155 matches
-
domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți lustruiești mașina sport? — Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-au dat putină încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
glonț - sau fără să vărsăm vreo picătură de sânge. Salitov bătu în ușă cu tocul pistolului. ă Voi de acolo! Aici este poliția. Sunteți arestați. Înțelegeți? Nu se auzi niciun răspuns. ă Trebuie să vă spun că am auzit ceva, sâsâi Tolkachenko. Înainte. Suna ca o luptă. O căzătură. Cineva căzând la pământ. Tolkachenko tăcu. Clipea cu disperare, ca și cum ar fugi de ceva care își făcea loc în imaginația sa și nu mai rosti nimic. La rândul său, Porfiri Petrovici începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost un alcoolic de un pahar cu lapte. Ca la un semn, capul lui Stevie, cu părul gri-albăstrui, tuns impecabil, se iți de după ușă. — Psssst! sâsâi Stevie destul de tare cât să atragă atenția de la trei mile distanță. Dușmanul e aici! Fran se strecură pe ușa biroului splendid care fusese cândva al tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de știri, așezat degajat pe biroul celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deja și printre degetele lui Romulus, mâna i se mișca atât de repede, încât nu se mai vedea deloc, iar scândura vibra atât de puternic sub palmă-încât aveam impresia că întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am tată, trebuie să spun doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înmânat numaidecât. Englezii preferau valuta forte. Unul dintre negociatorii germani era evreu. Când Lloyd George și‑a pierdut răbdarea, i‑a cășunat pe acesta: a ticluit o uimitoare imitație ovreiască a omului; chircindu‑se, gheboșându‑se, târșâindu‑și picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Marele adevăr, care, de regulă, se ascunde, cu atâta dibăcie, dincolo de putința omului de a-l depista și cuceri. Îl căuta, parcă, și acum, urcând spre vârfușorul dealului, pe care se găsea casa frumoasei Aura Cernat. De dincolo de portiță, ea, sâsâi, precum un șerpișor: el, surprins, Întoarse capul. Aici. Eu sunt. Pe leagănul - scrânciob, de aseară. A. Da. Uitaseși? Nu. Dar? Dar, eram transportat, pe firul captivant al subiectului unei extraordinar de frumoase povestiri. Întrerupe-l puțin. Da. O săl Întrerup
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tovarăș a raportat și că, în cartierul Oltenița, și-a făcut apariția un rapsod care, ieșit cu întreaga sa gospodărie în stradă, cântă și doinește, în cinstea apropierii Aniversării Zilei de Înființare a 381 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI sâsâit către mine o altă voce, de data aceasta dulceagă și insinuantă, dinspre prezidiu. "Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înțelege mai profund... valoarea de poet a Sinistratului, trebuie să ne închipuim o stradă lungă, lungă... Iar pe această stradă lungă, lungă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
astfel de stări. Dar asta nu din cauza ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem mai clar și propriul chip, stăm față în față cu spaimele noastre. Care, fără nicio opreliște, ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în îmbulzeala lor, temerile nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea prin ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina stinsă... ți-e frică să te întorci noaptea în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi omul iluminat, care asculta, peste drum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poți învăța pe alții ceea ce tu însuți, oricât ai vrea, nu poți să uiți ? Nu se face ziuă, ba mai mult, întunericul se întoarce pe dos, ca o sferă căreia îi scoți centrul în afară. — Și acum între noi doi, sâsâi Vocea, cu limba despicată. Nu trebuia să mă chemi, știai că stau la pândă. Trebuia să te macini, în amintirile tale, până ajungeai un pumn de țărână... Ai călcat legământul... N-am jurat... gemu bătrânul. Eu nu... — Pentru că nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când a împlinit optșpe ani. Dar pe urmă m-am gândit că ea n-are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai... Rada închise poșeta, în buzunarele căreia lanțul medalionului se strecurase, sâsâind. Se dădu doi pași îndărăt, grilajul celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări în picioare, căută pe pat bricheta și o aprinse iarăși. Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul, mâinile parcă li se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l îmbrățișeze pe Maca cel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sălii, neputîndu-se urca pe tribună. Publicul din sală, necunoscând decât portretul din tinereța autorului, expus sus, ignora pe bătrânul de pe scaun, și când acesta începu să tușească zgomotos și să-și sufle nasul cu o lipsă senilă de discreție, glasuri sîsîiră: - Sst! Liniște! La ieșirea lui Pomponescu, care vorbise foarte elogios despre sărbătorit (îi plăceau aceste gesturi publice de G. Călinescu generozitate), bătrânul, voind să se apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gîtul copilului, din cînd în cînd fiind bună de deochi. Copilul născut în cămeșă [placentă] va fi foarte norocos. în timpul cît un naș ține în brațe pe un copil la un botez, să nu-l sîsîiască dacă plînge, căci îi sîsîie norocul. Dacă cineva ține la botez un copil din flori, apoi se crede că va avea noroc la prăsila cailor. în locul unde se îngroapă casa unei lăuze se pune și o para* de ar gint, ca să aibă copilul care a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Marin Sorescu pe Cioran, pe absorbitorul de venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mea cresc flori, în spate, coloana infinitului; este zidul dăruit de Dumnezeu să mă ferească de rele. Dimineața le stropesc cu aghiazmă și niciun dăunător nu se poate apropia. Dincolo de zid se află o crescătorie de cobre care colcăie și sâsâie pe lângă zid, dar nici ele nu reușesc să pătrundă fiindcă tot zidul este stropit cu mir... Mă uit la cer. Mi se trimite un semn:răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grijă!... Acuma primesc ordinele, crâșnesc din dinți și execut... Nu mă plâng și nu plâng
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]