375 matches
-
Papilian), dar nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a exploatat, și în teatrul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
și că în alt gen n-ar reuși”, sau simplicitatea contemplației din Povestea omului de Demostene Botez, dar e calificată ca o decepție reeditarea cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2, Unde sunt criticii? O retrospectivă sumară arată reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu, instauratorul „științei de a critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
Basarabia cu literatura națională. Sunt publicate texte din operele scriitorilor Al. Donici, I. Creangă, V. Alecsandri, Anton Pann, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. L. Caragiale, I. Agârbiceanu, Petre Ispirescu, O. Goga, Gh. Tutoveanu. Se promovează o literatură tradiționalistă, cu puternice infuzii sămănătoriste. Poezia este semnată de Sergiu Cujbă, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali, Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Al. Bardier, Liuba Dimitriu (postume), Octav Sargețiu ș.a. Cu proză colaborează Sabin Popescu-Lupu, Gh. V. Madan, Sergiu Cujbă, cu dramaturgie - Sabin Popescu-Lupu (Comorile pământului). Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
În sumarele ei, ardelenii Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Aron Cotruș, Emil Isac figurează alături de muntenii și oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide; sămănătoriști ca Ecaterina Pitiș, George Voevidca și Ion Buzdugan semnează în aceleași pagini cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
născut mort”. Prin adoptarea autohtonismului drept principiu de temelie, tradiționalismul „Gândirii” - precizează Crainic - continuă sămănătorismul, dar îl redimensionează. „Sămănătorul” a cultivat ideea istorică și ideea folclorică, nu însă și ideea religioasă, componentă tot atât de inalienabilă a caracterului național. Rezumativ caracterizat: „Țăranul sămănătorist e [...] un erou de baladă [...]. El bea cât zece, face dragoste cât zece, tâlhărește ca haiducii și are a face cu cai de furat și crâșmărițe durdulii.” Veridică, o asemenea reprezentare a umanității românești e parțială, insuficientă: „S-a aprofundat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
obiectivitatea știrilor din actualitatea politică internă și internațională, informația densă din articole, echilibrul comentariilor despre rolul educativ al teatrului, cronicile muzicale și cinematografice, studiile, de mici dimensiuni, asupra literaturii române, toate îi definesc profilul. Scrieri literare „cuminți”, epigonice, legitimează preceptul sămănătorist al „literaturii sănătoase”, reafirmat în editorialul În pragul anului 1925. Totuși, apelul adresat unor scriitori de prestigiu n-a rămas fără răspuns, printre colaboratori numărându-se N. Iorga, E. Lovinescu, Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu, Sextil Pușcariu, Gala Galaction, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286161_a_287490]
-
ianuarie 1911, cu subtitlul „Organ politic și cultural independent”. Proprietar editor era Ioan P. Lazăr, iar redactori responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul nostru, semnat de un grup de cărturari din regiune, în care se afirmă: „Nu se poate să trăim în nepăsarea în care am stat până acum față de trebile obștești, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
UNIREA, revistă apărută la Bălți între 15 august 1929 și 15 iunie 1931, ca „Foaie lunară a Căminului Cultural Central «N. Iorga»”; la numărul 5-6/1931 subtitlul devine „Foaie națională culturală”. Publicație de filiație sămănătoristă (pusă sub motoul iorghist „Aruncă sămânța; dacă ea nu va încolți, va deveni gunoi pentru sămânța viitoare”), U., în același timp organ al Asociației Învățătorilor din județul Bălți, își formulează programul în Cuvânt înainte: „Această foaie este glasul chemării la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
G. Ibrăileanu și Bârladul (1939), Tecuciul literar (1943) - au o valoare exclusiv documentară atât în sens obiectiv (ca baze de date), cât și subiectiv (ca expresie a unei mentalități). În ceea ce privește ultimul aspect, textele indică, pe de o parte, persistența ideologiilor sămănătoriste și poporaniste în Moldova deceniului al patrulea din secolul trecut și rezistența îndârjită față de modernismul de sorginte lovinesciană, care constituie ținta favorită a ironiilor autorului; pe de altă parte, parti-pris-urile regionaliste se observă în numărul redus al paginilor de critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
ai căreia urmași pier astăzi ca factori de vederi largi”; în optica criticului, texte ca Franț și Bunicul erau printre cele mai bune din „povestirea românească”. Mihail Dragomirescu saluta ulterior „stilul descriptiv, puterea de caracterizare și puritatea inspirațiunii”. Însă clișeul sămănătorist obsedează. Figuri de album decolorate, bătrânii săi, mici boieri scăpătați, nostalgici, iremediabil dominați de pasivitate, trăiesc din amintiri, învârtindu-se în jurul propriului ax; notele repetitive, ticurile, micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă), aerul de voie bună care învăluie tablourile țin de doctrina sămănătoristă. S. face cronica satului (La țară, În răsărit, Hora, Frumoasa satului) și merge pe urmele lui G. Coșbuc, evitând confesiunea odată cu trecerea ei în țesătura de basm sau de baladă pe motive folclorice. Pastelist, năzuia să evoce în tablou o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta M. Z. Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
mijloace. Redacția este preocupată mai întâi de accesibilitatea materialelor (literare, istorice sau de informație științifică) și apoi de calitatea lor. Pe un plan mai larg, atmosfera de la A.p. ar prefigura pe aceea de la „Sămănătorul” și, mai ales, de la micile publicații sămănătoriste din provincie. Se tipăreau și mai cu seamă se retipăreau povestiri cu o pronunțată tendință moralizatoare, poezii patriotice și foarte multă lirică populară. V. Alecsandri (Cântic ostășesc, Hora Unirei, Sentinela română ș.a.), D. Bolintineanu, A. Mureșanu, Iosif Vulcan, N. Negruțiu-Fekete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285324_a_286653]
-
personaje sunt copii (Ionică, Fetița doctorului), prozatorul evocând, în acord cu trăirile lor, încărcate de spaime, jocuri de umbre amenințătoare, case cu răceli de pivniță, ploi mohorâte (Neguri). Aureolate de o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la acea forță a vieții pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
literară. Este greu să vorbim despre diferențele dintre generația țăranilor care au luptat la Plevna și a celor care s-au bătut la Mărășești. În schimb, nimeni nu se Îndoiește de coerența și caracterul distinct al generațiilor pașoptistă, junimistă sau sămănătoristă În cultura și politica românească și nici de succesiunea clivajelor care i-au departajat pe academiști, simboliști ori expresioniști În viața artistică pariziană. Generațiile despre care vorbeam au fost alcătuite, de obicei, din așa-numiții „tineri furioși”, „tineri revoltați” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
va demisiona câteva luni mai târziu: o „tipăritură menită tuturora, tuturor celor buni și de ispravă, și chiar celor ce șovăiesc încă, și chiar celor care sunt în stare a se întoarce” (Către cetitori, 1/1906). Formulată de Iorga, doctrina sămănătoristă, ale cărei principii se regăsesc și aici, se întemeiază pe revalorificarea tradiției istorice, cultivarea specificului național și, ceea ce este caracteristic demersului său, raportarea naționalului la universal. Prin orientarea naționalist-democratică, prin autohtonismul, tradiționalismul și misionarismul său, N. r. reprezintă dreapta culturală ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie literaturii române cu tematică rurală din secolul al XIX-lea, această viziune va orienta la începutul secolului următor literatura sămănătoristă. Tănase Scatiu se definește caracterologic încă din primul volum al ciclului, cel de-al doilea susținând prin noi detalii dominantele portretului său moral. Fiu al unui argat și al unei femei respingătoare, „groasă, buhavă, murdară”, meschină, abrutizată de alcool, ambițiosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
volum „în pregătire”, ce trebuia să se intituleze Despre Alexandru Macedonski, despre alți poeți și despre mine, din Bucureștii patriarhali, dar care nu s-a mai tipărit. Frecventarea asiduă a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și experiențele. Însă discipolul nu și-a urmat maestrul pe drumul ce ducea către simbolism. Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă, Clamavi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
patrulea ciclu închide bucla prin întoarcerea la copilărie, dar o și transcende ca revelație a raporturilor cu divinitatea. Dacă în ciclul Zile de aur sinceritatea vocii nu poate fi pusă la îndoială, totuși impresia de repetiție, de variație pe teme sămănătoriste persistă, numai rareori fiind diminuată de stilizarea tablourilor. Cântece din flăcări conține piese ce recompun un fel de roman al iubirii, cu momente variate, unele de o galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
ca normă avem una singură, de care nu m-am despărțit niciodată: exprimarea sinceră a sufletului românesc în forme de adevăr.” Se face astfel trimitere la un principiu maiorescian sintetizat de Mihai Eminescu: „naționalul în marginile adevărului”. Asemenea celorlalte publicații sămănătoriste, programul N. r. l. reprezintă un amestec de criticism junimist și de misticism național, având ca urmare amalgamarea eticului, etnicului și a esteticului, concepte pe care Titu Maiorescu le separase. Adept al dezvoltării sociale și culturale graduale, organice, N. Iorga precizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
însuși, precum și câțiva autori mai cunoscuți: A.C. Cuza, I.U. Soricu, George Tutoveanu, Coca Farago, Agatha Grigorescu-Bacovia. C.c. exprimă capacitatea de muncă a lui Iorga, spiritul său agitat, pornirea polemică, indiferent de valoarea adversarului. Propunerea revenirii la o literatură sămănătoristă este însă nefericită, dovezile pe care le avansează în favoarea acestei idei fiind neconcludente. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286550_a_287879]
-
însă și surprinderea unor situații la granița anormalității sau chiar din zona patologicului, cu consecințele lor în planul proiecțiilor obsesive, ca în volumul Între viață și moarte (1912) sau în romanul Stigmat (1940). Schematice și teziste, în limita acelorași clișee sămănătoriste, sunt romanele Măscărici (1933) și Cântec de sirenă (1934). Reușitele prozatorului se conturează extrem de rar, și anume în crearea unei atmosfere de sorginte fantastică, cu variantele sale - basm, feerie, vis -, și nu în construcții epice de tip obiectiv. P. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
Oltul”. A editat o revistă ilustrată pentru copii, „Fluierașul” (1910, 1912-1913), împreună cu Ion Jelea și Teodor Castrișanu, precum și „Cimpoiul fermecat”. A mai înființat foile „Îndrumarea” (Turnu Măgurele, 1913-1914), pentru săteni, și „Gazeta noastră” (Turnu Măgurele, 1925-1935), destinată institutorilor. Împărtășind convingeri sămănătoriste, care îi țin treaz interesul pentru viața de la țară, unde se conservă obiceiurile din străbuni, C., care a fost un pedagog strălucit, se definește mai ales ca un afectuos prieten al celor mici. Pentru ei alcătuiește, în tovărășie cu alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]