548 matches
-
curs viața către moarte, Mi-ai scurtat cărările, Mi-ai ascuns drumurile, M-ai lăsat să zac în mine, Mi-ai dat lacrimi și suspine, Părul mi-ai încărunțit, Iubirile-ai amuțit! Tote poftele-mi sunt duse, Frumusețile-mi apuse! Sângeriu lac din apus, Viața-n tine mi s-a scurs Și-oi rămâne-n tine-apusă, Căci în tine am fost cursă! Referință Bibliografică: FRUMUSEȚI APUSE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi
FRUMUSEȚI APUSE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385277_a_386606]
-
tristeți din diabolic și-amaru-i în imagini undă, Mai mor fioruri din furtună cu setea-i de deșert profundă, Și luna-i roșie, ard ochii, uscată-n nori de-a ei urgie Visând albastru-n ars pământ ce fierbe-n marea sângerie, Și nordu-i sud și estu-i vest și triste căile se-ncurcă, Cuprind hemoragii de lacrimi când norii negrii se bifurcă, Se-așteaptă darurile cerești ce zeii le împart cu zeii, Iar guri apoase își vând visul doar morții-n zborurile
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
fumul de țigară, ce-ncearcă să ajungă dincolo de zenit, ai putea fi călătorul dintr-o gară, care-și așteaptă dragostea, până la asfințit. Cine ești tu? Ești macul purpuriu, ce-n toamna rece, rămâne doar o amintire, ești lacrima, regretul, pământul sângeriu, petalele ce mor, după o noapte de iubire? Ai putea fi vântul, veșnic schimbător, îndrăgostit de tot și de nimic, un dulce visător și rece și-arzător, însă, rămâne doar un nonșalant amic. Și dacă ești doar vântul, nestatornic și
SUFLET TRIST de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385104_a_386433]
-
care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându-se de mâini și porniră să plângă sfâșietor
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
în mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
curmat viața. Gladiolele rupte de mine s-au ofilit până seara lângă crucea mamei mele. Soarele și-a înfipt degetele fierbinți în zulufii lor și ei au început să se stafidească. Din frumusețea de odinioară au mai rămas câteva pete sângerii răstignite pe niște pari verzi-maronii. Am plâns. Parcă era prima dată în viața mea când am plâns cu adevărat. Simțeam o durere în suflet mai profundă decât durerile provocate de corecțiile bunicilor sau ale tatălui. Ziua următoare am adunat flori
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PICURI DE IUBIRE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lungi spinări de toamne sângerii, rupând din ramuri bocete de trăsnet, am împletit amurgu-n ochi-ți vii, să-mi sting căderea-n dulci tristeți de foșnet. M-am îmbrăcat cu străluciri de stea, în catifeaua timpului edenic, punând arcușul vieții-n giulgi de nea și
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
ușa.) X: În sfârșit e liniște. A fost atâta zgomot degeaba. (Se așează o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
el și acum fluieră albastru, la soare, voios, fiindcă-i curat, e cel mai cel!” Apar ca mieii din furtună norii de un alb imaculat, zâmbind. Ehei, și-au răcorit în tării obrăjorii fredonând tremolat un colind! Vine apoi o sângerie seară peste atelierul-casă crezând că ne poate trimite-n uitare printre cai și oameni visând. Visul apoi s-ar transforma în coșmar salvat de prietenoasele culori psihedelice, poate ar trebui să aprind un amnar să văd mai bine semnele angelice
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mici, păroși, dar foarte iuți și rezistenți, păreau a ști că sunt singurele ființe din lume pe care Marele Han le iubea. Ajuns în vârful colinei se întoarse cu fața spre vest și privi cu înfiorare cerul învăpăiat de culorile sângerii ale apusului. Soarele ajuns în buza orizontului părea că oferă doar pentru el acest splendid spectacol. Culoarea îi rămăsese dragă încă din copilărie când văzuse cum creierii lui Ginghir mai pulsau încă sub loviturile de ciomag. Zâmbi nostalgic... Trecuseră cinci
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
nemurește omul și faptele sale. Din această cauză era, spre nedumerirea soldaților, foarte tolerant cu ei. Urmară apoi ținuturile perșilor, ale sciților, ale slavilor, iar acum se afla în nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și o bucurie fără seamăn îl cuprinse. Era într-adevăr stăpânul lumii! *** Zorii se iviră iar comandantul gărzilor se neliniști. Stăpânul era tot pe culmea colinei, tot călare și nu dăduse
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
Cartea ,, Ochiul curat ,, este editată la Editura Pim, Iași, 2015. ,, Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat în zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
frenezie extraordinară sunt descrise faptele femeilor într-o lume complicată și complexă: „De două ori am născut și, de fiecare dată, a fost ca-n filme. În dimineața zilei de 2 februarie 1990, pe la șase, inund patul cu un lichid sângeriu. Disper, când văd sânge, dar îmi amintesc cuvintele Academicianului Munteanu: „Copilul e perfect, numai tu ai o hibă. Și nici aceea nu-i mare, că nu-i la cap...” (pagina 96). Nașterea este un act fundamental, el provoacă universul la
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
la Capitală, fiind așteptată cu emoție de către poet. 1879-09-07 Întâlnirea fusese atât de tulburătoare încât Veronica avea să scrie " Scumpul meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră împreună. Inimă bună, garoafe sângerii iubire și numai iubire, scumpul meu drag! Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un echo răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. Cu totul, de-acum, cu totul a ta. Veronica
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viu Se aud încă voci prinse-n dărâmături. Unde sunteți părinți? Unde sunt frații mei? Strigă unul rănit și pierdut prin mulțimi, Parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic,Adunând gloanțe vii și pumnale înfipteDe la mame și fii cu obrazul cianotic,Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu,Chiar si lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viuSe aud încă voci prinse-n dărâmături.Unde sunteți părinți? Unde sunt frații mei?Strigă unul rănit și pierdut prin mulțimi,Parcă nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
pe cale să devină faptă, când înțeleg că drept pavază e un lacăt gracil in formă de șarpe bătut în smarald, legat ca o fundă de capacul răsturnat. Amenințat de privirea mea se mișcă ușor țintindu-mă cu ochi de rubine sângerii. Desface perfid coada subțire, prelungă și capul și-l înălță spre mine sâsâind ușurel, agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc.
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
doctorul Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]