226 matches
-
statale denumită astăzi Rusia Kieveanăîn schimbul unui tribut. Statul Rusiei Kievene a apărut în 862 fie în apropierea Kievului fie în zona Novgorodului. După moartea liderului kievean Iaroslav I cel Înțelept, statul s-a dezmembrat în principate independente. Aceste principate rutene au fost grav afectate de o invazie mongolă în secolul al XIII-lea, și multe au fost ulterior încorporate în Marele Ducat al Lituaniei. Din principatele anexate de Marele Ducat, nouă erau locuite de strămoși ai belarușilor. În această perioadă
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
dispuse orizontal, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour, încadrat de 3 stele), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac. Ducatul Bucovinei era format din Reședința ("Hauptstadt") "Czernowitz" ("Cernăuți"-în română, Ч"eрнiвцi"-în ruteană) și din 11 bezirkuri (județe/districte) După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
cca 10 milioane de locuitori. Cea mai mare parte din populația Șerbiei este formată din sârbi, la care se adaugă unguri, albanezi, români, țigani etc. Limba oficială este sârbă, în plus, în Voivodina mai sunt oficiale limbile: română, maghiară, slovaca, ruteana, croată. Religia cea mai răspândită este creștinismul ortodox, urmat de cel romano-catolic, si islamismul Structura etnică: Șerbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai multe
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Apșa. A fost elogiat de către înalții prelați participanți pentru erudiția, precum și pentru perfecta cunoaștere a limbii latine. În cadrul conciliului a apărat autonomia, ritul și limba liturgică română. A obținut dezmembrarea parohiilor române unite de la Sighetu Marmației și Slatina de la episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului (în ucraineană Мукачeве, pronunțat [mukaceve]), și anexarea lor la episcopia română unită a Gherlei. În conciliu a luptat mult pentru autonomia Bisericii Române Unite și guvernarea ei în baza legislației canonice. A fost sprijinit în acest scop
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
numit episcop al Diecezei Gherlei, care fusese înființată de curând, prin bulla papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate în eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Prin bula din 6 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea l-a confirmat episcop pe Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu l-a
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina și Letonia, ca și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk. La început, cele două limbi oficiale erau limba poloneză (în Regatul Poloniei) și limba ruteană (în Marele Ducat al Lituaniei, locuit în majoritate de ruteni). Mai târziu, singura limbă oficială a rămas limba poloneză. Federația a fost o a dezvoltare a uniunii polono-lituaniene, uniune personală care a existat încă din 1386. Acest stat era unul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Voliniei, Podoliei, iar regiunile din jurul Kievului la coroana Poloniei. Aceste terenuri istorice al Rusiei cuprindeau peste jumătate din Ucraina modernă, și constituiau în acel moment o parte importantă din teritoriul Lituaniei. Clasa superioară de pe aceste meleaguri era în mare măsură ruteană și era loială Lituaniei. Toți nobilii au fost obligați să jure loialitate față de Coroana Poloniei, terenurile celor care au refuzat să facă acest lucru fiind confiscate. Lituanienii au fost forțați să se întoarcă în Seim sub conducerea lui Jan Hieronimowicz
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
asupra terenurilor și supușilor aflați sub controlul lor. Cu toate acestea, avansarea în viața politică dominată de comunitatea catolică a fost o chestiune diferită. În viața socială și culturală, atât limba poloneză cât și catolicismul au devenit dominante pentru nobilimea ruteană, majoritatea nobililor ruteni fiind inițial vorbitori de ruteană și de religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă o
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Cu toate acestea, avansarea în viața politică dominată de comunitatea catolică a fost o chestiune diferită. În viața socială și culturală, atât limba poloneză cât și catolicismul au devenit dominante pentru nobilimea ruteană, majoritatea nobililor ruteni fiind inițial vorbitori de ruteană și de religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă o ruptură semnificativă între clasele sociale inferioare și nobilimea
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă o ruptură semnificativă între clasele sociale inferioare și nobilimea din zonele lituaniană și ruteană din comunitate. Unii magnați au reușit să domine, prin aderarea la creștinismul ortodox, oferind cu generozitate accesul la Bisericile Ortodoxe și la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu să se reziste, cu fiecare
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cele din urmă o ruptură semnificativă între clasele sociale inferioare și nobilimea din zonele lituaniană și ruteană din comunitate. Unii magnați au reușit să domine, prin aderarea la creștinismul ortodox, oferind cu generozitate accesul la Bisericile Ortodoxe și la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu să se reziste, cu fiecare generație ulterioară, iar în cele din urmă aproape toată nobilimea a fost subjugată. Răscoalele cazacilor și intervențiile străine au condus la împărțirea comunității de către
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Unirea (împreună cu Uniunea de la Kalmar, cu mai multe Acte ale Uniunii în Insulele Britanice și similare altor tratate) pentru a fi un fel de predecesor al Tratatului de la Maastricht. Unirea a condus la colonizarea poloneză a Ruteniei și căderea țărănimii rutene în iobăgie la șleahtă. În ciuda situației țăranilor din comunitate, care erau destul de oprimați, comparativ cu Occidentul, aceștia au avut mai multă libertate decât cei din Rusia, prin urmare, țăranii (precum și într-o măsură mai mică nobilimea și negustorii) care emigrau
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
care a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se întindea de la Marea Neagră până la Marea Baltică. Ușurința cu care a fost clădit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice și tactice a marilor duci, dar și pe seama slăbiciunii principatelor rutene. În vreme ce aproape toate statele din jur erau atacate și prădate de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodată în nord, în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de edificare a statului s-a dovedit până în cele din urmă instabilă. Schimbările din politica internă a unui oraș puteau scoate localitatea de sub controlul lituanian, așa cum s-a întâmplat în cele din urmă în cazul Novgorodului sau a altor orașe rutene. Lituania a ajuns la apogeul puterii sale sub Vytautas cel Mare (Vitaŭt, Vitovt, Witold), care a domnit între 1392 și 1430. Rapida expansiune a Principatului Moscovei i-a adus pe cei doi vecini pe poziții de rivalitate, iar, după anexarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai - Codurile de legi, după care a fost înlocuită de limba poloneză. Latina era folosită în relațiile cu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
și a Vecerniei din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
Hajdúdorog, cu majoritatea parohiilor de limbă maghiară, a fost percepută drept una din cele mai grele lovituri suportate de Biserica Română Unită din Transilvania. Lupta pentru înființarea Episcopiei de Hajdúdorog a fost treptată. La început a fost dusă de preoțimea ruteană susținută de autoritățile maghiare. Preotul rutean E. Bacsinski de la Hajdu-Dorogh a tradus cărțile de rugăciune ale rutenilor în limba maghiară. După ce a fost ales episcop de Muncaci (1772-1809), a însărcinat pe preotul S. Szabo să traducă în maghiară "Liturghia Sf.
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
de refacere a unității bisericești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea unirea cu Biserica Romei a cunoscut un recul, după care raportul dintre uniți și neuniți s-a stabilizat până în anul 1948. Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia și a Episcopiei de la Muncaci, unirea bisericii ardelene s-a produs în preajma anului 1700, însă anul și data exactă sunt disputate, diversele opinii fiind prezentate mai jos. Ca și toate celelalte biserici greco-catolice din zona de influență sovietică
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-a bucurat de grade variabile
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
spulberat puterea cumanilor și a altor popoare turcice din zonă. Grupurile protocazace au ajuns în teritoriile de azi ale Ucrainei pe la mijlocul secolului al XIII-lea. În 1261, unele triburi slave care trăiau între Nistru și Volga erau menționate în cronicile rutene. Consemnările istorice ale prezenței cazacilor mai înainte de secolul al XVI-lea sunt relativ puține. În secolul al XV-lea, societatea cazacilor era descrisă ca o federație neconsolidată de comunități independente, cu armate locale, total independente de statele vecine - Polonia, Marele
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cniaz", sau mai simplu "cneaz", iar statele conduse de aceștia din urmă fiind numite "udel", "udelnoe cneajestvo" ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de "cneaz" a continuat să fie folosit în statele rutene, inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia și în Marele Ducat al Lituaniei. Cum Marele cnezat al Moscovei își răspândea tot mai mult controlul său asupra federațiilor succesoare ale Rusiei Kievene, marele cneaz Ivan al IV-lea a fost
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
inventate denumiri noi, maghiare, care erau folosite în administrație, în locul numelui original ne-ungar. Exemple de locuri unde numele original ne-ungar a fost înlocuit cu nume maghiare nou-inventate: Najdás - Néranádas (în română Naidăș, acum în România), Lyutta - Havasköz (în ruteană Lyuta, acum în Ucraina), Bruck - Királyhida (acum Bruck an der Leitha, Austria). Ca rezultat al politicilor de maghiarizare mulți etnici ne-maghiari au emigrat din țară. În perioada 1899-1913, circa 1,4 milioane de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]