519 matches
-
scuzele. Deja am spus prea mult. — N-o să scapi așa ușor. Ia aici o ceașcă mare de sake. Mă poți scuti de asta mare. Cea mică merge perfect. Ce fel de mire ești? N-ai nici un pic de mândrie? Se sâcâiau ca doi copii. Însă, chiar și cu atât de mult sake în jur, Tokichiro nu bea peste măsură - nici în noaptea aceea, nici altă dată. Încă din copilărie, purtase vii în memorie efectele excesului de alcool, iar acum, când privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de bumbac, pantaloni negri cu dungi gri, bretele și șosete Hugo Boss. Soljenițîn are pe el: un halat negru de catifea, chiloți gri colanți, papuci negri de casă cu leișori aurii ajurați. - Papucii de casă sunt tot de la Versace? - îl sâcâi James Bond. - Totul e Versace, - răspunse Soljenițîn cu modestie. Frumos dar, din păcate, neverosimil. Prea sunt diferiți acești doi oameni. Și ar fi putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Și de ce: nu din teribilism. Am spus că suntem într-un blocaj și prin această suspendare am apelat la instanța supremă pentru a tranșă acest lucru. Dacă Băsescu se intoarce președinte la Cotroceni, eu mă retrag: să nu-l mai sâcâi pe dl Băsescu. Cred că mai mult de jumătate plus 1 dintre români au suferit mult în acești ani. Președintele interimar, Crin Antonescu, a anunțat, luni, că a decis să promulge legea de modificare a Legii referendumului, așa cum au decis
Crin Antonescu: Traian Băsescu este un exemplar politic degradat () [Corola-journal/Journalistic/43565_a_44890]
-
asta tot dintr-o carte ai scos-o. — Da, mă rog. Ce spui? Nu putem face un soi de aranjament special? Nu sînt cel mai exigent dintre oameni, ca să-l citez pe Frank O’Hara. Pe Diavol Începe să-l sîcÎie șalele, tot stînd așa În ușă, să-l tragă curentul. — Crezi că aș putea să mă așez un minut, amice? N-am nici o obligație legală, mă-nțelegi, dar poate că am putea discuta cererea ta. Așa mai vii de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă îmbrac. Dac-aș fi fost lăsată să dorm la nesfârșit, totul ar fi fost în regulă. Asta credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă-n pat (Nu știu de ce zic într-o după-amiază. Doar era o chestie care se întâmpla cu regularitate), când un tânăr cu aspect de gorilă, cu un ciocan în mână, a intrat în cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pregătea să-și termine poezia, ca în fiecare zi, netulburat. De Paul nu știam nimic, sincer, nici nu mă interesa. Probabil că se ținea încă de dulap, cu degetele lui fierte de transpirație, ca niște pâinici necrozate. Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În plus, era suficient să mănânc eu, și, printr-un proces de sugestie mentală ce combina iubirea cu digestia, Maria se bucura ca și cum ar fi gustat câte puțin din fiecare fel. Am comandat și ne-am întors la discuții. Mă sâcâia cel puțin o nelămurire. „Ce legătură crezi că are pictorița asta a ta cu harta?“ „Nu știu. Mă gândeam că există astăzi tehnici de ascundere a unui tablou sub altul. Se cheamă supraimprimare secundă; venețienii, flamanzii și otomanii le foloseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o că vin acasă la timp și-am închis. Apoi l-am întrerupt pe Mihnea: „Mai ai?“ „Da, domne. E-un artist omul ăsta al tău. Păcat că nu scrie romane.“ „De unde știi că nu scrie?“, am continuat să-l sâcâi. „De unde știu că nu scrii tu unul acum, cât vorbești cu mine?“ M-am uitat cu atenție la Mihnea. Era îmbrăcat normal, în blugi, cu cămașă cadrilată și-un pulover de lână maro. Nu ghiceai ce-i trece prin mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi s-a răspuns; doar taiwanezul a venit repede lângă mine și, zâmbind fericit, mi-a vârât tava sub ochi: „Kaffee? Tee?“ Îmi venea să-i zic Kaffee mit Milch sau Melange sau Doppel Cognac, ceva imposibil, care să-l sâcâie și să-l dezorienteze. Îmi mai plăcea și cuvântul Schlagobers, suna a nume de împărat și-aș fi pus pariu că japonezul nu putea să-l pronunțe. „Ce faceți, cât mă-ntâlnesc eu cu omul meu?“, am încercat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prizonierul trepida. Aproape m-am lipit de el, făcând zgomot, să știe. „Prietene...“, a încercat scriitorul să sară, smucind scaunul cu ultimele puteri. „După cum ai spus, prietenia nu există, e-o stare, o senzație. Iar, de stările neplăcute, care ne sâcâie sau nu ne mai folosesc, ne debarasăm. La revedere.“ M-am întors spre ușă. Calm, fără nici o remușcare. Mihnea și-a potrivit sacoșa pe umăr și, după ce și-a scuturat din nou hanoracul, a ieșit primul din cameră. Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am mai lucrat și la alte proiecte, a venit o singură dată, a văzut primele patru minute și a zis: OK, ia-ți cât timp vrei, eu nu sunt presat să difuzez filmul la o anumită dată. Eu îl tot sâcâiam, cum că structura nu merge, că îmi fac griji că anumite lucruri n-or să iasă. A zis: N-ai cum să știi asta acum, ia-ți timp, fă o pauză de 2-3 luni dacă vezi că nu merge, și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
am și eu senzația că nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să sufăr să vorbesc despre război și nici să-i ascult pe cei care-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi cu talpă de cauciuc, mi-am dat seama cât de sinistru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mi-am adus aminte cum odată, înfricoșată de spectrul unei sarcini, lăsase să-i scape cât de frică îi era să îi mărturisească lui taică-său că eu eram tatăl. Unde la început acest lucru mă dezamăgise și apoi mă sâcâise nespus, acum mă făcea să mă simt foarte îndurerat. Pentru că vedeam de bună seamă lucrurile și din perspectiva ei, cum e una să umbli cu un tânăr care îți e doar însoțitor și prieten de pat în însoritele zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Bine ai venit, Marte! Dar ce-i cu tine cavalere de ești așa de furios? Te știu o fire războinică, dar cum arăți... Marte: Sunt furios, Mărite Soare! Din cavalerul războinic, am ajuns o planetă pe care oamenii Pământului o sâcâie zi și noapte. Soarele: Oamenii Pământului, deci. Ce fac? Marte: La început au trimis sonde să mă spioneze. Apoi au lansat în spațiu sateliți care se învârtesc în jurul meu și mă supraveghează permanent. Acum vor să lanseze o stație care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
isprăvea cu mine și era gata să-mi scoată și să-mi scuture șervetul de la gât, întotdeauna avea pe el mai mult din părul lui Seymour decât dintr-al meu. Puține lucruri în viață, înainte și după aceea, m-au sâcâit mai mult. Dar numai o singură dată m-am plâns și atunci am săvârșit o greșeală colosală. Am mormăit ceva, pe un ton net înciudat, despre „blestematul lui de păr“ care cade întotdeauna peste mine. În clipa în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amintesc, poate că puțin cu prea multă ardoare, că Sofia Tolstoi, într-una dintre înciudările ei maritale, și nu mă îndoiesc că justificată, îl acuza pe tatăl celor treisprezece copii ai ei, omul mai în vârstă care continua să o sâcâie în fiecare noapte a vieții lor conjugale, că ar avea înclinații homosexuale. Cred că, în general, Sofia Tolstoi era o femeie de o remarcabilă lipsă de inteligență - și, mai mult, atomii mei sunt astfel dispuși, încât să mă încline constituțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a fostului discipol. "Ce ușor e să vorbești acum, cu sînge rece, despre ce a fost în urmă cu douăzeci de ani! Mucosul ăsta era abia la descifrarea alfabetului, cînd alții întorceau pe șapte fețe fiecare cuvînt..." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
m-am răzgândit. N-am văzut în viața mea un om atât de profund și de copilărește dezamăgit; iar de atunci mi-am reînnoit promisiunea de a o lua cu mine cu prima ocazie. — Nu e cazul să mă tot sâcâi cu chestia asta, i-am spus. O să mergem nu peste mult timp cu condiția să nu te mai aud că-ți plătești tu drumul. Nu uita că ești total împotriva ideii de câștig nemuncit. Cel puțin lasă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În lagărele de muncă? De ce nu i-am trimite În ghetouri?” Instigarea la omor a atins asemenea proporții, Încât la 3 iulie, guvernul a dat un comunicat special pentru a-i lămuri pe cetățeni că trebuie să Înceteze să mai sâcâie Poliția și unități militare cu anunțuri despre semnalizări luminoase care pot fi văzute de pe imobilele din București. Psihoza semnalizărilor de pe acoperișuri a ajuns la București În urma unui număr de Încercări nereușite ale aviației militare sovietice de a bombarda orașul. Guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că purtarea binevoitoare a lui George depindea întru totul de comportamentul ei. La început îmbrățișase regulile lui „monastice“ cu bucuria celui care crede în fericirea cerească. Mai târziu însă, îngustimea și monotonia vieții pe care o ducea începură s-o sâcâie și, cu toate că iubirea ei pentru George rămăsese aceeași, pierdu speranța mântuirii cerești. Ducea o viață de trândăvie și așteptare. Fuma și bea. Se uita la televizor. La un moment dat sperase ca George să o cultive, s-o instruiască, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de George, să se teamă că ar putea într-adevăr s-o ucidă, desigur printr-un accident. S-ar fi putut ca, revăzând-o, să-l cuprindă nebunia din pricina accidentului de automobil, de care era, firește, vinovată ea, pentru că îl sâcâise până-l făcuse să-și piardă controlul, și pentru că supraviețuise. Dezgustul față de ce se întâmplase s-ar putea să acționeze în George printr-o bruscă necesitate, irezistibilă, de „a-și duce opera la capăt“, prin acea binecunoscută metodă de autodistrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca această perioadă de chinuitoare ispășire să ia sfârșit. Dacă greșise cu ceva, putea fi iertat. Dar care era crima lui, dacă exista vreuna, în ochii lui Rozanov? În ochii lui Rozanov, în care subzista realitatea lui. Știa că-l sâcâise în repetate rânduri și că o dată fusese foarte grosolan cu el. Dar Rozanov să fi observat oare? El însuși nu putea admite că-l trădase pe John Robert, că-l dezamăgise, că-i zădărnicise cine știe ce frumoase așteptări. Dar nu existaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorba de ceva benign - o apariție absolut benefică. Dar el e făcut să vadă numai lucruri bune. — Chiar lucrurile care nu se află acolo? Îmi închipui că pe domnul Eastcote nu-l categorisiți în rândul porcilor murdari? Întâmplătoarea caracterizare îl sâcâia pe părintele Bernard. — Nu, răspunse Rozanov, cu un laconism descurajator. Vai de mine, dar ce dracu au făcut cu „Inelul“? Preotul și filozoful se uitară la megaliții care erau dispuși într-un cerc spart, cu un diametru de vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se dilata dureros în inima ei. Cântă-mi! — Nu. — Haide, zău, Emmanuel! — Nu. — Ai de gând să-l vizitezi pe profesorul tău de canto? — Am amânat vizita. — Iarăși? — Iarăși. Tu te duci s-o vizitezi pe maică-ta? — Nu mă sâcâi. — Ce naiba-i în sticla asta? — Apă de Ennistone. — Dumnezeule! Și-am turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești prea obosit? Nu, nu sunt câtuși de puțin obosit. De ce-aș fi? Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]