536 matches
-
chiar dacă ar fi reprezentată numai de actul prinderii cu clame a dosarelor ce conțin raporturi privitoare la exporturile japoneze în Olanda, este strivitoare și domnul Sugiyama își canalizează toate eforturile de care este capabil pentru a și-o îndeplini cu sârg japonez, firește. Regulile după care se modelează raportul nescris slujbaș dedicat stat protector sunt însă altele decât cele cu care suntem noi obișnuiți. De exemplu, de la domnul Sugiyama se așteaptă să știe, corespunzător poziției sale, care nu este nicidecum doar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
remodelare de sine, prin apelul la elementul inedit, stimulator ("Moda poetică, asemenea modei vestimentare, este întreținută de un insațiabil interes față de noutate: este foamea spirituală a personalităților în creștere, a noilor generații cărora fronda specifică vârstei, dorința de afirmare, precum și sârgul de a-și ocupa pozițiile în structurile culturale ale societății le dau o agresivitate benignă. Reflexul ei în masa cititorilor de poezie se aseamănă cu pojarul la copii; este semnul că o anume realitate culturală e trăită ca o vârstă
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
nu lăsau să se vadă că s-ar schimba ceva în esență, că deja se schimbase și că se va schimba încă și mai mult, cu totul. Tinerele eleve de la Școala Centrală de fete, nebotezată încă „Zoia Kosmodemianskaia”, învățau cu sârg sub privegherea vechilor mari profesoare, mergeau la ceaiuri, la teatru, exista Regele, exista parlamentul, mai fusese, în 1946, neverosimila „iarnă a lui Topor”, în care s-ar fi zis, în ianuarie, că ești pe Riviera, „se râdea și se glumea
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
dușmanii Uniunii Sovietice. În amintirile mele de copil, care ignoram cele de mai sus și nu puteam reține aspectul lor grotesc, stăruie o nostimadă legată de filatelie, deoarece (nu împlinisem zece ani) eram un colecționar de timbre poștale plin de sârg și de naivitate; așa am aflat de republica „Sovietică” numită Tanu- Tuwa, situată la granița Siberiei cu Tibetul și care a scos o „coliță” de mărci poștale triunghiulare, cum nu mai văzusem până atunci; am cumpărat vreo două-trei care vor
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
mai comentez, n-am cum să-mi drămuiesc superlativele ... Ce să mai zic despre Biblioteca Centrală Universitară din Iași? În sala profesorilor, tînăr asistent fiind, citeam pe Proust și pe Gide în niște minunate ediții interbelice; am lucrat acolo cu sîrg la prima mea carte, cea despre Anton Holban. Îmi amintesc, spre exemplu, de profesorul Valeriu Stoleriu, care stătea nemișcat, într-o concentrare maximă, abia ridica din cînd în cînd ochii de pe carte, sau de profesorul Petru Caraman care, dimpotrivă, se
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
poetul face uz de cîteva soluții ale defensivei care-i îngăduie „să dea seama în fața toamnei", să se adune „în niciunde". Mai întîi impersonalizarea, contopirea neutră cu lumea obiectuală: „pînă a nu mai fi decît / substantive de frunze puse / în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
fi gustată și pentru propria ei savoare, chiar atunci când scriitorii asupra cărora se apleacă au ajuns oale și ulcele, iar scrierile lor sunt roase de șoareci prin beciuri. Ar rămâne, desigur, ca o ultimă șansă pentru bietul critic aplecarea cu sârg asupra marilor "clasici". Firește și aceștia sunt pândiți de pericolul amintit legat de congelare. Cornel Regman nu era un autor sârguincios de mari monografii critice. Studiile sale critice - Agârbiceanu și demonii și Ion Creangă. O biografie a operei - temeinice, desigur
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
actuală lipsesc două minute esențiale. 9. "The Tin Drum" a fost unul dintre cele mai bune filme ale secolului trecut. Dovadă stau Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină și un Palme d’Or câștigat cu același sârg. Cu toate acestea, filmul a fost interzis în multe țări pentru scena de sex între cei doi copii. 10. Una dintre cele mai fascinante și reușite ecranizări ale unei cărți, "A Clockwork Orange" a fost excepția din această listă de
Top 10 ecranizări interzise by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64777_a_66102]
-
de speranța că vom reuși să atingem cu frun tea bolta cerească, să ne facem cunoscuți în lume și să avem de toate pe masă. Dacă unii au atins acel țărm prea îndepărtat, în schimb, alții au tras cu mult sârg la o sin gură vâslă ruptă, barca frumoa selor intenții învârtindu-se în cerc, fără să înainteze, conform marilor eforturi depuse. Cără rile vieții ne-au despărțit, fie care dintre noi urcând dealuri luminoase sau coborând în hăul văilor, pline
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
simbolic prin figurarea unui contrast între miniatural și maximal. Idealizîndu-l printr-o asemenea basculare, lăsîndu-i intactă energia: „Cine a mai văzut un fulg de zăpadă/ topindu-se/ pe limba fierbinte a luminii?// Ușa neantului scîrțîie,/ nu o deschide/ întrerupîndu-ț i sîrgul!” (Ușa). Sau : „Un măr căzut vorbește despre soare./ Urechea de ghețar, deschisă, doare./ Izvoare moi urcă-n rîuri sumbre,/ Pe-ascuns, țărîna jinduiește alcătuirea florii...” (Și, iarna...). Avem astfel a face cu o trudă a (des)cumpănirii reprezentă rilor cu
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
printre hîrtiile lui Alexandru Dragomir, ca urme ale trecerii sale printr-un univers devenit între timp ireal — se spune de fiecare dată că doctorandul a participat la cutare sau cutare „exercițiu seminarial“ mit grossem Fleiß und ausgezeichnetem Erfolg, „cu mare sîrg și cu reușite excepționale“. Alexandru Dragomir ajunge în Germania, la Universitatea din Freiburg, în septembrie 1941. Avea 25 de ani și își luase deja licența la două facultăți — Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filozofie — ambele absolvite la
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
citeze, cu nesaț: Fiindu-mi drag să scriu despre poeți, cu iluzia de a-i înțelege binișor, nu mi-a trecut niciodată prin gînd să mă mulțumesc cu ceea ce găseam eu a cogita despre ei, ci m-am sprijinit cu sîrg pe propria lor exprimare". Dorința criticului e de-a restitui obiectului său aura emoțională ce-l însoțește, adică de-a actualiza virtualitățile empatice care zac în adîncul scriiturii, particularizînd-o nu doar ca real ireal, ci și, complementar, ca ireal real
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
operele lor unele pilde evanghelice. Câți critici și istorici literari mai gândesc așa pe la noi? Constată, deloc neutru, disputa de azi, între creștinism și naționalism. Nu există și un amestec al lor? Nemoianu înaintează spre un vădit ecumenism. Spiritualizează cu sârg sau osârdie hotarele între religie, filosofie și chiar politică.
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CLIPE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru fiecare clipă Îmi dai iarăși o aripă Și veghezi să zbor cu sârg Unde cerul e în pârg... Îmi dai ochi să văd mereu Darul de la Dumnezeu, Orb am fost o viață poate Și purtam Lumina-n spate... Când mă tem mă ții de mână Trec cu Tine prin furtună Strig ca Petru
CLIPE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373662_a_374991]
-
lacrimă pe seară! Mă ridici când nu mai pot Chiar din mine să mă scot Și pui pasul Tău în față Să-l urmez ca o povață! Pentru fiecare clipă Îmi dai iarăși o aripă Și veghezi să zbor cu sârg, Unde cerul e în pârg... 13.02.2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Clipe / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
CLIPE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373662_a_374991]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ODĂ LUI ION ILIESCU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Odă ție, zâmbet larg, care ai lăsat cu sârg, Țara într-o sărăcie... glorioasă-a ta “domnie”! După numai trei mandate, lăsași fabrici ruinate, De piețari la sold vândute... ce valori au fost pierdute! Ceausescu-ți lăsa ție, țara făr' de datorie , Iară tu, cu-elucubrații, îndatorași trei generații
ODĂ LUI ION ILIESCU de NELU PREDA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384745_a_386074]
-
o nefirească tihnire, broaștele orăcăiau, cuprinse parcă de răzvrătire. Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
concentrat, are capacitatea de a distruge sub raport material și spiritual, deopotrivă, lăcașurile solide existente deja. Dar răul pe care deconstructivismul ateu îl produce azi lumii nu se oprește însă aici. Acesta ascunde, în spatele torentului dezlănțuit de minciuni prezentate cu sârg drept adevăruri fixe umanității - masca perfectă, de fapt, a dublului discurs cotidian -, un chip nevolnic și de un inestetism înfiorător al Realiei contemporane, chip pe care numai zeul întunericului însuși l-ar fi putut vreodată desena. Căci, practic, nu ai
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
în situația aici analizată. Dacă ideea postmodernă a căderii ontologice din sensuri, până la urmă, direct în brațele neconturatului „hiperreal” baudrillardian este unanim acceptată de-a lungul și de-a latul „satului” planetar al lui Marshall McLuhan, atunci a căuta cu sârg așa-zisele „derapaje” ale continuu recreatului spațiu de intersecție dintre mesajul jurnalistic și cel publicitar (un areal hibrid, unde simulacrul oferit de mesajul ultim a devenit, iată, paradoxal, singura entitate „concretă” identificabilă de către public) înseamnă, mai exact, a resemnifica, pe
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
tot străinul să ne umilească? În manuale sunt incluși „modernii”, Căci ei ne scriu, doar „adevărul vremii”. Și scriu cu multă trudă-n manuale, În loc de adevăr,cuvinte goale! Al lor talent e un simplu plagiat, Dar ei pe clasici,cu sârg au criticat. Iar scrisul lor pe nimeni nu inspiră, Și nu-i cântat, pe-a inimilor liră! În poezii nimic nu știu a spune. Scriu versuri „ce din coadă au să sune”, Iar înțelesul lor nici ei nu îl știu
DÂNŞII PENTRU CINE SCRIU? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357256_a_358585]
-
mă refer la întrebarea care mi s-a adresat, mai bine zis, pe care îl trăiesc pe propria-mi piele, este faptul că astăzi se calcă în picioare, cu ostentație, orice. Inclusiv, credința, ce a ajuns a fi cântărită cu sârg în ultima vreme în balanțe sociologice diverse. „Cine ne poate scoate din această letargie, dacă nu modelele? Am impresia că națiunea aceasta vrea să fie neapărat ca altcineva. Vrem că acolo. Fiecare «acolo» este acolo, nu aici. Avem și noi
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
a avut nespusa tărie de a se impune anchetatorilor și judecătorilor ei. Din anii de detenție își amintește cu amărăciune de câțiva zeloși torționari din rândurile celor condamnați și ei pe motive politice. Ofițerii care conduceau interogatoriile au consemnat cu sârg securist declarațiile unor informatori din detenție, cum că maica stareță purta discuții „mistico-religioase” și cânta la ședințele grupului Oastea Domnului. „Din păcate, unii erau oameni de condiție bună”, își amintește ea. „Un medic, Ioan Cighi”, apoi, monahiei parcă nici azi
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
se înscrie în viziunea corectivă, marcând despărțirea de cea clasică à la Jean de la Fontaine: „Greierașul din poveste,/ Despre care am aflat/ Că e leneș, astăzi este/ Foarte, foarte mult schimbat.// Nu mai cântă ziua toată/ La vioară cu mult sârg,/ Are hrană adunată/ Pe alese, ca la târg.// Să mai spună furnicuța/ Vorbe grele, fel de fel,/ Și va regreta, drăguța,/ Căci bogat e-acum și el!” Culorile cu care pictează Olimpia Sava sunt puține și clare ca-n picturile
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
mare bucurie de a cânta, ca și fiica sa, o fiică ce-a știut și a dorit să fructifice darul de la tatăl ei, combinat cu dramul în plus de hâr, cu dramul de fericire de a cânta, cu dramul de sârg de a munci, cu dramul de râvna de a ajunge artista. La doar paisprezece ani a plecat din satul ei la București, să învețe la liceu. Mai avea patru surori și patru frați. O soră a sa, Violeta, era deja
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]