1,226 matches
-
aflată în căruțe. Ghicitoarele sau fetele ce-și etalau de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatra lui în căutarea acelui ceva de care el aflase în treacăt de la bulibașa Ciontu. Milițienii îi cerură lui Iorgu Stănescu actele de identitate, registrele așa cum erau ele întocmite, în care ar fi trebuit să se afle numele tuturor membrilor sălașelor. Apoi, alinie în fața corturilor toți copiii, întrebându-i, mai ales pe băieți, ce vârstă au, cum îi cheamă. Unii răspunseră dezinvolți, alții ajutați de părinți, dar cei care conduceau ancheta nu aveau certitudinea că se aflau în posesia unor răspunsuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta să-l îmbie cu fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți dea ție semne, bengosule, când abia aseară, târziu, ne-am întocmit sălașele? - Așa!? - Dar ea, ea ce face? - Ca fetele la care le-a intrat un spine în inimă. Se uită cât e ziua de lungă, dacă la capătul drumului nu apare vreun drumeț călare pe un băț! - Atunci alerg! - Aleargă tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îi desenează relieful”(p.37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al fantomelor, diseminare secretă a aceluiași Hamlet pe care Kostea Îl cita În primele pagini ale Pescărușului și pe care Lopahin Îl va parodia aici, mai tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ochilor mei, doamnă Noia. N-am să renunț la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita până să te întorci la mine. Fetiței i-au spus Aniela, au botezat-o în religia catolică și Luana a regăsit, în sfântul sălaș, frumusețea și pacea așezământului de care se înstrăinase. I s-a rupt sufletul la gândul că trădase și încălcase porunca Domnului, că se complăcea într-o relație care, în fața bisericii, era una nelegalizată, de concubinaj. L-a visat pe Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine Richard Lewinsohn... A, eruditul meu cîine se inspiră din Histoire des animaux-leur influence sur la civilisation humaine. ... spune că noi, cîinii, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, întrucât el are o altă viziune asupra actului însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ț le-au dezvăluit-o” (X, 7). Dar „veghetorii” îl imploră pe Enoh să intercedeze în favoarea lor. În van! Dumnezeu este hotărât să nu ierte o asemenea faptă. Intercesiunea constituie pentru autor cel mai plauzibil pretext de a ne descrie sălașul dumnezeiesc. * Prima călătorie vizionară a lui Enoh este rezumatul celei de-a doua, descrisă în capitolele XXI-XXXVI. Printre altele, Enoh contemplă: piatra unghiulară a pământului, cele patru duhuri care susțin pământul și tăria ca niște stâlpi gigantici, îngerii care pun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolul XXII, șeolul capătă o cu totul altă configurație. Enoh este călăuzit către vest, unde i se arată un munte din „piatră tare”, foarte înalt. În masa acestui munte se deschid patru peșteri, trei întunecate, una luminată intens. Peșterile sunt sălașurile morților - conform explicațiilor lui Rafael - până în ziua Judecății de Apoi. Păcătoșii locuiesc în peșterile întunecate, fiecare după tipul și gravitatea păcatului comis. Drepților le este rezervată peștera luminată. Nu se face nici o diferențiere calitativă între existența sufletelor păcătoase și virtuoase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor). Aici se află sălașul sufletelor drepte. Din lac vin ploile ce umezesc pământul. Păsările constituie un fel de cor permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al cincilea cer este inaccesibil omului, oricât ar fi acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care este opera unui abreviator alexandrin al istoriei în cinci volume a lui Iosif din Cyrene. Mai multe argumente fac plauzibilă ipoteza zămislirii Testamentului... într-o comunitate eseniană: 1. ospitalitatea (philoxenia), virtutea cardinală a patriarhului; 2. intimitatea cu îngerii; 3. sălașul drepților (datele din Testament... coincid cu datele transmise de către Flavius Josephus despre esenieni în Războiul iudeilor, II, 155); 4. contemplarea tronului și a carului dumnezeiesc (merkabah). În ceea ce privește data compunerii textului, mă mulțumesc să-l citez pe Mathias Delcor: Testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor șapte ceruri, într-un glas, îl preamăresc pe Dumnezeu-Tatăl, care poruncește Fiului Său: „Mergi și coboară prin toate cerurile; apoi coboară până la îngerul care se află în șeol, dar nu vei ajunge până la Pierzanie” (un sălaș al morților diferit de șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea lui Cristos prin cele șapte ceruri, trecând prin „tărie” și prin „aer” (o zonă de care nu ni se spusese nimic la urcarea lui Isaia) până pe pământ. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par repetitive, amănuntele inedite lipsesc. În plus, pare că autorul a combinat fără prejudecăți cele două scheme tradiționale, a unei lumi extraterestre alcătuită din trei și, respectiv, șapte ceruri (primul cer ar fi „tăria” - sălașul îngerilor răzvrătiți; al doilea cer, ansamblul primelor cinci ceruri - zona intermediară; al treilea cer, perechea formată din ultimele două ceruri). Dacă nu ni se propune o hartă a lumii de dincolo, după care sufletul răposaților ar urma să se ghideze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în duh („Am fost în duh în zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am pomenit de îngerul însoțitor. Acesta îndeplinește două funcții principale, de ghid și de interpret (angelus interpres). Rareori, ca în Cartea siriacă a lui Baruh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
descrierile amănunțite ale lumii de apoi („vremea viitoare”), pe care vizionarii vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
După trei zile, Demetrios (din Phaleron), luându-i și ducându-i peste cele șapte stadii de mare până la insulă, după ce i-a trecut podul și au înaintat către latura dinspre nord, îi adună într-o locuință pregătită chiar lângă țărm (sălaș minunat și tare liniștit!), îi îmbie pe acei oameni înțelepți să purceadă la realizarea traducerii. șși le spune căț dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând șversiunile fiecăruiaț de acord prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în fiecare zi, Dorotheos le pregătea aceleași feluri de mâncare cu ale regelui, căci așa primise poruncă. Tot în fiecare zi, odată cu zorii, ei se înfățișau la palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile în apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui șpasaj din Scripturăț. 306 I-am întrebat și despre aceasta, anume, de ce își spală mâinile în timp ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]