183 matches
-
ani ai secolului al XlX-lea. Astfel, într-o scriere a aceluiași abate Desportes 14, un roman de astă dată ce se adresează marelui public, eroul malefic (care, în mod înfricoșător, este în același timp evreu și francmason) trăiește "singuratic, sălbăticit" la marginea întunecată a satului, "într-o casă cu aspect mizerabil", "ale cărei obloane cenușii se deschid rar, ca și cum menirea lor era să ascundă o taină, ceva misterios". Privirea lui e "piezișă", "mersul său e șovăielnic". E ca și cum ar fi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia cu bufnița, privighetoarea cu ciocârlia și cu ciocănitoarea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în ziua sosirii la București, așa cum poruncise vodă, oamenii lui de legătură au pornit spre Istanbul. La două zile după plecarea femeii spre București s-au răsculat ienicerii din gărzile orașului. Nu-și mai primiseră solda de un an și, sălbăticiți, au înroșit cu sânge omenesc pavajul vechiului Istanbul. Răscoala s-a întins și a cuprins bună parte din oștire. Marele vizir și seraschierul s-au pregătit să-i înfrunte pe răsculați, dar soarta încă nu fusese hotărâtă. Umblă vorbe cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe ulițe din pustietățile de care vorbesc scripturile; în locul mulțimei de trăsuri, neguțitori, de miimile de jidovi, domnia tăcerea grozavă a unui oraș de șaptezeci mii de oameni ce se rumpe numai de cârâiturile cioarelor, de urletul turmelor de câini sălbăticiți și de călcarea calului meu. Vă scutesc, domnilor, de reflecțiile mele..., dară mare jale este pe vremi nenorocite, când un târg sau o țară se topește într-o clipeală. Vă doresc să nu agiungeți aseminea zile...; atuncea se cunoaște cât
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am câștigat încă extazul, împăcarea de-a savura roadele pământului, fericit sub domnia lui Bacchus. Prea mulți dintre frații noștri, împrăștiați în necuprinsul lumii, conviețuiesc cu fiarele, sălbăticiți, subjugați, viețuind fără speranță, în bezna premergătoare furtunii. Recunosc oribile chipuri de unchi și veri și mătuși, ca și cum întunericul n-ar fi în stare să trimită decât aceleași măști ale unei unice, nesfârșite familii, mediocritatea înconjurând tot pământul. Vulcan ? Abia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
munții, și a rămas o vreme numai porumbul, cultivat pe porțiuni mai mici, dar prezent și între pini. Munți ca la noi la Sinaia. Numai că prin iarbă izbucnea calcarul, neurastenizând vag peisajul. Și din nou cactuși. Și palmieri pitici, sălbăticiți parcă, din care se fac sombrero-uri. Dar nu, mai întîi a fost târgul acela care îmi amintea de Urziceni, și unde am coborât să luăm o cafea. Deși ne îndreptam spre sudul tropical mi-era frig. De fapt, câmpurile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
De la adăpostul chioșcului de vară, Jim se uită În sus spre ferestrele verandei. Un avion care trecu pe deasupra lui Îl făcu să-și spună că nu trebuia să alerge prea brusc pe pajiște. Deși neclintită, grădina părea că Întunecată și sălbăticită. Iarba netăiată Începuse să se legene În bătaia vîntului, iar rododendronii erau mai sumbri decît Îi ținea el minte. Ignorată de grădinar, bicicleta lui zăcea pe treptele terasei. Jin merse prin iarba deasă spre piscină. Apa era acoperită cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de biscuiți de cocktail și destul sifon care să-i ajungă pînă la sfîrșitul războiului. Urcîndu-se pe bicicletă, Jim părăsi Concesiunea Franceză și străbătu Columbia Road. Bulevarde rezidențiale liniștite se Întindeau printre copaci, iar casele goale se Înălțau În mijlocul grădinilor sălbăticite. Ploaia spălase cerneala de pe sulurile japoneze, iar dîre roșii se scurgeau pe panourile ușilor de stejar, de parcă americanii și europenii și-ar fi vărsat sîngele pe ușile de la intrare. Forțele japoneze erau prea ocupate cu preluarea puterii În Shanghai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aparținînd unei văduve americane pe care părinții lui o cunoscuseră Înainte de plecarea ei la San Francisco. De acolo, se mută mai departe, stînd În fiecare casă cîteva zile, adăpostit de orașul Îndepărtat și urît de zidurile Înalte și de iarba sălbăticită. Japonezii confiscaseră toate aparatele de radio și pe cele de fotografiat, dar În rest casele erau intacte. Majoritatea erau mult mai elegante decît propria lui casă - deși era un om bogat, tatăl lui Jim fusese Întotdeauna un singuratic -aveau cinematografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușor ca, pe bani puțini, să închiriem pivnița care înainte făcuse parte din locuința administratorului. Deasupra noastră nu mai locuiau decât un profesor cu soția, cu care ne salutam. Locuința era strâmtă, dar aveam mult spațiu de zburdat prin grădina sălbăticită, fericiți sau la adăpost, ca-ntr-un basm care promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila noastră dintre ruine oferea o aparență de libertate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-a fost trimisă în primăvară în locuința lui din pivnița unei vile în ruine. În grădina sălbăticită a vilei înflorea liliacul. Seara, vântul aducea țânțarii dinspre lacul aflat în apropiere până în dreptul ferestrei deschise. Telegrama o semnase un bărbat pe nume Hans Werner Richter. Acela îl îndemna pe tânărul poet, cu puține cuvinte, în stil telegrafic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară și coadă scurtă va fi În cele din urmă sacrificat, adică vezi povestea cu vîrsta inocenței, omenirea adultă sălbăticită și așa mai departe, animalul fiind omorît În mod atroce inițial În paginile Muzeului Negru, mai tîrziu În tembeloida deja pomenită Atracție fatală, Încît atunci cînd fetița-blondă-cîștigătoare-de-premii-de-biobotanică (depășind o concurentă cu mult mai dotată, ce fiersese o pisică Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
humor este scrisă și cu ce plăcere se citește d. c. simpla istorie sătească a d-lui Ion Slavici! Popa Tanda, prin caracterul lui cam prea drept, își atrage defavoarea mai marilor lui și se vede strămutat în mizerul și sălbăticitul sat Sărăcenii din Valea-Seacă. Aici preotul începe în anul dintâi să predice poporenilor săi cu multă seriozitate Evangelia îndreptării. Când vede că predica e în zadar încearcă in anul al doilea batjocura și în anul al treilea dojana. Toate însă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca un fulger cu ai mei nu mai știui dacă ură sau iubire țâșnea din privirea ei parcă sălbăticită. Se ridică și ieși fără să se uite înapoi, deși o însoții câtva timp pe lungul culoar cu o mică speranță că s-ar putea opri și să aflu... Apoi rămăsei în urmă. Ce mai puteam afla?! Dădui din umeri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
degradare morală și În sălbăticie. Demnitatea de sine a dispărut demult din sufletul său și sub povara aservirii s-a obișnuit cu slugărnicia. Dar și răbdarea popoarelor Își are limitele ei. Din momentul depășirii acestora, Începe și dezlănțuirea furiei sufletelor sălbăticite. Această furie distruge și pustiește În mod nestăvilit, ca un instrument cumplit al răzbunării În mâinile Nemesis-ului omenirii asuprite. Acest lucru s-a Întâmplat și cu poporul român din Transilvania. Desigur, În afara acestor motivații de fond ale ridicării românilor, se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Web, tehnologii multimedia, tehnologii de comuniație). ...și procedee pedagogice ar folosi. „Nu e cultură absorbirea manualelor didactice de către mulți premianți ai liceelor noastre. Cine se mărginește la zădărnicirea publicațiilor frivole și la mecanismul strict didactic al manualelor rămâne depărtat și sălbăticit, în afara luminii auguste a adevăratei culturi din care se poate decurge îmbunătățirea raporturilor dintre popoare și, în sfârșit, pacea.”(Sadoveanu, M. Marturisiri, București, E.S.P.L.A, 1960, p.366) în viața multor tineri, biblioteca joacă un rol covârșitor. În ea și-
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
1) ca să vinzi o carte trebuie să apari la Andreea Marin în „SS“; (2) cartea trebuie să fie neapărat o poveste de dragoste imposibilă și (3) Occidentul decadent fuge după masculinitatea potentă și animalică a celor care mai sunt încă sălbăticiți și știu să reziste... (incorectul) Codruț 22 decembrie 2005 Mă plângeam pe vremuri, atunci când eram în Canada, de extrema comercializare a sărbătorilor de iarnă, cel mai sigur semn al secularizării extreme a societății. România se găsește în aceeași situație, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pînă oprește! gest elocvent, Valea Florilor, menită îți este școala aceasta păcătoasă, inscripție "Clasele I-IV" ori chiar, Doamne ferește! trecînd linia spre ea, căci coborîți de cealalt ă parte, un tren, într-o dimineață... Doamne ferește! ar izbîndi iarăși obiectele! meri sălbăticiți, nuci, rest de livadă, trec în pereții văii clipele viitoare, calea ferată pe care vom călca în 3-4 minute, prim tunel secundele de tăcere, nu are intrare, locomotivă depășind garnitura, măceșul boabe crude pentru 24 august, înaintează lent, înlocuiesc firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o disperare mută, cîmpia însăși a fost așa de speriată, cînd a început ciclul ei agricol! Ora 19,25, în personalul Roșiori București, ieșire din Roșiori, rapidul București Craiova aterizînd în stație, pod peste Vedea una dintre chingile cîmpurilor, pădurea sălbăticită, mai mult ca sălbatică Teleorman, moralmente inabordabilă, văluri în tropice umede ramurile, rădăcini din luciu de apă, meteorologie osîndită la metamorfoză și ea, cod CFR, fereastra pe care scot capul și încă una, simetric, restul sudate, natura simbiozei în trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la Sfântă Maria Mică, la început de septembrie, au început să se întoarcă din îndepărtatele sate uitate din,,vechiul Regat” o multime săracă fără nimic, cea care a fost floarea satelor bucovinene. Acasă n-au mai găsit nimic, decat câinii sălbăticiți și loboda crescută prin ogrăzi cât casa. Asta au găsit acasă bătrânii, femeile și copiii în pragul unei ierni grele la care s-a mai adăugat tifosul și alte boli. La “ruperea frontului de la Iași” pe care atunci nimeni nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privin d-o... vecinic privind-o234. Adesea revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]