667 matches
-
obișnuiți cu munca și intemperiile, aveau văzul și auzul bun, erau fără defecțiuni de vorbire, erau absolvenți a patru clase. Obiectele de studiu pentru care se dădeau note erau cunoștințe forestiere generale, matematică, practică forestieră, cunoștințe de vânătoare, scriere, desen, sârguință și purtare. „Pentru efectuarea practicii au fost afectate din Pădurea Verde 1 230 jugăre de pădure, 24 jugăre pentru parcul dendrologic și 26 jugăre pentru pepiniere. În parc se mai găsea și o stupină. Practica la vânătoare se defășura atât
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
poartă câte o carte. Trupurile citesc. Fiecare are o carte pe care scrie: democrație, libertate. Ele citesc avide, lumini nebune călătoresc de dimineață și până seara faleza. Valurile mării sparg, nepăsătoare, decorul. Valurile mării mănâncă, pe nesimțite, malul. încet, cu sârguință. Pe mare, se află trupurile înecate cu cărțile în mână. Pe fiecare carte scrie: democrație, libertate. X Moartea nu a intrat decât în cutele pielii, mă pot lepăda de ea când vreau, dar vara îmi ține răcoare. Iarna, în schimb
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
acordeon, trombon, contrabas, pian și chitară, acasă, în orașul natal. A absolvit Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, clasa de trombon, apoi Institutul de Stat al Artelor - Facultatea de Muzică, de asemenea, din capitala Moldovei de peste Prut. Talentul și sârguința îl propulsează spre succesul scenei la numai nouăsprezece ani, între 1979 și 1992 activând în trupa „Orizont” de la Moscova, căreia îi va deveni conducătorul muzical și alături de care va susține numeroase concerte în lumea întreagă. Nimic până aici nu pare
NICOLAE CARAGIA. UN SINGUR ADEVĂR, AŞEZAT ÎN FORMĂ POETICĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384722_a_386051]
-
el venea, se urca pe noi și ne bosolea [ Bosoleală = călcat mărunt și apăsat pe spate, cu mâinile sau picioarele, frământat - regionalism (n.aut.)] cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghiarelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însă când ne ridicam să scăpăm de el, se repezea cu aripile și ne bătea, determinându
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Știu. Ninge și eu lacrimi ning, dar nu mă voi stinge cât încă înving. Prin zorii speranțelor cânt și caut victorii în orice frământ. În vreme ce sufletul meu, de-un timp nu se teme și speră mereu. Gări Am strâns cu sârguință în mintea mea idei, putere în ființă și-avânt în anii mei. Doream să urc spre stele să trec biruitor și mândru printre ele cu fiecare zbor. Nu mi-a păsat că-n viață sunt mii de răstigniri, că de
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384527_a_385856]
-
școlii elementare, obișnuiam să-mi aleg personaje masculine printre eroii și zeii Greciei și Romei antice și să mă identific cu ele: ba eram Apollo, ba Achile, ba Ulysse, și niciodată Venus sau Minerva. Lecțiile de istorie le pregăteam cu sârguință și dacă se întâmplă uneori să nu știu bine materia, o învățăm de la colegii cu care repetăm în recreații. Ne grupăm cinci sau șase prieteni și punându-ne întrebări unii altora, aveam de obicei deosebită satisfacție de a constata că
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
adiacente, despre integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate, cinste, toate pentru un cuvânt. Și asta în 1975, când deja, toate astea erau o ,,rara avis” la care nu mai visa nimeni, când principiile de viață ale lui Mâșkin erau asimilate cu sârguință. Pentru acea perioadă, putem spune azi în cor, ,,ăsta a fost comunismul și pace”...Dar ce am făcut după, după revoluție, nu, hai să fim cinstiți, după deturnarea revoluției, când tovarășul Iliescu, cel autointitulat ,,sărac, dar cinstit”, deci pe linia
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
într-un stil, sau fel, poate, deloc românesc. Bogza n-a văzut sau n-a urmărit decât răul, grotescul, sfânta mizerie. Am mai spus-o parcă, cu respingere privesc astăzi ceva asemănător. Avem o armată de investigatori-creatori, care caută cu sârguință răul, mizeria, nu pentru a ne atrage nouă atenția asupra necazurilor care ne înconjoară, ci pentru a specula mila și bunăvoința vestului cinematografic și a obține premii denigratoare sau cel puțin nominalizări. Și nu sunt singurii... Români ,,aleși” care ne
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
din Africa de Sud, a venit in corpore să mă aplaude. A fost superb! La întoarcere am reluat tenisul pe terenurile de la Operă, până când, într-o duminică de august 1989, am găsit vestiarele devastate, oficial, de o echipă a securității, care cu sârguință pregătea securitatea zonei. Eram peste drum de ,,cazemata” lui Ceaușescu, pe Știrbei Vodă, unde de 23 august urma să aibă loc defilarea, în fața balconului. Scena mi-a lăsat un gust amar. A urmat o mutare la Baza Tineretului, cu terenuri
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
din această frumoasă localitate bucovineană nu sunt lipsiți de demnitate națională, știu să-și iubească și să-și prețuiască valorile neamului, păstrând cu sacralitate patrimoniul cultural moștenit. Și-apoi dl Nicolae Bodnariuc e un urmaș demn de înaintași, anume grației sârguinței și hărniciei lui a și fost creat muzeul din Oprișeni: „Ideea înființării unui muzeu al satului natal s-a născut încă în aula universitară, pe când eram student. Apoi devenind profesor, am fost susținut de bunul și eruditul meu dascăl Pintilei
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
fiind, aș crede, oarecum ”la mâna destinului”. Și, așa cum spuneam, a fortiori, simte profund și vede departe. Menirea nu o explici, o trăiești. Trăind, dobândești har și atingi nemurirea. Te apropii de lumea sfinților, respiri puritate și îți desăvârșești, cu sârguința celui devotat menirii sale, ca o condiție a respirului creator. Nu te justifici; creezi precum respiri. Ceea ce faci nu e manufactură; e scânteie de geniu topită în textura pânzei, dând fior artistic mesajului vizual. Dar, iarăși, nu te dedici studiului
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
a stârnit interesul lui Dumnezeu pentru ea. În același timp afirmăm cu tărie că, da, această carte este scrisă cu adevărat în spiritul ortodoxiei al cărei miez este Dumnezeul-Om, Hristos. Personal mă angajez să învăț și să aplic cu sârguință învățătura cea mai de valoare pe care am primit-o în urma citirii acestei cărți valoroase. Atâta vreme cât orizontul tuturor intereselor și activităților mele va fi același cu al lui Dumnezeu Tatăl și Creatorul tuturor lucrurilor, adică Dumnezeu-Om, de cine aș
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
terapeutică, prin transfigurare și analiza. Nu este ușor nici macar când nu se concentrează neapărat pe traumă. Destinul omului nu este pentru nimeni un basm telegenic. „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă” (Cioran) În opera dvs. s-a simțit o afinitate pentru Cioran și Kafka. De ce tocmai acești scriitori? Ar fi prea multe de spus pentru spațiul unui interviu în revistă. Cioran
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Cântece al Comunității Române Sf. Ștefan Cel Mare din Atena încă de la început. Evelina, este nu numai o tânără talentata și plăcută. Ea reprezintă una dintre micuțele stele din cercul românilor din Atena. Modestă și ambițioasă, Evelina Hapenciuc muncește cu sârguința în orice proiect s-ar implica, iar rezultatele au început să „îi bată la ușă”. O mare plăcere a fost evoluția actriței Lăură Mihaela Dumitru. O cunoscută în mediile comunității românești din Atena, mai ales în ultimii ani, Lăură Mihaela
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93536_a_94828]
-
artistice. Fapt este că în 1950, Aurelia Fătu-Răduțu ia admiterea la Conservatorul din București, dovadă a nivelului superior de studiu, și ardoarei de a și-l dezvolta, iar traseul ei solar prin cântecul de suflet, românesc, indică propriul talent, certa sârguință, seriozitatea, munca neîntreruptă. Ca om și ca artistă fermeca. „Era”, spune poetul Nicolae Sârbu, creionându-i portretul total, fizic și lăuntric, „o femeie frumoasă, cu o ținută statuară, cu păr negru și ochi căprui, tipul bănățencei, iradiind în jur siguranță
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
realitate, trecuse În slujba lui Acquasparta, iar În acest caz era mai bine să Îl lase să creadă că era convins de teoria lui. Dacă e așa cum spui dumneata, măcar una din problemele noastre pare să se fi rezolvat. Mulțumită sârguinței dumitale. Șeful gărzilor părea interzis, iar Dante se gândi că, poate, se arătase prea pripit În a-i accepta concluziile. Probabil că nici el nu credea până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la Râm se trage, dar trupul e bătut de crivățul de peste Nistru. îi sunt mai aproape dinții decât părinții. — Asta așa e - spuse cardinalul Damiani. — Și ce propunere are fratele Metodiu? - întrebă papa. — Sanctissime, aici în Cetatea lumii vin cu sârguință mințile tinere cele mai strălucite din toate locurile unde-a ajuns umbra crucii Sfântului Petru. Umbra aceasta n-a ajuns încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
televiziune, alegătorii începură să iasă din casele lor pornind spre respectivele secții de votare, nu în masă oarbă cum s-a spus că se întâmplase cu o săptămână înainte, dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu, cu atâta corectitudine și sârguință că încă nu se deschiseseră ușile și deja șiruri extrem de lungi de cetățeni așteptau să le vină rândul. Nu totul, însă, din nenorocire, era cinstit și limpede în liniștitele adunări. Nu era un singur rând, unul singur între cele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toți domnii miniștri și în special pe cel al apărării și pe cel de interne, pe ai căror umeri va apăsa complexitatea acțiunilor destinate să impună și să aducă la îndeplinire declararea stării de asediu, să pună cea mai mare sârguință și cea mai mare energie în acest deziderat. Forțelor militare și forțelor polițienești, fie acționând în cadrul ariilor lor specifice de competență, fie în operațiuni comune, și acordând întotdeauna un riguros respect reciproc, evitând conflicte de precedență care nu ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în mare", care a reînnoit așa-numita teorie a suprafețelor. Această încorporare a topologicului în diferențial e plină de dificultăți. Căile analizei obișnuite nu sunt practicabile și cercetătorul e nevoit să inventeze la tot pasul. Cum spune undeva chiar autorul: "sîrguința nu ajunge din pă-cate, ne trebuie ceva mai mult: o idee". Înainte de război, d. Blascke a predat, sub diverse grade universitare: la Viena, Praga, Leipzig, Greifswold, Göttingen. După fundarea Universității din Hamburg, s-a fixat în acest oraș. Prietenii de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dumnezeu, îndumnezeindu-o datorită faptului că e de trebuință pentru simțirea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luată drept Dumnezeu, l-au iubit cu toată plăcerea. Și așa, prin grija exclusivă de trup, au slujit cu toată sârguința zidirii în loc de Ziditor”10. În acest mod, ajungem la una dintre cele mai importante învățături ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, cea referitoare la cercul vicios plăcere - durere, începutul lui, modul de declanșare și activare a lui, ca resort sau cauză inițială
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
a adâncit și mai mult acest cerc vicios. El a ajuns să aibă „toată pornirea spre plăcere și toată fuga dinspre durere”14. Pentru obținerea celei dintâi el luptă cu toată puterea, de cea de-a doua fuge cu toată sârguința, crezând că poate să despartă plăcerea de durere și să se bucure numai de ea. Însă, în plăcere, este amestecat chinul durerii, chiar dacă pare ascuns celor ce o gustă, prin faptul că domină patima plăcerii 15. Încercând să-și provoace
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
promisiunile, postind peste puterile lui, fiind cel dintâi la ascultare și la împlinirea obligațiilor monahicești, încât i-a uimit pe toți mai vârstnicii lui frați. Asculta fără crâcnire, iubea pe toată lumea, nu lipsea niciodată de la slujbe și-și împlinea cu sârguință canonul de chilie. A făcut față tuturor atacurilor de tot felul ale diavolilor care pun adesea în încurcătură sau chiar întorc din drum, monahi cu mult mai multă experiență decât a lui. Și cu toate astea, după șase ani de
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
-o slujirii cuvântului - mai întâi rostit în gând și apoi transformat în izvor cu ape limpezi și așternut în pagini de carte, cu intenția vădit clară de a bucura cititorul cu puțină odihnă binemeritată - a sosit vremea să culeagă roadele sârguinței, pe măsura trudei sale. Ajuns deja legendă vie printre net-iști, abordat și întrebat asupra sensurilor vieții și, de ce nu, ale creației, Mihai LEONTE se constituie, prin el însuși, un exemplu demn de urmat. Viața sa, în ansamblul său, nu
MARTOR AUTENTIC LA TRANSFORMĂRILE NECESARE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363884_a_365213]