507 matches
-
deși veneam dintr-o țară comunistă, eram considerați totuși străini, cu care cetățenii URSS nu putea avea de-a face, conform literei legii. Toate contactele noastre erau limitate la canalele oficiale din Ministerul Afacerilor Externe și Comitetul Central. Asta ne sâcâia și ne ofensa, cu atat mai mult cu cât nu existau asemenea restricții în Iugoslavia, mai ales nu pentru reprezentanții și cetățenii din URSS. Dar acest fapt ne-a determinat să ne uităm în jur cu ochi critici (subl. m.
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
veșnica întrebare (aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua ,încercare". Este, carevasăzică, un narator care compară, detașat (cu toată nebunia...), realitatea cu
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
neașteptat de relaxare. Totul fusese prea repede, neașteptat și mai aveam de rezolvat și marea mea problemă. Absent la tot ceea ce se petrecea în jurul meu, iarăși și iarăși îmi repetăm. De câtva timp (cât oare?) aveam o obsesie ciudată. Mă sâcâia din ce in ce mai des și agasant imaginea unei tinere. La început a fost ca o părere, ca apoi, să nu-mi mai pot lua gândul de la ea. Zadarnic mi-am scormonit memoria căutând-o printre amintiri, rude, cunoștințe, artiste preferate, neputând să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de “curgerea indignata a frazei”. așa da viață unei fantoshe, pe care apoi se felicită pentru a o fi putut suprima. grrrrr.... frankenstein, nu glumă... seriously now, e o “abureala” solemnă, cu nimic mai bună decât aburelile gramaticale care te sâcâie pe tine, si de aceea nu m-a interesat să-mi pierd timpul cu ea. pentru că ai insistat, poftim, am răspuns “că lumea”. iar acum compară: Bucurenci: “Eu nu sunt un adept necondiționat al comunismului. Sunt un om de stânga
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
cu o singură treaptă („fuștei” cum zicea moș Toader Hrib - numărându-și anii); și văzând cum apare dintr-un gol de cer - mă tot întrebam: de ce o scară cu o singură treaptă? Invitația Oanei și Rodicăi mă ispitește și mă sâcâie în același timp, dar știu că dacă nu fug - evadez - undeva din acest țarc al stagnării, al morții cu încetinitorul - nu știu ce aș mai putea face mai departe. Din tot ce am publicat anul acesta, ar fi trebuit să primesc cel
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
acuma) de Revelion. Numai neamurile proaste, care nu au înțeles încă măreția universului și micimea unui revelion, se pregătesc și fac salata boeuf. Nu? Așadar, fără să știu, am decis în fapt să nu fac nimic. Asta, oarecum m-a sâcâit și m-a făcut să-mi dau seama că e... fals. Că nu sunt pe bune un spirit liber care să afle pe 31 decembrie, la 11.53, ce va face exact de revelion. Bun. Locuiesc în Buftea. Într-o
Cum era s-o omoare de inimă BOOM pe Frusina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19038_a_20363]
-
de ani, vedeți bă că luăm de 10 ori mai mult? Avem pâinea asigurată... Trăim bine, asta e! Hai noroc! - Auzi bă Vasile, dacă tu nu ajungeai șef de echipă și de brigadă, mai vorbeai așa acuma? încerca să-l sâcâie câte unul mai în glumă, mai în serios. - Nu o fi chiar așa, frate, dar nu se vede că ai noștri iau cel mai mult? Brigada mea e cea mai bună, răspundea el umflându-se în pene cu siguranța omului
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
și brazi. - Doamne ce mi-a fost dat să văd!... Oare turiștii care au trecut prin sat nu cumva s-au rătăcit săracii pe aceste meleaguri? Porni pe drumul de întoarcere spre casă, dar un gând din umbră îl tot sâcâia. „Dacă tot ai ajuns până aici, de ce nu tragi o raită prin pădure, că doar sunt destule ceasuri până se întunecă. Ce să faci și acasă! Totu-i bine, ca de obicei, femeia te așteptă, cu o mămăliguță fierbinte, cu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
teama determinată de opunerea ei, și mai grav de respingere totală, îl descurajează, panicându-l. “Dacă o sperii își ia zborul și atunci voi suferi și mai mult. Să mai am puțină răbdare” se autoconsolează el. Dar un alt gând îl sâcâie “frate nici grăbit ca nebunul, dar nici răbdător ca idiotul...greu, complicat moment” proclamă el și nehotărârea, neliniștea surdă începe să-l macine. Îi trimite un mesaj Ștefaniei, scuzându-se că nici măcar nu i-a întins mâna. “Nu-i nimic
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
tot mai scurte, diminețile și serile, mai aspre. El, așezat pe străjacul său, ca un stăpân pus la odihnă, sare spre ușă. Are glezna piciorului înfășurată într-o foaie de varză și legată cu pânză groasă, din cauza reumatismului ce-l sâcâie tot mai tare în ultima vreme. „Harrr !! Haarrrr !! uliul la găini ! Strigă el din pragul ușii. Lătră și Medi, cățelul. Găinile sunt speriate, cocoșul le adună în jurul lui ... Pericolul trece repede. Ea nu se plânge de sănătate, dar, când se
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
foarte corect, Geanina din Imposibila despărțire). Cartea începe, cu amintitul tablou al urbei, în al cărei peisaj, destul de anost, își trăiește singurătatea Sică, iubitorul de Vivaldi; tot acolo, Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
să scrii pe ea când ai să te duci la școală! - Daa? - Da! Uite-așa mi-a insuflat mama dragostea de școală. Ca să mâzgălesc în voie tăblița și apoi s-o șterg cu buretele cel frumos. În fiecare dimineață o sâcâiam. - Astăzi mergem la școală? - Nu, ai răbdare, dragul mamei, că îți spun eu când începe școala! Nici acum nu pot înțelege calmul de atunci al mamei. Probabil că numai mamele îl pot înțelege. În ce-o privește pe mama, se
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
viteză ameți toare prin fața sa: Dan, premiul întâi în fiecare an, ea premiul doi și Umflatul, al treilea. Ba, nu! în ultimul an o întrecuse. L-a iubit pe Dan din primul an de liceu, iar nenorocitul de Umflat a sâcâit-o tot timpul cu simpatia lui. Pe când Dan...cu toate fetele, că toate erau îndrăgostite de el. Mai ales Olguța îl sufoca mereu cu insistențele. Ea, niciodată nu i-a dat de înțeles că-l iubește, din care cauză, în
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ăla. Stai, mă, liniștită și nu mai telefona! Sunt în tren, m-apropii de Ploiești, la zece sunt în Galați. Mă agit, telefonez la Informații CFR. Nu se potriveau deloc spusele lui cu informațiile. Mama se supără pe mine că sâcâi omul, mă cert cu ea și îi dau din nou telefon: nu există trenul cu care ai plecat tu! Că habar n-au tâmpiții de la Galați, că așa lucrează „ăștia” din provincie, care nu sunt informați de trenuri, când...și
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
De fapt, sculptez... —Ei bine, mi se pare de prost gust să veniți aici să căutați de muncă la atât de puțin timp după moartea unui angajat. Au trecut abia patru zile, pentru numele lui Dumnezeu. Găsește pe altcineva să sâcâi. „Nu devia de la subiect, am vrut să-i zic, spune-mi ce părere ai despre mine.“ Și-a pus ochelarii înapoi la ochi întorcându-și privirile asupra hârtiilor ei. Interviul se terminase. Nu sunt aici să-mi caut de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de acest sentiment, o mulțime de gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca ea trebuie să înțeleagă că mă face doar de rușine cu îmbrăcămintea ei, că n-avea nici un motiv să se târască spre liceu cu plicul, că m-a făcut să mint, că m-a lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai bună atitudine, în situații ca aceasta, ar fi să nu li se răspundă celor care întreabă, să li se întoarcă spatele pur și simplu sau, în cazuri extreme de insistență, să li se spună tare și răspicat Nu mă sâcâiți, dacă nu se prefera, și mai simplu, și cu mai multă eficiență, să fie trimiși la naiba. Firește, comunicatele de serviciu predate de agenții poliției secrete superiorilor lor camuflau aceste afronturi, escamotau aceste vicisitudini, mulțumindu-se să insiste asupra încăpățânatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministrul de această certitudine deplorabilă, atât de convins de inutilitatea secretului, mai ales când a încetat să mai fie un secret, încât, cu gestul celui care ar observa lumea foarte de sus, ca și cum ar fi spus Știu totul, nu mă sâcâiți, îndoi încet scrisoarea și o puse într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, A venit direct din orbirea de acum patru ani, o voi păstra cu mine, spuse el. Aerul de surpriză scandalizată al șefului de cabinet îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se așeze la acea masă. Negustorul nu s-a mai întors niciodată. „Mai mult valorează o masă de rege fără rege decât un client cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până se plictisea și de a-i târî prin noroi numele și ținuta de împărat roman. Dar cred că există ceva mai puternic decât ura, și anume regulile unei lumi. Destinat și Mierck făceau parte din aceeași lume, căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a spus? — Directorul. — Era prevăzută această plecare? Meyer rupe creionul. Transpiră abundent. — Ai face bine să pleci, îmi spune, am ordinele mele, și oricât ai fi tu de polițist, ești prea mic față de șefi... Nu am mai vrut să-l sâcâi. L-am lăsat cu jena lui, spunându-mi că a doua zi voi merge să-i pun întrebarea directorului însuși. Dar nu am avut timp. A doua zi, în zori, mi-a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o reped... -Bătrâne, ce-i cu tine? Arăți oribil, nu te odihnești? Te-a părăsit nevasta? Ești bolnav? mă interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și soția, ce te macină!?... Ți-e rău și nu vrei să-mi spui, te ascunzi... „Mda, mă macină”, îmi confirm și plec la plimbare să o evit. Traversez la pas părculețul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
ca o paranteză, există aici un sâmbure de adevăr, dar într-un mod complet particular. Excursia în Spania, din care abia m-am întors, a fost diferită de toate celelalte. Bine organizată, fără acele mici scăpări care pe unii îi sâcâie, iar pe alții îi scot din minți. Hoteluri elegante, cu personal serviabil și cu mic dejunuri care te făceau să-ți depășești sistematic cota planificată de calorii (o fi corect mic dejunuri? n-ar trebui un acord acolo - mici dejunuri
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > TEHNICA MODERNĂ Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului Dragă Ina, dacă tu ai probleme cu invențiile din biologie, pe mine mă sâcâie cele din tehnică. De câteva zile mă doare sufletul. Mi-am vândut mașina de serviciu, o Lagună care, la vremea ei, era cât se poate de dotată, modernă, elegantă... Aș mai fi păstrat-o câțiva ani, dar n-am avut
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]