162 matches
-
Dacă n-aș fi cu mama, n-aș mai ajunge niciodată acasă, căci în mod sigur etajele se-ntind în sus și-n jos la nesfârșit. Pierdut pe paliere pustii, aș urla cu disperare, până n-aș mai avea voce, sălbăticit de groază și străinătate. Ajungem în fine acasă. Mama descuie, înșurubînd în gaura cheii filetul cheii de siguranță, care face ca aripioarele micii piese rămase-năuntru să se retragă încetișor. Abia apoi descuie cu cheia adevărată. Pătrundem în vaste camere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
taină unde plutise odată el însuși, într-o zeamă de aur. Cu lacrimi mari rostogolindu-i-se din ochi, femeia-l strângea acum la piept ca o mamă, înfășurîndu-i picioarele-n părul ei, îndemnîndu-l să se aline și să uite. Sălbăticit de păcat, flăcăul de nici șaisprezece ani urla ca ura prunc, în genunchi, cu mâinile spînzurîndu-i neputincioase. Cu mare greutate împletitura de trupuri goale se descleșta, și ochii tâmpi de băutură ai tuturor se-ndreptau spre statuia vie din mijloc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de misterios. Închiși în atelierul lor de pe țărmul golfului, munceau pe brânci, unul ca să poată trăi amândoi - vedutele lui Didier, ca niște poze colorate din care fiecare napolitan și-ar fi dorit una atârnată în sala de ospețe - altul, sălbăticit cu desăvârșire, ca să-și arunce-n afară, pe pânza tremurătoare, maiestuoasele, apocalipticele halucinații: "Regele Asa și distrugerea idolilor", "Ruine și arcade","Legenda sfântului Augustin","Năruirea celor două Turnuri", ca și cele douăsprezece fabuloase picturi din seria "Viețile faraonilor". Doar serile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din iazul de la Mesteacăn! - a pus Petrache piciorul în prag. Când îi ordin, cu plăcere. Parcă așa se răspunde în armată. Nu? Cum necum, dar vreau să te văd odată că intri în rând cu oamenii, Costache! Parcă te-ai sălbăticit. Tot fugi de lume. Costăchel a tăcut. Un oftat adânc i-a scăpat fără voie. Gândul însă n-a putut să-l rostească... „Ce crezi, Petrache? Eu sunt bucuros de asta?”... Petrache cu Didina s-au ținut de cuvânt. În jurul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doar câteva rații de tărâțe. Fratele meu nu suporta tărâțea. Mai bine. Îmi dădea mie porția lui. Cât a ținut foametea, el a vânat o găină care, Dumnezeu știe cum, scăpase teafără din război. Era numai piele și os. Se sălbăticise. Și el, și găina. Fratele meu visa carne. Mă rog, visa la găina aceea numai piele și os. Îi punea tot felul de căpcăni. N-a prins-o. A murit, parcă, de scarlatină. Nu găina. El. Atât. POVEȘTI DE ADORMIT
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
tata îi răspunse: Nu, lasă, Aurelia, mai bine o iau acasă, dacă tot mi-am luat concediu... Oricum nu prea m-am ocupat de ea. Mă gândesc s-o mai duc pe la filme, pe la muzee, prin parc, că s-a sălbăticit rău, mereu singură în casă..." M-am crispat toată, de parcă atunci ar fi pătruns amândoi pe ușă și m-ar fi luat cu forța de acolo. După câteva minute i-am auzit îndreptîndu-se spre camera mea. M-am aruncat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară. Aici își scoate capul un gând îngrozitor. Anume: ne revoltăm, nu ne sălbăticim definitiv și nu ucidem oameni în numele dreptății doar pentru că suntem ticăloși, vicioși, lacomi și, în general, răi. Dar, dacă, în viață, ca și la teatru, ne-am aprinde în suflete cele mai umane trăiri, dacă am deveni mai buni, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai are pe ce urca. Se urcă doar cățărată pe o frânghie, ca și cum întoarcerea acasă ar fi o scenă de spânzurătoare. Iar plecarea de acasă cu ce poate semăna? Cu un animal hăituit care iese livid din vizuină, speriat și sălbăticit de foame, căutând prin zăpadă ceva, orice; redus la speranța că a rămas undeva pierdut un rest, cât de mic. Totul s-a redus la această speranță. Cât de des a cunoscut Rusia un tablou ca acesta? Și de ce un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj, replichează el. într-atât s-a sălbăticit de boală și de ideile fixe ce-l împing spre neurastenie, încât imediat se repede să îți ție un discurs în toată regula. Se vede iarăși la tribuna unei societăți de binefacere și el este conferențiarul venit de la București și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebându-te dacă o să fii sau nu depistat. Până la urmă, ea a aruncat covorul, după ce a dus pisica să fie eutanasiată. Billy s-a sălbăticit, e explicat ea. Era un animal murdar. L-a dat afară și pe Joe Caughey. Îl suspecta. Dar nu pe tine. Pe tine nu te-a dat afară niciodată. Bunica ta avusese un fiu care a murit când era copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
drăgălașă. Și-apoi nu ești așa de slab să nu poți ieși în lume... Te-ai făcut doar mai rece și mai morocănos, încolo nu prea te-ai schimbat! Siguranța ei îl uimi într-atîta, că răspunse aproape umilit: ― M-am sălbăticit... Marta însă pornise prin grădiniță, parcă iarăși s-ar fi speriat, și Tohaty după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol. Îl văzu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bestia" și rămase chiar, el surprins, nu atît de constatare, cît de cuvîntul pe care îl folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat, caută a se sălbătici, retrăgându-se în natură, nu doar la marginea societății, dar în afara ei, a structurilor și a determinărilor sociale. Nu revoltă, dar evaziune socială, căci, în ciuda inaderenței la noua ordine a societății, Sadoveanu este un spirit pozitiv, afirmativ, care demistifică numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atît de viu ca acum. Oare avioanele americane aveau să vină iar? Cu o Încrucișare exagerată a ochilor, menită să-l indispună pe doctorul Ransome, cercetă cerul. Voia să vadă totul, fiecare piatră de pavaj de pe străzile din Chapei, grădinile sălbăticite din Amherst Avenue, pe tatăl și pe mama sa, Împreună În lumina argintie a avionului american. Fără să se gîndească, Jim se ridică În picioare și scoase un strigăt. Dar paznicul japonez Îl Împinse cu brutalitate la loc pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de adunare, fără să-i intereseze nici măcar avionul de luptă japonez care zbura pe deasupra capetelor. Mai multe perechi de căsătoriți Își țineau blidele de tablă, formînd deja coada, ca răspuns reflex la sosirea lui Jim. — În sfîrșit... — ... băiatul ăsta... — ... se sălbăticește. Aceste mormăieli Îl făcură pe domnul Maxted să zîmbească amabil. — Jim, o să primești o bilă neagră la Country Club. N-are importanță. — Nu-mi pasă. CÎnd domnul Maxted se clătină, Jim Îl apucă de braț. — Vă simțiți bine, domnule Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și chiar Siei. - Cum să nu fie anunțat? Cum să nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu catene / scurte și nesaturate / D - 14 și D - 16.“ (Antidot) „Se desprind găurile din asfalt / și urcă la cer / în ordine crescătoare.“ (Teleportare) „Viața e construită / din linii frânte și piedici, / praguri, coduri, ferestre și uși, / buzunare cu scai.“ (Sălbăticind domesticul ) Pe cine interesează aceste elucubrații? Pe nimeni. Autoarea nu înțelege că poezia începe să existe abia în momentul în care textul interesează pe cineva. Versurile ei - din punct de vedere literar - nu există. Așa stând lucrurile, nu se știe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de acele ființe eterne ce știu a schimba, destine de nopți și LIANE DE ZORI. Poate, așa vei înnota în Oceanul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin frumoasa poveste de dragoste vie, într-o continuă viețuire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CERUL în care o IUBIRE, m-așteaptă să-le dăruiesc stelele Odată cu zorii ce mi-au luat toate durerile dintre lumina lumii și trupul nopților, ce mi-a alungat acele răcnete dezgustătoare venite din vămile infinitului unde doar moartea a sălbăticit în sufletul universului RAIUL IUBIRILOR GLACIALE. Și să știți PRIETENI, Eu, n-am să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu ai venit în iarnă, cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chipul de mască. După ce ne-am privit o viață întreagă printre gene, acum ne vedem cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge moartea în uitare. Încă nu a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]