358 matches
-
o școală de proiectanți auto la Colibași. A lucrat ca proiectant la Arpechim Pitești (1974-1989), și după patru ani de șomaj, ca director de personal la Societatea Ritz-Guard din același oraș (1995-1997). A inițiat și a fost redactor responsabil la „Săgetătorul”, suplimentul cultural al ziarului „Argeș” (1997-2002), din 1999 fiind referent pentru presă și publicații la Centrul Cultural din Pitești, calitate în care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Depărtarea lăuntrică, București, 1980; Călătorie spre sine, București, 1984; Discurs despre liniște, București, 1989; Deasupra tenebrelor, Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
îmbogățește cultura muzicală și plastică. Cunoaște, de asemenea, pe Rabindranath Tagore și pe R. M. Rilke, din a căror proză traduce Sadhana. Calea desăvârșirii (1922) și, respectiv, Povestiri despre bunul Dumnezeu (1927). În țară trimite versuri și corespondențe la „Ramuri”, „Săgetătorul”, „Cugetul românesc” și „Gândirea”. La aceasta din urmă continuă să scrie și după întoarcerea în București, când își reia locul de la „Lamura”. Are un rol important la ziarul „Cuvântul”, în care aproape doi ani semnează zilnic, și cu pseudonimele Ioan
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
mai târziu, să fie succesorul său la catedră. În 1920-1921 C. scoate împreună cu Octavian Moșescu, la Râmnicu Sărat, gazeta „Foaia Râmnicului”. A colaborat, mai ales cu contribuții de istorie a literaturii, la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Clipa”, „Cele trei Crișuri”, „Săgetătorul”, „Buletinul Institutului de Literatură”, „Revista generală a învățământului”, iar după 1960, la „Viața românească” și „Steaua”. În manuscris a rămas textul memorialistic În zorii unui veac nou. Pentru C., opera literară constituie factorul esențial care trebuie să intre în atenția
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
a Universității din București (1964). Funcționează ca redactor la revista „Argeș” (1967-1971) și secretar al Teatrului „Al. Davila” din Pitești (1971-1972 și după 1974). Debutează editorial în 1979, cu volumul de poezie Pasărea paradisului. Colaborează la „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Argeșul”, „Săgetătorul” (supliment literar al cotidianului piteștean „Argeșul”) ș.a. Înainte de a debuta individual în volum, B. publică în placheta de versuri Templu grec, apărută în 1970 în colecția „Biblioteca «Argeș»”, coordonată de Gh. Tomozei. În 1967, Geo Dumitrescu îl recomanda drept un
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
CNT, 1967, 50; Petru Mihai Gorcea, Poezie, ARG, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Stadii, RL, 1979, 41; Petru Mihai Gorcea, Ascunsa floare de jăratic, ARG, 1984, 3; Val Condurache, Toma Biolan, „Test de fidelitate”, CL, 1988, 9; Marian Barbu, Infernul declinabil, „Săgetătorul” (Pitești), 1997, 35; Dan Giurea, „Înapoi acasă!” de Toma Biolan, „Argeș” (Pitești), 1998, 2 229; Tudor Cristea, Treptele timpului, „Litere” (Găești), 2001, 7. N.M.
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent de rădăcinile încâlcite de pe pământ. Am alergat ca să-mi ajung din urmă colegii, care se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât se poate de repede despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În 1915, îi mai apăruse comedia Sapho. Era membru al Societății Scriitorilor Români (1915). La Școala de Ofițeri de Rezervă din Botoșani sau în tranșeele războiului, continuă să scrie, fixând momentul istoric, și trimite la „Moldova veche” (Botoșani), „Sburătorul”, „Eroii”, „Săgetătorul” poezii ocazionale, precum și două piese „de tranșee”, Fugarul și Sângele neamului (scrise în colaborare cu Ștefan Tătărescu și tipărite, după ce prima se reprezentase pe front, în 1919). După război, conduce revistele populare „Apărătorii patriei” și „Eroii”. Reia colaborarea la „Flacăra
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
puterea iluziei de a genera realitate (Ulmul albastru). Impresia de ermetism se risipește pe alocuri nu numai prin infuzia de concret, ci și prin instantanee ale revelației luminoase, clarificatoare. Între pământ și cer (1977) așază poezia lui G. sub zodia Săgetătorului (stăpân al muzelor și al inspirației), care ordonează existența în cercuri de coerență luminoasă (Sub jocuri de lumină). Lirismul este acum o stare a memoriei care, în extazele luminii reci, redescoperă lumi uitate („scurmai în gând tărâmul crezut / pe veci
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
SĂGETĂTORUL, revistă apărută la București, în două serii, cea dintâi între 1 octombrie 1921 și 4 februarie 1922, a doua, într-un singur număr, la 25 februarie 1922. Subtitlul este „Publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. Director: Mihail Sorbul. Articolul-program, Săgetătorul
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
SĂGETĂTORUL, revistă apărută la București, în două serii, cea dintâi între 1 octombrie 1921 și 4 februarie 1922, a doua, într-un singur număr, la 25 februarie 1922. Subtitlul este „Publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. Director: Mihail Sorbul. Articolul-program, Săgetătorul, nesemnat, afirmă că revista „se va ocupa numai de manifestările culturale românești, lăsând celorlalți misiunea să pregătească și să cultive generațiile cu tot ceea ce geniul creator universal împodobește și eternizează alcătuirea slabă și trecătoare a omului”. Rubricile obișnuite sunt „Viața
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
STĂNESCU, Gabriel (9.IX.1951, București), poet, eseist și editor. Este fiul Elenei Stănescu (n. Mărculescu) și al lui Corneliu Stănescu, funcționari. A urmat, la București, școala elementară și liceul, încheiat în 1971 la „Matei Basarab”. Frecventează cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș, și este prezent în mai multe antologii școlare. Laureat al concursurilor pentru elevi, publică versuri în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, în „Țara visurilor noastre” (Oradea) și în câteva reviste școlare. Îi apar poezii și în
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
15 septembrie 1910 și ianuarie 1911 redactează, împreună cu Liviu Rebreanu, cumnatul său, săptămânalul „Scena”. În februarie 1918 scoate, la Iași, cu Dinu Dumbravă, revista „Cronica artistică și literară”. Mai târziu, de la 1 octombrie 1921 la 4 februarie 1922, conduce singur „Săgetătorul”, „publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. A colaborat la „Rampa”, „Convorbiri critice”, „Noua revistă română”, „Facla”, „Universul”, „România literară” (seria Liviu Rebreanu) ș.a., iar după 1944 va fi prezent în „Scânteia”, „România liberă”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Editorial, a debutat
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
din însemnările unui licean), București, 1994; Pauza de prânz, Pitești, 1996; Spectacol cu intrare liberă, București, 1999; Poemul care își citește cititorul, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Anghel, Un drumeț inspirat, ARG, 1988, 2; Marian Barbu, Sensul echilibrului - Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 1997, 34; Ion Lică Vulpești, „Spectacol cu intrare liberă” , „Săgetătorul”, 2000, 156; Alex. Ștefănescu, Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 2001, 204; Petru Mihai Gorcea, Florian Stanciu respiră poezie..., „Săgetătorul”, 2001, 222. L. Cr.
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
1996; Spectacol cu intrare liberă, București, 1999; Poemul care își citește cititorul, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Anghel, Un drumeț inspirat, ARG, 1988, 2; Marian Barbu, Sensul echilibrului - Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 1997, 34; Ion Lică Vulpești, „Spectacol cu intrare liberă” , „Săgetătorul”, 2000, 156; Alex. Ștefănescu, Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 2001, 204; Petru Mihai Gorcea, Florian Stanciu respiră poezie..., „Săgetătorul”, 2001, 222. L. Cr.
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Poemul care își citește cititorul, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Anghel, Un drumeț inspirat, ARG, 1988, 2; Marian Barbu, Sensul echilibrului - Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 1997, 34; Ion Lică Vulpești, „Spectacol cu intrare liberă” , „Săgetătorul”, 2000, 156; Alex. Ștefănescu, Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 2001, 204; Petru Mihai Gorcea, Florian Stanciu respiră poezie..., „Săgetătorul”, 2001, 222. L. Cr.
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Anghel, Un drumeț inspirat, ARG, 1988, 2; Marian Barbu, Sensul echilibrului - Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 1997, 34; Ion Lică Vulpești, „Spectacol cu intrare liberă” , „Săgetătorul”, 2000, 156; Alex. Ștefănescu, Florian Stanciu, „Săgetătorul”, 2001, 204; Petru Mihai Gorcea, Florian Stanciu respiră poezie..., „Săgetătorul”, 2001, 222. L. Cr.
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
plastice la Dresda. Din 1901 se stabilește la Galați, unde va fi o vreme profesoară de desen la Liceul de Fete „M. Kogălniceanu”. Începând din 1916 îi apar versuri în „Capitala”, „Literatorul”, „Însemnări literare”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Cuvântul Galaților”, „Săgetătorul”, „Năzuința”, „Rampa”, „Ramuri” ș.a. Împreună cu Alice Soare, înființează un salon literar și patronează revista „Dunărea” (25 mai-16 noiembrie 1919), în care publică poezie și proză (sub pseudonimul Daia), iar în primii ani ai „Sburătorului” face parte din nucleul cenaclului condus
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
R. (10.V.1953, București - 10.VI.1991, București), poet și traducător. Este fiul Corneliei-Iosefina Șerban, profesoară, și al compozitorului Radu Șerban. Învață la la Școala Generală nr. 5 și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Se remarcă în cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a Universității
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
În 1924 își susține doctoratul cu o lucrare despre comicul lui I. L. Caragiale. În 1918 și 1919 figurează ca prim-redactor la revista „Letopiseți”, condusă de Dragoș Protopopescu, iar în 1936 îndrumă publicația școlară „Licăriri” a Liceului „Mihai Viteazul”. La „Săgetătorul”, „Omul liber” și „Viitorul” deține rubrici de cronică literară sau dramatică. Comentarii critice, diverse articole, intervenții polemice vor apărea și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Flacăra”, „Mișcarea literară”, „Mugurul”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Săptămâna literară
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Iosifescu, București, 1961; Silvio Micheli, „Artiglio” a mărturisit, pref. Al. Oprea, București, 1963; Alberto Moravia, Automatul, pref. trad., București, 1965; Tudor Arghezi, Animaux, petits et grands, București, 1968; Agatha Christie, Cinci purceluși. Triumful deducției lui Poirot, București, 1968; Natalia Ginzburg, Săgetătorul, București, 1968 (în colaborare cu Ideea Andreșoiu Comozzi); Georges Michel, Timidele aventuri ale unui spălător de geamuri, pref. trad., București, 1970; Ponson du Terrail, Rocambole. Dramele Parisului, Iași, 1970; I. L. Caragiale, Abou-Hassan, București, 1971. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Primul romancier
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
ani își câștigase existența ca slujbaș la diferite instituții, printre care Eforia Spitalelor Civile, Ministerul Agriculturii, Fundația Culturală „Principele Carol”, revista „Gândirea” (administrator), Ministerul de Externe (Direcția Presei). Continuă să facă jurnalistică. Îi apar poezii în „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Săgetătorul” lui Mihail Sorbul, „Universul literar”, „România nouă” ș.a., multe semnate cu pseudonime, dintre care frecvente sunt Z. Tudor și Zaharia Tudor. În 1921, în „Ziarul științelor și al călătoriilor”, sub semnătura Mitroiu Th. Ștefan, îi apar Note de drum, în
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
care o va continua într-un ritm intens de-a lungul a peste două decenii. Frecvent scrie în „Glasul Bucovinei” și în reapăruta „Junimea literară” (unde din 1924 este secretar de redacție), la „Revista Moldovei”, „Lamura”, „Convorbiri literare”, „Gândul nostru”, „Săgetătorul”, „Flacăra”, „Șezătoarea”, „Codrul Cosminului”, „Floarea soarelui” ș.a. Ctitorește el însuși periodicele „Făt-Frumos” (1926-1944), „Buletinul «Mihai Eminescu»” (1930-1944), „Fond și formă” (1938, 1944). A fost, de asemenea, președintele Societății Muzicale „Armonia” și director al Teatrului Național din Cernăuți (1933-1935). Cele mai multe dintre
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
de vacanță, București, 1973; Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori către prieteni, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983; Matineu, București, 1985; Viziune cu porumbei călători, Iași, 1988; Călător în insomnii, Sibiu, 1991; Am fost de față, Turnu Severin, 1993; Capriciile Săgetătorului, Timișoara, 1997; Pe mine mă caută, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 1998; Șarpele casei, Suceava, 1998; Monede și monade, Cluj-Napoca, 2001; Hărțuire textuală sau A doua față a crinului, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Memoria lui Orfeu, Timișoara, 2002. Repere bibliografice
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
Ananke, CL, 1988, 11; Mircea Popa, Apartenența la timp, TR, 1989, 10; Ion Cristofor, Un citadin ironic, TR, 1992, 6; Ulici, Lit. rom., I, 285-286; Rachieru, Poeți Bucovina, 284-292; Cornel Munteanu, „Călător prin insomnii”, PSS, 1997, iunie; Victor Cubleșan, „Capriciile Săgetătorului”, ST, 1998, 7-8; Poantă, Dicț. poeți, 136-138; Petru Scutelnicu, „Hărțuire textuală sau A doua față a crinului”, ATN, 2001, 10; Dicț. scriit. rom., III, 333-334; Florin Rogojan, Fără „hărțuire textuală”, ST, 2002, 1; Mircea A. Diaconu, „Hărțuire textuală”, CL, 2002
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]