359 matches
-
a unui bizantinism „cu rădăcini înfipte în solul românesc”, Eugen Ionescu pune sub semnul întrebării „spiritul de finețe” al intelectualilor noștri din întâia generație, ca și prezența în arta lor a unui stil, concluzionând că „salvarea” nu o reprezintă nici sămănătorismul, nici bizantinismul, nici modernismul sincronic, ci „o răbdare scurtă de două sute de ani”. „Cronica politică” e ținută de analistul Mihail Polihroniade. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287084_a_288413]
-
țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează apariția, Lucian Blaga (poezie, teatru, filosofie, eseu), Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
doctrinarul ortodoxist susține că „occidentalizarea”, „nihilismul occidentalizant” ar însemna „negarea posibilităților noastre creatoare”, „negarea principială a unei culturi românești” și, implicit, „acceptarea unui destin de popor născut mort”. Prin adoptarea autohtonismului drept principiu de temelie, tradiționalismul „Gândirii” - precizează Crainic - continuă sămănătorismul, dar îl redimensionează. „Sămănătorul” a cultivat ideea istorică și ideea folclorică, nu însă și ideea religioasă, componentă tot atât de inalienabilă a caracterului național. Rezumativ caracterizat: „Țăranul sămănătorist e [...] un erou de baladă [...]. El bea cât zece, face dragoste cât zece, tâlhărește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
1400, ci și către etape mult mai apropiate, mai moderne, cum ar fi perioada lui Matei Basarab sau revoluția lui Tudor Vladimirescu, una din mizele sacre pentru poet. U. operează și o reexaminare în context cultural, istoric și social a sămănătorismului, infirmând etichetările politice cu care a fost mistificat de proletcultism și evidențiindu-i apartenența la un curent complex, sincretic și sincronic, care este cel al „noii arte”, al „stilului 1900”, răspândit în toată Europa. Aceste studii completează restituirea fizionomiei unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
considerate și modele, P. trece în mod firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
din geometrie, acesta ar depăși „romantismul expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale. O asemenea artă este socotită ultima expresie a veacului și a timpurilor moderne, „în secolul automobilului și al avionului”. În timp ce „sămănătorismul blamează civilizația orașului”, „constructivismul o exaltă.” Concluzia este: „Vrem artă nouă, într-o țară liberă și nouă” (Scarlat Callimachi). O contribuție importantă la definirea teoretică a conceptelor o are Ilarie Voronca, prezent număr de număr cu serialul Constatări, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
Iorga, Emil Gârleanu, „Neamul românesc”, 1914, 26; Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, omul și scriitorul, FLR, 1914, 40; Mihail Sorbul, Emil Gârleanu, RP, 1916, 299; Perpessicius, Opere, II, 58-67, 292-295, XII, 318-319; Mihail Sebastian, Emil Gârleanu, UVR, 1928, 28; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, 154, passim; G. Ursu, Activitatea literară a lui Emil Gârleanu la Bârlad, RVM, 1936, 11-12; Gh. Vrabie, Bârladul cultural, București, 1937, 223-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 562-564, Ist. lit. (1982), 631-634, 1011; Vianu, Opere, V, 178-184; Gh. Vrabie, Emil Gârleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
și „ceilalți“. În martie 1906, o manifestație violentă s-a desfășurat În fața Teatrului Național din București Împotriva reprezentării pieselor de teatru În limba franceză. Este momentul când ofensiva „românească“ se precizează. Scriitorii sunt Îndemnați să trateze subiecte rurale „specific românești“. Sămănătorismul (de la revista Sămănătorul, fondată În 1901 — de remarcat simbolismul „agricol“ al termenului) este un curent cultural care adună scriitorii cei mai importanți ai Începutului de secol, deciși să se lepede de formulele străine și să pună În evidență peisajul și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
101. Cu siguranță, interesul pentru spiritualitatea religioasă a cunoscut o revitalizare la trecerea dintre secole, similară cu Încercările de a regăsi folclorul și motivele religioase răspândite și În unele cercuri moderniste din restul Europei 102. Cu toate acestea, curente precum sămănătorismul nu reflectau spiritualitatea culturii țărănești, ci mai degrabă o reconstruiau Într-un mediu cosmopolit, deja secularizat. De fapt, populația rurală nu avea un rol activ În cultura publică, În afară de faptul că servea drept fundal pentru cultura oficială, din ce În ce mai urbanizată. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În primul volum, Poezii (1894), S. amintește melancolia eminesciană în versuri de o armonie corectă și abordează tema socială pe linia unui umanism sentimental. Ulterior - De demult... (1897), Pe-același drum (1900), Câteva clipe (1904), Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă), aerul de voie bună care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
de interpretări sociologiste, proprii, de altfel, epocii. Poate cel mai puțin fericit acționează viziunea dogmatică în monografia St. O. Iosif (1964), unde calitățile autorului - temeinicia documentării, spiritul de analiză minuțioasă, stilul atractiv - sunt puse în umbră de câteva teze falsificatoare: sămănătorismul văzut ca „diversiune”, ca un „atentat împotriva realismului”etc. În schimb, prima monografie a lui R., Anton Pann, apărută în anii ’50, fusese puțin atinsă de sociologism, cartea impunându-se prin soliditatea ei, până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
redacția la București; director era N. Iorga. În perioada dintre 24 ianuarie 1915 și 15 iulie 1917, fuzionează cu revista „Ramuri” și se editează la Craiova și Iași cu același titlu, „Drum drept”. Continuă orientarea tradiționalistă, paseistă și autohtonistă a sămănătorismului, manifestându-și ostilitatea atât față de cosmopolitism și raționalism, cât și față de procesele de industrializare, urbanizare și de preluare a modelelor instituționale și culturale din Occident. Revista își propune să promoveze cultura și literatura națională de tip rural, ca unică sinteză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
care nu sunt nici noi, nici vechi, ci logice, necesare, eterne, și îndrumarea tinerelor talente pe această cale a bunelor tradiții sănătoase”. Titlul revistei simbolizează legătura directă cu modelele culturale și istorice ale trecutului, așa cum au fost acestea promovate de sămănătorism, „pentru a face să ajungă, cu aceleași solii ca ale vechiului «Sămănător», batjocorit astăzi de arivismul lărmuitor al tuturor «tinerilor de viitor», cuvinte de prețuire dreaptă și pagini de sănătoasă cetire românească și în părțile unde orice amintește «Neamul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
articol (sub titlul Din filosofia „Vetrei”), și I. L. Caragiale, acuzat de „dispreț ciocoiesc” față de țăran (cu referire la Cum se înțeleg țăranii). Dar Caragiale nu lasă provocarea fără răspuns, demonstrând lipsa oricărei ironii în proza vizată. V. a deschis drumul sămănătorismului și poporanismului în literatura noastră: „Povestea vorbei”, „Floare-albastră”, „Curierul literar”, „Sămănătorul”, toate pornesc de la programul acestei publicații. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Cercetări literare, București, 1969, 192-227; Vintilă Russu-Șirianu, Vinurile lor..., București, 1969, 73-113; Mihail Șerban, Amintiri, București, 1969, 5-66; Botez, Memorii, I, 408-445; Ciopraga, Lit. rom., 12, 31-33; Gavril Istrate, Limba română literară, București, 1970, 291-375; Leon, Umbre, I, 147-165; Ornea, Sămănătorismul, 71-73, passim; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1970, passim; Vârgolici, Retrospective, 213-218; Ștefana Velisar Teodorescu, Ursitul, București, 1970, 143-178; Manolescu, Teme, I, 180-196, III, 95-99, VI, 135-139; Mincu, Critice, II, 99-113; Oprea, 5 prozatori, 9-63; Stănescu, Cronici, 7-12; Zalis, Aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Banu, Un cuvânt... care putea să lipsească) anunță o publicație de cultură animată de un spirit liberal, ecumenic, tolerant. Extrem de eclectică în privința orientărilor artistice, revista va fi susținută de autori veniți din teritoriile cele mai diverse ale predispozițiilor estetice (de la sămănătorism la modernism, de la neoclasicism la simbolism). Spiritul democratic al publicației rezidă și în refuzul oricărei dogme, fapt ce permite prezența în paginile sale a unor nume deosebit de prestigioase, dar și a unora cu rezonanță modestă. Colaboratorii erau îndemnați doar să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
se înțelege ceva analog cu germanul Zeitgeist, un spirit al timpului. Puncte de vedere și idei din Istoria civilizației... aveau să fie reluate în Istoria literaturii române contemporane. În volumul introductiv (Evoluția ideologiei literare) se luau în dezbatere principalele tendințe (sămănătorism, poporanism, mișcarea modernistă), operația implicând redefinirea conceptelor de tradiționalism și modernism, încorporând polemici cu N. Iorga și G. Ibrăileanu, precizări vizând statutul romanului și observații despre influențe străine. Strâns legate de aceste direcții, comentariile din al doilea volum, centrate pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
o artă națională, conștientă de solidaritatea ei și profund originală”. Diferențierea în funcție de un moment literar implică o adaptare la un nou stil, la alte coduri, evoluția intrând în logica nesfârșitelor căutări individuale și colective. Sustrăgându-se procesului firesc de sincronizare, sămănătorismul („un cimitir al poeziei române”) reprezintă o „epocă de decadență poetică” întru nimic diferențiată de epoci mai vechi. O „rezultantă a sincronismului” e poezia modernistă, expresie a unei orientări diferențiate, dar nu în manifestările ei extremiste, respinse de critic. Invocat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
realităților naționale. A acordat o atenție deosebită reorganizării instituțiilor artistice, precum teatrul și conservatorul, susținând aproape fără rezerve reformele lui Spiru Haret. Membrii societății s-au străduit să impună și în literatură spiritul autohton, considerat dintr-o perspectivă idilică. Anticipând sămănătorismul, teoreticienii societății introduceau între „fond” și „formă”, ca element de legătură, „simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în general, lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
ziarului „L’Indépendence roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea nu a fost refractară noilor tendințe literare, acceptându-i ca membri pe Șt. Petică, N. D. Cocea, Gala Galaction, D. Anghel. În ansamblu, alături de alte grupări literare, această societate a contribuit la apariția sămănătorismului și a poporanismului. Cum reuniunile ei au fost frecventate de mai toți scriitorii vremii, A.l. și a.r. a ajutat la formarea spiritului de breaslă în rândurile scriitorilor și artiștilor români de la sfârșitul secolului al XIX-lea. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
de direcție literară, artistică și culturală”. Condusă de N. Iorga, continuă formal publicația cu același nume (1928-1936), dar, deși păstrează inclusiv grafica titlului, este diferită prin conținut și orientare. Articolul-program, semnat de N. Iorga, explică exact tendința de reînviere a sămănătorismului. Scrisă aproape în întregime de conducătorul ei, publicația își face un program din susținerea poeziei de tip tradițional, în opoziție cu tendințele moderniste ale timpului. Iorga se arată foarte tranșant în a hotărî care este „Literatura bună” (titlu de rubrică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286550_a_287879]
-
C. Georgescu-Delafras, directorul Editurii Cugetarea, comentează literatura pentru tineret, criza cărții și difuzarea ei, urmărește filiația Heine, Goebbels, A. C. Cuza în promovarea ideilor de dreapta; „O carte pe zi”, un fel de cronică literară, dar fără semnătură, unde sunt consemnate Sămănătorism, poporanism, criticism de Mihail Dragomirescu, Oameni cari au fost de Nicolae Iorga, Estetica lui Tudor Vianu, Ioana lui Anton Holban sau traducerea lui Al. A. Philippide din poemele baudelaireene; „Note literare”, tot nesemnate, cuprinzând scurte anunțuri legate îndeosebi de aparițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
Convorbiri literare” ș.a. A mai semnat N. Pralea, Ion Gruia, Barbu Lăutarul. Prezență consemnată sporadic în critica vremii, P. trece drept un autor al „tranziției” (E. Lovinescu), fără calități care să îl individualizeze sau să îl atașeze altei direcții decât sămănătorismului întârziat, pe care îl ilustrează într-o totală desincronizare față de tendințele momentului. În povestiri, schițe și nuvele încearcă subiecte sentimentale, intriga romanțioasă, acțiunea cu sens pilduitor, într-o ambianță cu „icoane” de la țară sau din trecut. Din același arsenal vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar tradiționaliștii, ortodoxiștii (grupați în două încăperi ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]