663 matches
-
picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie în continuare. O instruise toată seara și, pe drumul de acasă la cimitir, îi repetase încă o dată ce trebuie să facă în timp ce el e ocupat cu săpatul gropii. Nu de oameni se fereau ei deși, nici dacă ar fi fost surprinși de paznicul cimitirului, nu le-ar fi fost ușor să explice ce căutau acolo. În definitiv, ceea ce făceau ei se numea profanare de morminte. Acum, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-am întrebat pe ei despre acel drum, iar ei ne-au arătat între acele sate, un drum vechi ce merge la Dunavăț peste Dunavicior la Răchiți. Pe dreptate, milostive pan logofete, am văzut că este un drum vechi și săpat adâncă de cară, dar acum umblă carele pe dânsul și poate să fie pe aceste semne acel drum, ce este în privilegiile lui Toader Mleșnice postelnic. Dar Dragoș și cu neamurile sale se plâng pentru un drum ce este mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care a participat tot satul. Fântâna de pe imaș a fost și este pomana spre pomenire a familiei Vasilaș și ar trebui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mâncare. Când se hotăra să vină acasă striga de la crâșmă: Durjar, Durjar și câinele se ducea înaintea lui. Chifan își certa nevasta că nu-i ieșea înainte, înjura și o trimitea să-i mai aducă un „ciot” de vin (vasă săpat în lemn!) și, într-un târziu, adormea. A murit la vârsta de 40 ani, a zăcut vreo doi ani și în ultimul timp a scuipat sânge. Cap. VI - Biserica și rolul ei în pșstrarea credinței strșmoșești VI. 1 De la Coste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cascade, uragane, aghiazmă, molecule, toate știu. Apele care știu. Grădina casei din Snagov era acum opera Frumoasei Neli, ea se ocupa de tot, se simțea bine printre copaci și straturi, prin lucerna înaltă, pe pământul măsurat, împărțit în straturi, semănat, săpat, pământ de care avea grijă numai ea. Maestrul, cu mâna lui, nu făcuse nimic acolo, el nu iubea spațiul ăla, pentru că nu mai avea frumusețea sălbatică de la început, acum era altfel, iar lui, ordinea și măsurarea nu-i plăceau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru ca o minge albăstruie șutată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
are la îndemână, preotul face Sfințirea cea mică a apei. 3. Sfințirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a diferite lucruri și activități din viața casnică a omului, precum: a. Rugăciunile la începutul și la terminarea săpatului unei fântâni; b. Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului; c. Rugăciunile la sădirea și la culesul viei; d. Rânduiala binecuvântării corabiei sau a luntrii celei noi, care este adaptată și pentru binecuvântarea unui autovehicul. 4. Stropirea cu apă sfințită spre curățire
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
de mai multe ori printre scaieți și boscheți de măceși. Ce va face însă mai departe? Foarte aproape se vedeau corturile mari și întunecate. Mai încolo, spre dreapta, exista, i se păru, o viroagă adâncă, o râpă cu malurile lutoase, săpate demult, de pe vremea inundațiilor. Se gândi să încerce mai întâi să ajungă acolo, că la adăpostul malurilor, pe care și le amintea ca fiind înalte, ar fi fost mai în siguranță. Se îndreptă, așadar, să ajungă cu ultimile erforturi spre
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA ULTIMUL CART Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului la ultimul cart Mai sunt azi cuvinte ce-și murmur-acorduri spre șoapta ce încă noi nu am rostit, iubirea săpat-a în inimi fiorduri în care pluti-vom mereu spre zenit. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, chiar dacă eu țărmul visat nu-l zăresc, rămân sa-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEMNELE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Semnele pe care le descifrez săpate în piatra destinului sunt aproape șterse, ceea ce vor să spună pare rupt din alt univers. Simboluri ciudate îmi răscolesc memoria mai adânc decât pot să știu, ca viermele face tunel în mărul discordiei. Inima și sufletul din mine se mută
SEMNELE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363248_a_364577]
-
galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două fântâni săpate/ în firea mea duminică-i mereu/ de-ar fi să port toți norii albi în spate/ tot nu m-aș plânge cuiva că mi-e greu” (Bolnav de poezie, 93). 1 martie 2014, Timișoara Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Un cuvânt
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
și istorici. Ne aflam în cetatea râvnită de Caesar și Traian, imperatorii Romei. Însă emoția ne era cenzurată de paragina din jur. Mâna omului, în timpurile moderne, dar mai ales astăzi a stricat ceea ce scăpase de urgia cuceritorilor romani. Gropi săpate ici și colo, brazde de pământ răsturnate, pietre dislocate și rostogolite de-a valma. Grupa noastră stătea înmărmurită. Ne aruncăm priviri, unii altora. Ici-colo am zărit în ochii unora picături sticloase de lacrimi... la alții lacrimile se rostogoleau în tăcere
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
lățime și aproape tot pe-atâta de adânc. Privind de-a lungul acestei albii fără râu, orientată nord-sud, cine avea ceva cunoștințe geografice fugea repede cu mintea la celebrele canioane americane, păstrând proporția, desigur. Era aici, de fapt, șanțul antitanc, săpat (după informațiile domnului Hâra), neverosimil, de mâinile premilitarilor, cică ajutați și de un megautilaj de factură germană. Dr. V. Șoimaru m-a supus calvarului de a coborî pe fundul șanțului ca să mă folosească drept reper comparativ pentru contrastul dintre statura
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
tivea la meserie orice doamna Găurici . Poarta scârțâie cam tare ?! Balamaua-i ruginită ! Ea pompa cu-ndemânare vaselina potrivită ! La tuci , la bucătărie își pusese șorțulețul mestecând „la meserie” mai să rupă făcălețul ! În grădină sau prin vie când efectua săpatul , veselă era , se știe când se îndesa aracul . Rezolva cu-ndemânare oricare problemă-n viață . Rușine de fată mare ?! Cine zice că nu-nvață ? Moștenise doar un nume, cum să fie vinovată ? Doar să nu o strigi anume „ - Găurice” ! Că
TANTI GĂURICI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367062_a_368391]
-
Căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, M-am contopit cu huma și zecile de gâze, Ce mișunau haotic într-un morman de frunze Și copleșit de toate, simțeam a Ta grandoare. Mirosul reavăn, umed, de glie-abia săpată, Îmi amintește iarăși de plugul de-altă dată, De lucrul lui temeinic în primăveri arzânde, De spic, de rodul toamnei, de țarini fumegânde Și-n toate astea Doamne, văd slava Ta de Tată! M-am apropiat de unda ce clipocea
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
și împreună cu tovarășii săi nu se sfiau să atace nici micile grupuri romane care efectuau diverse transporturi, mai ales dinspre portul Ioppe cum îi spuneau romanii sau Yaffo cum îl denumeau evreii. Conjurația lor trăia în locuri pustii, în peșteri săpate uneori chiar de ei in rocile moi ale versanților arizi, verticali, aproape lipsiți de vegetație și de apă. Intrările în grote lor erau strâmte, însă odată depășit acest prag se deschideau încăperi largi unde stăteau cu toții acolo împreună cu vitele, cu
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
de apă. Intrările în grote lor erau strâmte, însă odată depășit acest prag se deschideau încăperi largi unde stăteau cu toții acolo împreună cu vitele, cu oile, grânele ori proviziile lor. Tot în aceste grote care înaintau mult sub versanții abrupți aveau săpate gropi care atingeau pânze de apă subterane și aveau deci mici izvoare captate în mici cuvete care le asigurau apa atât lor cât și animalelor. Puteau deci sta în aceste ascunzători mai mult timp, în vremuri de restriște sau atunci când
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
transporta și mâncarea pe poziție. Am ajuns la OBSERVATOR, m-am prezentat, am arătat Ordinul Diviziei și am început discuția ca între camarazi. Era o zi cu liniște pe FRONT, era cald și bine, iar ostașii se relaxau în adăposturile săpate. Am privit și prin luneta foarfece - poziția inamică se vedea ca în palmă cu nemții care unii se odihneau, alții scriau scrisori sau stăteau de vorbă. Am intrat în vorbă cu unii și cu alții, care mi-au cerut informații
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
au privit Răstignirea; - Golgota - locul răstignirii și al aflării Sfintei Cruci; - Mormântul Domnului - care se află în centrul rotondei. Mormântul lui Iisus Hristos cuprinde două încăperi distincte: un vestibul și o cameră mortuară. Baldachinul actual permite păstrarea acestui plan. Mormântul, săpat inițial în peretele stâncii, a fost ulterior placat cu marmură de către arhitectul Komnios; - Mormântul lui Iosif din Arimateea - săpat în stâncă, se află în partea din spate a baldachinului; - Locul „Nu te atinge de Mine” - este locul în care Hristos
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
urmă mulțumit de ceea ce capturase de la tâlhari. Aur și argint sub formă de monede sau bare topite în ateliere clandestine, vase scumpe ori pietre prețioase. Pe lângă acestea romanii mai descoperiră turme de oi și vite, adăpostite în peșteri de pământ săpate chiar de către tâlhari în coastele verticale ale versanților, dincolo de niște intrări foarte strâmte, de unde se deschideau mai apoi încăperi vaste, grote naturale, cavități subterane în care cetele de tâlhari se adăposteau acolo cu tot cu turmele lor când se iscau marile furtuni
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]