229 matches
-
statale denumită astăzi Rusia Kieveanăîn schimbul unui tribut. Statul Rusiei Kievene a apărut în 862 fie în apropierea Kievului fie în zona Novgorodului. După moartea liderului kievean Iaroslav I cel Înțelept, statul s-a dezmembrat în principate independente. Aceste principate rutene au fost grav afectate de o invazie mongolă în secolul al XIII-lea, și multe au fost ulterior încorporate în Marele Ducat al Lituaniei. Din principatele anexate de Marele Ducat, nouă erau locuite de strămoși ai belarușilor. În această perioadă
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
în limba slavă) de Est a Poloniei (Ucraina nu exista ca stat) și oamenii ce le locuiau, ca versiuni latinizate ale cuvântului "rus'" (ex. "rusini"). După 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statală polono-lituaniană. Mulți membri ai claselor superioare rutene s-au convertit la catolicism, devenind confundabili cu nobilii poloni. Astfel, mulți dintre țăranii de rând, lipsiți de protectorii lor din rândurile nobilimii rutene, au recurs la protecția cazacilor, care rămăseseră permanent ortodocși și aveau tendința de a recurge la
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
rusini"). După 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statală polono-lituaniană. Mulți membri ai claselor superioare rutene s-au convertit la catolicism, devenind confundabili cu nobilii poloni. Astfel, mulți dintre țăranii de rând, lipsiți de protectorii lor din rândurile nobilimii rutene, au recurs la protecția cazacilor, care rămăseseră permanent ortodocși și aveau tendința de a recurge la violență împotriva celor percepuți de ei ca dușmani, în particular, împotriva statului polon și reprezentanților acestuia. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
așteptau de la Imperiul Rus. Totuși, în cadrul imperiului, cazacii și rutenii au ajuns să ocupe funcții înalte în administrația de stat rusească și în Biserica Ortodoxă Rusă. Mai târziu, regimul țarist a dus o politică de rusificare a teritoriilor căzăcești și rutene, suprimând folosirea dialectelor căzăcești și rutene (rusine) în tipărituri și în public (nu a existat noțiunea de limbă "ucraineană" în sec. XVII-XIX). Rutenii, rusinii și cazacii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale (rutenii și rusinii
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
imperiului, cazacii și rutenii au ajuns să ocupe funcții înalte în administrația de stat rusească și în Biserica Ortodoxă Rusă. Mai târziu, regimul țarist a dus o politică de rusificare a teritoriilor căzăcești și rutene, suprimând folosirea dialectelor căzăcești și rutene (rusine) în tipărituri și în public (nu a existat noțiunea de limbă "ucraineană" în sec. XVII-XIX). Rutenii, rusinii și cazacii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale (rutenii și rusinii din Galiția și Bucovina), sub Austria
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele Ferdinand I prin duhovnicul acestuia, mons. Ulderic Cipolloni, pentru înființarea unei administraturi apostolice care urma să-și exercite jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Ca urmare a acestor tratative, a fost înființată în anul 1922 o administratură apostolică pentru credincioșii greco-catolici din Bucovina, cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava). Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București , iar
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia Română Unită a Maramureșului cu reședința la Baia Mare. Noua eparhie era formată din 239 parohii, din care 201 românești unite și 38 greco-catolice rutene, și anume: În calitate de administrator apostolic al Eparhiei de Maramureș, episcopul Iuliu Hossu a înființat la 5 iunie 1930, prin ordin episcopal, Vicariatul Special Greco-Rutean în cadrul Episcopiei Maramureșului. După instalarea sa la 2 februarie 1931 ca episcop de Maramureș, Alexandru Rusu
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
1931 ca episcop de Maramureș, Alexandru Rusu l-a numit, prin ordinul nr. 206 din 7 februarie 1931, pe preotul Mihail Simovici (Mihail Simovicz) ca primul vicar al Vicariatului Special Greco-Rutean, cu sediul la Cernăuți. Cele 38 de parohii greco-catolice rutene au fost organizate în două protopopiate: Protopopiatul Cisalpin (cu 11 parohii) și Protopopiatul Bucovinean (cu 17 parohii, 10 preoți parohi și 10 administratori). Vicariatul a fost condus de către pr. Mihail Simovici (1931-1940, 1941-1943) și pr. Isidor Stanislav Toniuc (-1948). Cei mai mulți
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
(în sârbă și ruteana: "Нови Сад", în maghiară: "Ujvidék", în slovaca: "Nový Sad", în germană: "Neusatz") este un oraș din Șerbia. Este capitala provinciei Voivodina și un mare centru industrial și cultural. Orașul mai este cunoscut ca "Atena Sârbească" ("Srpska Ațină"). Orașul se află
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
și a Vecerniei din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
s-au adăugat conflictele interne și războaiele cu Suedia și Rusia au dus la o scădere pronunțată a puterii Poloniei în această perioadă. Polonezii au numit această perioadă „Potopul”. Odată cu crearea Uniunii polono-lituaniene din 1569, un număr crescând de teritorii rutene au trecut sub controlul puternicii „Republici” nobiliare - „Rzecz Pospolita”. În 1569, Uniunea de la Lublin stabilea că Marele Ducat al Lituaniei controla Rutenia, Galiția - Volînia, Podlasie, Podolia, în timp ce Coroana Regatului Poloniei aveau controlul asupra Kievului. Deși nobilimea locală a primit drepturi
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan (), (n. 1506 - d. 15 aprilie 1558) a fost concubină, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. O altă versiune insistă pe originile ei ruteno-moldovenesti ca fiind fiica unui zlotaș roxolan moldovean cu o ruteanca din Snyatin-Lujeni ( Bucovina de Nord-Pocutia) și care ar fi căzut în mâinile tătarilor în urma unui
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
funcția căpitanului țării dupa victoria asupra lui Anton Kochanowski von Stawczan în 1884 și decorat cu înaltul Ordin Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a. În discursul său inaugural a cerut recunoașterea juridică a limbii române și rutene ca limbi oficiale. El a și apelat la parlamentari a acționa în unanimitate în susținerea autonomiei și independenței provinciale în cadrul ideii statului austriac. Președintele țării, Anton Graf Pace von Friedenberg, a demisionat din cauza conflictului cu privire la utilizarea limbii române în primăvara
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
după dezintegrarea statului. Clericii ortodocși din cadrul Rzeczpospolita Obojga Narodów (Uniunea celor Două Națiuni) foloseau termenul „Rusia Mică” pentru desemnarea teritoriilor locuite de majoritatea ortodoxă din ținuturile răsăritene ale statului. Termenul a fost extins la un moment dat la toate teritoriile rutene ale Uniunii statale polono-lituaniene. Scriitorul Ioan Vîșenski vorbea de ortodocșii din regiune numindu-i „creștini ai Rusiei Mici, frății ai Lvovului și Vilnei”, iar arhimandritul Mănăstirii Pecerska din Kiev, Kopistenski, numea aceeași regiune „Rusia Mică, adică Kievul și Lituania”. Termenul
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
Teologic din Cernăuți (1857-1860). La sfârșitul studiilor s-a căsătorit cu Leontina Bendevskaia, fiica directorului școlii din Siret. După absolvirea studiilor teologice, a fost preot la Davideni (1861-1865) și la Rușii-Moldoviței (1865-1867). În această perioadă a cules creații folclorice locale rutene și românești, a aprofundat scrierile autorilor ucraineni, mai ales cârțile lui Taras Șevcenko, Nikolai Gogol, Kvitka-Osnovianenko, Marko Vovciok etc. Din tinerețe a colaborat la reviste ucrainene din Bucovina precum "Zora", "Pravda", "Veciorniți". Prima sale cinci poezii publicate au apărut în
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
sa pedagogică, redactând și mai multe manuale în limbile germană, ucraineană și română, între care un manual de armonie muzicală "Lehrbuch für Musikharmonie", un manual de teorie generală a muzicii „Allgemeines Musiklehrbuch“, de asemenea a editat antologii de cântece românești, rutene și evreiești din patrimoniul folcloristic și cultural al Bucovinei ("Наша народна пісня" 1865, „Flori din Bucovina” 1870, etc). A întreținut o corespondență cu Johannes Brahms. A scris și o serie de articole intitulată "Compozitorii noștri", dedicată mai ales personalității lui
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Orfan din Bucovina”, „Ivan Ivaniv din Kițman”, Semen Hrin, S. Voloh și altele, și circa 50 de poezii în românește (ca de pildă, "Ionică Darii - fiu bucovinean 1790-1810", " Când Moldova purta jugul"). În 1877 a editat almanahul "Ruska hata" ("Căsuța ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană la revista "Candela" (1882-1900), de asemenea a fost unul din fondatorii și redactorii ziarului "Bukovinskaia Zoria" ("Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost președintele "Asociației literar-dramatice rutene". În 1887 s-a aflat în fruntea asociației "Casa populară ruteană" din Cernăuți. Unicul sau volum de versuri "Pe Prut" în limba ucraineană, a apărut, precedat de prefața lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost președintele "Asociației literar-dramatice rutene". În 1887 s-a aflat în fruntea asociației "Casa populară ruteană" din Cernăuți. Unicul sau volum de versuri "Pe Prut" în limba ucraineană, a apărut, precedat de prefața lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a muri. În poeziile sale Vorobchievici a cântat plaiurile și oamenii Bucovinei
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Acest grup de armată era format și șapte corpuri de armată, din care unul de vânători de munte și unul de cazaci. Aceste corpuri erau compuse din 17 divizii cu efectivele incomplete (printre care trei de cazaci, două croate, una ruteana și una SS). În plus, grupul mai dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
a determinat o zguduire al Imperiului Habsburgic. Conducătorul rutenilor, Aleksander Dukhnovici, prezintă Vienei un plan pe baza căruia trebuia să se constituie o provincie autonomă (Rutenia), insă înăbușirea revoluției zădărnicește acest plan. În anul 1918 s-au constituit Consilii Naționale Rutene la Ungvar, Presov și Sighetul Marmației. Rutenii au rămas răspândiți în spațiile Europei Central Răsăritene, fără a reuși să-și constituie un stat național. Doar în Cehoslovacia, între anii 1919-1938, a funcționat o regiune autonomă a rutenilor, numită "Rusia Carpatica
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
anii 1919-1938, a funcționat o regiune autonomă a rutenilor, numită "Rusia Carpatica" și care corespunde aproximativ cu actuala regiune Transcarpatia. Uniunea Culturală a Rutenilor din România a luat ființă în anul 2000, ca o necesitate imediată de organizare a minorității rutene/rușine. Președintele acesteia este deputat dr. Gheorghe Firczak. Recensământul populației din anul 2002 a relevat că în România trăiesc 61.353 de ucrainieni (o parte din aceștia considerându-se în mod greșit ca fiind ruteni), reprezentând 0,3% din populația
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
ei un amalgam de etnii de origine slavonă, care au colonizat ținutul începând cu epoca modernă. Sunt atestate comunități de ruși de rit vechi (cațapi), cazacii lui Nekrasov, ucraineni și ruși. Lexicul locuitorilor părții ruse conține până în prezent numeroase elemente rutene care, după toate probabilitățile, au fost moștenite din perioada formării națiunii ucrainene. Potrivit ultimului recensământ (noiembrie 2004) aproximativ 25% din locuitorii satului s-au declarat ucraineni și 15% - ruși. Sporul demografic al ultimilor decenii are pregnante valori negative din cauza unor
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]