177 matches
-
a căror tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trasura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit, ajunse la scări... el îi dete drumul și intră în înaltele și surele hale ale castelului, cu păreții reci de piatră patrată, cu mobile antice și veștede, cu tablouri șterse și mohorâte, în cadruri de lemn negru... Astfel îmbla bătrânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație și mit. Astfel, Dragoș, eroul baladei alegorice cu același nume, pornește în căutarea tricoliciului Vronța, care i-a răpit-o pe frumoasa Dochia (întruchipând „scumpa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
nu e nevoie să stîrpească bujorii, care au fost aclimatizați la curte la porunca tatălui împărătesei, dar Ciua să scoată plantele, cu rădăcină cu tot, și să le transporte de îndată în Lo Yang, unde cîinii sînt uneori atît de sălbăticiți, încît înfulecă pînă și petalele florilor. - Să nu rămînă nici măcar un singur butaș, Ciua! - îi spuse băiatului. Alaiul trecu mai departe. Și, conform poruncii, carele se aliniară în curte iar Ciua le încărcă, umplîndu-le cu peonii. A doua zi, împărăteasa
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Cronicar Apocalipsa poate să vină O capitală europeană murdară, plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
le încercuiește, desenându-le hartă și, în momente faste, forându-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează apelul de farmec al unei personalități cristalizate lucid, cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din spume boboci de fier/ sub soare fără de soare să/ străjuiască sub cer/ ziua pedepsită de noapte." Doina Ispirescu, Câmpul de sare, poeme, Editura Mașină de scris, 63 p., preț nemenționat.
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
scut.// Rugina lui se scutura peste frunți/ fără elan purtînd din mit antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
din Rezervație și a uneia dintre cele mai vechi arii naturale strict protejate din România, Pădurea Letea. Guvernatorul Rezervației, Grigore Baboianu, a declarat, vineri, că în momentul de față în Deltă există între 2.000 și 4.000 de cai sălbăticiți, dintre care localnicii dețin circa 1.000 de exemplare, întregul efectiv de cabaline afectând Pădurea Letea. Proiectul ar consta în crearea într-un spațiu exterior pădurii, dar asemănător acesteia, a unei zone securizate, care să împiedice cabalinele să părăsească aria
Tulcea: Proiect pentru protejarea Pădurii Letea şi a cailor semi-sălbatici () [Corola-journal/Journalistic/27251_a_28576]
-
brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
unde mulțumirea că și în vremuri de restriște ne-am priceput, ca mucenicii, ce să facem, să facem totul bine și să nu ne lăsăm urmașii, nici cărțile, în neorânduială, predându-ne roada și cuvântul stăruind nu într-o memorie sălbăticită, ci într-una iubitoare și bine întemeiată. A celor ce ne vor citi. Simțul și gustul zădărniciei? Funcționează înșelătoare și diferit de la caz la caz. Cu adevărat tristă, dar nu de neînlăturat, ideea că poezia se scrie cumva degeaba. Că
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
unui sat de țărani, a părintelui a fost locul potrivit pentru lectură. Dispăream de la ore cu Amintirile ... sub braț, mă strecuram pe ulița înfundată în imensa curte căzută în paragină, intram prin poarta căzută și ascunsă de boscheți de liliac sălbăticit, mă instalam pe scara din dos a casei lucrată în marmură albă și citeam în voie. Tufe de crizanteme galbene cu inflorescențe sângerii mă protejau de privirile curioșilor și câte o gutuie aurie, cât un pepene, îmi cădea în cap
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
înțeles că ți-au făcut o favoare acompaniindu-te și că sunteți egali. Câtă deosebire între ei și semenii lor de la oraș, speriați, cerșetori, de-a dreptul milogi, dependenți total de un codru de pâine sau de o vorbă bună, sălbăticiți atunci când nu le au. Aceștia sunt întru totul oglinda noastră de dependenți față de Statul-stăpân, Statul-tiran, Statul-satrap, atotputernicul Stat care ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
le au. Aceștia sunt întru totul oglinda noastră de dependenți față de Statul-stăpân, Statul-tiran, Statul-satrap, atotputernicul Stat care ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim înfundat. Înrăiți, sălbăticiți, câinii sunt un etalon al stării în care noi ne zbatem. Pe scurt, câinii nu sunt câinoși. Oamenii, da. Peste un timp, când aceste rânduri vor ajunge sub ochii fratelui meu cititorul, el nu le va înțelege, întrucât se va
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit: TOAMNA!
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
insula singurătății lui", "ros de insomnia dorului". Dar Dinu Pillat nu e în fond un temperament solar, extravertit. O semnificativă autodefinire psihologică ni-l înfățișează acum cu totul altfel: "Am fost o fire atât de închisă și timidă, atât de sălbăticită, atât de blestemat spectativă încât aproape nici nu mi-am trăit tinerețea. Am făcut totdeauna o cacialma, trăind indirect prin personagiile cărților citite sau scrise de mine." în adâncul sufletului său, am spus-o, el este un "homo religiosus" și
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
duminică. Iubesc sâmbăta și duminica. Ele au, chiar și-n miezul virgin/putred al iernii/verii, un îngeresc sunet de cristaluri ciocnite sărbătorește la nuntă. Visez libertatea de-a fi prizonier între pereții casei, între zidurile proaspăt văruite ale sufletului sălbăticit printre poemele de singurătate ale verii trecute. Visez că sunt mereu la capătul de sfârșit/ început al săptămânii, al lumii; visez că-mi zburdă vesel prin artere și vene un șoricel sensibil și transparent, oaspete hămesit/ fericit între coperțile Bibliotecii
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai ales, pletoși ca niște sălbatici, care umblau numai cu cuțitele la ei, la vedere, mai ceva decît kosovarii care le țineau ascunse. Mariana le umblase cu foarfecele prin pletele îngălate; cînd întrebase
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie și câinii de vânătoare ai lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca o meduză. Și nici nu știu încotro sunt dus de șubreda barcă: s-ar putea să urmeze trecerea printre versanții unei strâmtori sau chiar printr-o peșteră. S-ar putea să fi
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
inutilă existența iubitei lui, K. F., a cărei profesiune devenise așteptarea. Inginerul și locotenentul distrug ce mai rămăsese din această legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se vede și din bătălia vegetală ce se desfășoară tacit și dezastruos: via sălbăticită este treptat înlocuită de salcâmi, de tufele de liliac și de regina-nopții. Vladia, patria șampaniei interbelice, devine o provincie sterilă, pe măsură ce-și pierde toate iluziile și secretele. Transportul de vin din Vladia spre Comana, făcut pe ascuns, se
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
cu pietrele în gură; Dar unde era florăreasa? Ea trăia o iubire secretă Pentru dansatorul din porțelan de Sevres Care fusese expus în vitrina bijutierului Mort și el ros pe dinăuntru de fantasmele proprii; De asta florile creșteau singure Semințele sălbăticite izbucneau de sub pielea oglinzii Mici monștri care amușinau cu boturile lor cerul; O, '................! Cerul era umed, igrasios, îngerii se dezlipeau Ca abțibildurile lipite provizoriu Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
amintește cu destulă amărăciune de gustul copilăriei și al tinereții debutului nostru atât de bine primit în secolul trecut! Bineînțeles că nu poezia este aceea care, între timp a pierdut teren și a ieșit în pagubă în confruntarea cu lumea sălbăticită, care are astăzi alte interese și alte gusturi. Ci lumea care nu mai citește, teribilă, și privește cu ironie în direcția poeziei. îmi asum riscul de a mă grăbi în a da pe acest spațiu câteva poeme ale lui Gheorghe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit" (bastonul de orb). Ori, într-un format mai redus, urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar: 1. Situarea meditativ-filosofică - sau moartea cugetată. Textul își alătură perspectiva detașată
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Atodiriței, Saveta Amustăcioarei etc.). De fapt Vasluiul, în caragialiana sa dispută cu Sălajul pentru intrarea în N.A.T.O., oferă o imagine destul de sinistră: șomaj, eficiență extrem de scăzută a muncii, orizont limitat la posibilitățile sărace ale județului, cîini vagabonzi, flămînzi și sălbăticiți, violuri etc. La întrebarea unuia din generalii N.A.T.O. ("în ce țară ne găsim"), răspunsul este savuros: "în ceva mic și-n tranziție, nu-mi aduc aminte, ceva pe lîngă Ucraina - răspunse Van der Merde. Da' nu scrie acolo pe
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]