. Conform studiului „The timing and spatiotemporal patterning of Neanderthal disappearance”, publicat în revista Nature în 21 august 2014, Omul
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
abia în secolul XVI, moment în care spre mijlocul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și aspectul de multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și aspectul de multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
accesibile pe jos sau cu calul. Există câteva persoane care pot face serviciul de călăuză. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Bisericile sunt un complex de vestigii rupestre - cu origine preponderentă medievală, localizate în zona Munților Buzăului împreună cu zona subcarpatică respectivă pe o lungime de peste 80 km, mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, și Brăești (Satul Ruginoasa). Alte amenajări similare mai sunt atestate și pe raza comunelor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic”", pe care
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
când a făcut primele cercetări din această zonă însoțit fiind de pictorul elvețian Henri Trenk. Cei doi au realizat un album de relevee și acuarele, păstrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Primul cercetător care a analizat cu atenție așezările rupestre încercând totodată să le popularizeze, a fost profesorul buzoian Basil Iorgulescu în perioada 1890 - 1891. În anul 1892 a publicat „Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău” ce conține o serie de descrieri amănunțite, precum și observații asupra inscripțiilor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten paleogen
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten paleogen orientat nord-est sud-vest care prelungește zona montană și, care se menține în general la circa 1000 m, doar câteva vârfuri mai importante formate din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
prin intermediul legiunilor romane, zona Buzăului a reprezentat locul pe unde s-a făcut legătura circulației bunurilor materiale dintre Dobrogea (încorporată în "Moesia Inferior") și Transilvania ("Dacia Romană"). Conform opiniilor - subiect de controversă - ale unora dintre istorici, o parte din așezările rupestre din zona Aluniș - Nucu pot fi datate în epoca de afirmare a creștinismului în stânga Dunării, cu alte cuvinte în secolele III - IV d. H. Este dincolo de îndoială faptul că pe valea Buzăului au existat în acea epocă creștini, precum au
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
actualei Bulgarii. Ca urmare a plecării lui Ulfilas în sudul Dunării, nu a avut loc o dezorganizare completă a instituției Bisericii - pe plan local, acestuia succedându-i drept episcop "Goddas", păstor al turmei de credincioși între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de apostolat fără predică și trai fără discipoli. Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul românesc, anume acela al formării unor mici comunități de pustnici organizați în jurul unui schit principal cu rol funcțional de biserică, a fost ilustrat și în arealul rupestru din zona Buzăului. În cadrul acestor comunități, reunirea s-a făcut doar în timpul duminicilor și de sărbători. În secolul al XIV-lea ca urmare a activității lui Nicodim de la Tismana, monahismul din Țara Românească a fost reorganizat, însă aceasta nu a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile din jur. În mod indirect, existența schiturilor rupestre pe plan local a influențat pe cea a așezărilor umane, deoarece au avut tendința de a coagula în jurul lor comunități rurale. Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat profund viața monahală din zona Buzăului, distrugerile provocate de acesta asociindu-se cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
influențat pe cea a așezărilor umane, deoarece au avut tendința de a coagula în jurul lor comunități rurale. Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat profund viața monahală din zona Buzăului, distrugerile provocate de acesta asociindu-se cu dispariția unora dintre schiturile rupestre. Dificultățile asociate cu condițiile geografice locale asociate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru existența acestora s-a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulterior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior)." Extincția comunităților monahale, a determinat ca micile cătune parțial formate alături de sau împreună cu acestea, să intre în declin, astfel că respectivele mici așezări au supraviețuit cel mult până în primele decenii ale secolului XX. Din păcate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
comunităților monahale, a determinat ca micile cătune parțial formate alături de sau împreună cu acestea, să intre în declin, astfel că respectivele mici așezări au supraviețuit cel mult până în primele decenii ale secolului XX. Din păcate s-au înregistrat agresiuni asupra așezărilor rupestre: de exemplu o parte din pereții schitului „Peștera" au fost colorați cu spray-graffiti. De asemenea, s-au făcut intervenții neautorizate de modernizare a structurilor, cum s-a întâmplat la biserica schitului Aluniș unde au fost montate geamuri termopan (după ce Direcția
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fini). Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar. Se află în arealul satului Nucu, datarea situând activitatea desfășurată aici în intervalul secolelor XVI-XIX. Este posibil să mai fie și alte chilii rupestre încă neexplorate, cum este și peștera de la Brăești de pe culmea "Hânsarului", aflată la câteva sute de m de Lacul Hânsaru. Se află în satul de reședință al comunei Brăești la 2 km nord-vest de acesta, pe malul drept al Bălănesei
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
acum este distrusă parțial de seisme. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Originea este naturală, cu amenajări antropice ulterioare. Funcția ei a fost aceea de a a servi ca refugiu în vremuri de restriște. Prezența unei multitudini de așezări rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea de ""Athos Românesc"". Comparația nu are susținere în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu referire la Mănăstirea Frăsinei
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]